Cum se manifestă frica de separare la copii. Specialiştii, despre una dintre cele mai dificile situaţii cu care se confruntă părinţii
0
Majoritatea părinţilor trebuie să găsească soluţii pentru a-i ajuta pe cei mici să depăşească anxietatea, frica de nou, să meargă la grădiniţă sau să se obişnuiească să accepte în jurul lor şi persoane care nu fac parte din familie. Faptul că aceştia aleg să treacă prin toate având cu ei o jucărie este un semnal prin care cei mici le comunică celor mari cum percep ei situaţia.
Fiecare copil este diferit în felul lui, însă un lucru este destul de des întâlnit la copii, mai ales până la vârsta la care merg la şcoală şi înţeleg că mediul şcolar este unul în care trebuie să se simtă bine. Dacă unii copii se tem de întuneric, alţi de apă sau de înălţime, unii au o dificultate atunci când trebuie să se despartă de părinţii lor pentru o perioadă scurtă de timp. Fie că merg la grădiniţă sau în vizită la bunici fără părinţii, cei mici percep această separare ca pe un lucru negativ pentru că încă nu sunt obişnuiţi nici cu mediul sau poate nici cu persoanele cu care vor trebui să interacţioneze.
Nu sunt puţini copii care pentru a se simţi în largul lor într-un anumit mediu doresc să ia cu ei de acasă o jucărie. Părinţii însă nu ar trebui se îngrijoreze în privinţa acestei atitudinii, ci să perceapă dorinţa celui mic ca o nevoie pe care ei sunt dispuşi să o accepte şi să o înţeleagă. Aceste jucării de care prind mare drag copiii se mai numesc şi “obiecte de confort” sau “securizante”.
"Pentru copii părinţii sunt cei care îi susţin emoţional, sunt un sprjin. Chiar şi eu în calitate de mămică m-am confruntat cu faptul că fiul meu lua cu el o jucărie, însă e necesar să facem diferenţa dintre un obiect de confort şi dependenţa copilului faţă de acel obiect. Aproape toţii copii fac asta. Jucăriile le aduc aminte de casă, au un miros familiar, le aduc aminte de mama, de tata, de locul unde se simt ei bine. Faptul că iau jucăria cu ei nu înseamnă decât că ei încearcă să păstreze o legătură cu mama şi tata", explică psihologul şi trainerul de dezvoltare personală, Delia Danea.
Specialiştii spun că părinţii nu ar trebui să îşi facă griji dacă o jucărie devine preferata celui mic şi doreşte să o poarte cu ele peste tot, chiar şi dacă este însoţit de mama şi tata.
"E chiar indicat să le dea voie copiilor, spre exemplu, să îşi ducă jucăria la grădiniţă. Ruperea asta de casă şi de tot ce îl face să se simtă în siguranţă nu e atât de bruscă, iar cel mic poate avea siguranţa că în momentul cănd îi este teamă sau se simte inconfortabil nu este singur", explică Delia Danea.
Jucăria preferată trebuie să fie mereu la îndemâna copilului, iar părinţii nu ar trebui să îl pedepsească pe copil luându-i jucăria. În jurul acelei jucării sau acelui obiect copilul a construit în mintea lui o poveste, o lume, în care el se simte confortabil, însă psihologii spun că o dacă cu trecerea timpului copilul va renunţa la jucărie de la sine, fără să se simtă obligat sau constrâns de adulţi.
În momentul în care cel mic ajunge să se izoleze şi să petreacă timp doar cu jucăria, atunci părinţii îşi pot pune anumite semne de întrebare, însă fără a intra în panică. Psihologii le recomadă părinţilor să stea de vorbă cu copii lor pentru a afla care sunt cauzele care stau la baza unui comportament.
"Părinţii trebuie să înveţe să recunoască teama copilului. Dacă aceasta este reală şi nu un moft sau “o chestie” inventată ca să atragă atenţia. În momentul în care copilul nu mai relaţionează şi se interiorizează noi trebuie să îi arătăm că poate avea încredere în noi, că îl sprijinim şi că putem găsi soluţii împreună la ceea ce îl preocupă. Faptul că el se simte nervos, anxious, ataşat de un obiect pe care l-a personificat nu e un semn de slăbiciune, este doar o modalitate prin care copilul comunică indirect stările prin care trece, stări şi emoţii care îl ajută să înţeleagă lumea din jurul lui şi felul cum se raportează la oamenii", spune trainerul şi psihologul Delia Danea.
Se încarcă comentariile...
