VIDEO Mircea Diaconu: „Am terminat armata mai devreme, minţind că fac un film“

Actorul Mircea Diaconu a venit duminică seara la Râmnicu Vâlcea, la proiecţia unuia dintre primele filme în care a jucat, „Mere roşii”. Cu această ocazie, a povestit cum a ajuns să joace în lung metrajul care l-a scăpat de armată, întâlnirea cu personajul senzaţional pe care l-a interpretat în film şi ce a reprezentat întreaga experienţă pentru el.

„Mere roşii“, un film despre realitatea sistemului medical ce pare să nu se fi schimbat prea mult în acest răstimp, este una din cele trei proiecţii celebre turnate în Vâlcea, alături de „Păcală” şi „Păcălici”.

O parte dintre scene s-au filmat chiar în actualul Spital Vechi, care după patru decenii, făcând o comparaţie cu pelicula, nu s-a schimbat absolut deloc. Astfel se justifică prezenţa actorului la Râmnicu Vâlcea, care, cu această ocazie, a avut şi o întâlnire cu şefii administraţiei locale care i-a dăruit un coş cu mere roşii şi o plachetă aniversară. 

Mircea Diaconu a povestit, la Râmnicu Vâlcea, spectatorilor câteva istorii inedite care au însoţit turnarea lacestei pelicule datând din 1976. I-a fost înmânat şi un dosar cu câteva dintre proiectele culturale de anvergură avute în vedere de Municipalitate, pentru promovarea acestora pe lângă forurile competente de la nivel naţional şi european. 

„Mere roşii” este un film despre un celebru medic vâlcean, Grigore Schileru, a cărui viaţă pare o sursă inepuizabilă de inspiraţie artistică – a dat naştere la două opere literare: nuvela „Treizeci şi opt cu doi” şi romanul „Balanţa”, precum şi două importante filme de acţiune: „Mere roşii” şi „Balanţa”, dar şi un excepţional documentar realizat de o televiziune locală, sub bagheta inspirată a Dianei Deleanu, în care s-au folosit secvenţe din filmele amintite, regizate de Alexandru Tatos şi Lucian Pintilie, având acelaşi scenarist – Ion Băieşu. 

Amintirile lui Mircea Diaconu, la proiecţia filmului „Mere roşii”, Râmnicu Vâlcea, 2018 (Sursa: Facebook Nicoleta Chera)

„Păzeam combustibilul la maşinile unităţii. Aveam puşca şi în geantă scenariul” 

Scenariul filmului „Mere Roşii” i-a fost dus lui Mircea Diaconu la cazarmă. Se întâmpla în 1975 pe când acesta făcea armata. Aşa că actorul a început să repete rolul în timp ce păzea combustibilul.

Destinul a făcut să fie prins şi să ajungă la comandant ca să dea raportul, iar acesta s-a dovedit un om extrem de cooperant, care i-a propus să meargă acasă: „Aşa am terminat armata, mai devreme cu două săptămâni, minţind că fac un film, deşi nu era sigur dacă voi juca în el”, a declarat Mircea Diaconu la Râmnicu Vâlcea.

„Am fost chemat la vorbitor”, şi-a început istorisirea Mircea Diaconu despre relaţia lui cu pelicula specială proiectată la Râmnicu Vâlcea. „Erau doi regizori – Darniţa şi Tatos. Tatos debuta în acel timp. Au venit la mine cu o bere şi un scenariu. Nu beam bere pe vremea aia, dar scenariul era bun. Mi-au zis: citeşte-l şi venim săptămâna viitoare. În noaptea aia, eram de gardă. Păzeam combustibilul la maşinile unităţii. Aveam puşca şi în geantă scenariul”, îşi aminteşte actorul. 

Surprins de un ofiţer în timp ce aflându-se de gardă repeta rolul şi gesticula ca nebunul

„Cum s-a îngânat de zi am început să citesc scenariul. Şi citeam, şi citeam, şi citeam şi uşor, uşor am intrat în rol. Dacă mă vedeai de departe, ziceai că sunt nebun. Vorbeam singur, gesticulam, ţipam. La un moment dat aud nişte fâsâituri. Colegul meu, care era la celălalt colţ, de gardă, încerca să-mi atragă atenţia. 

Nu înţelegeam ce voia să-mi spună. Când m-am întors, în faţa mea, la un metru, era un ofiţer superior – venise în control. Se uita la mine, demult cred. M-a fâstâcit, m-am blocat, i-am dat raportul, m-am bâlbâit... Ce faci aici, elev? Ce să-i spun. Era clar ce a văzut el. Înveţi engleză în post? Era mai rezonabilă varianta lui”, recunoaşte actorul.

„Părea că-mi trădam ţara că învăţam engleză în post”

Aşa a ajuns la comandantul unităţii care „era un general foarte dur”, unde ofiţerul de control povestind ce se întâmplase: „Părea că-mi trădam ţara că învăţam engleză în post”. 

După expunerea situaţiei, generalul a spus: „da, mulţumesc, o să am eu grijă”. Şi a rămas doar cu militarul, numai că reacţia comandantului a fost cu totul neaşteptată şi nebănuită: „Generalul mă ştia foarte bine, că-mi dădea bilet de voie să joc spectacolele Teatrului Bulandra. Aşa era înţelegerea cu domnul Ciulei. Făceam şi spectacole, făceam şi armata, vai de viaţa mea! Îi explic, a râs de s-a prăpădit”, după care a dorit să afle amănunte despre scenariu.

Ca să nu iasă scandal, a început rapid practica în spital

„Mai aveam din armată, cred, vreo două săptămâni. Când m-a întrebat când începe, eu i-am răspuns: într-o săptămână. Perfect, mi-a răspuns, poţi să pleci chiar mâine, poimâine, dacă vrei, ca să te pregăteşti. Eşti liber! Adică, am terminat armata mai devreme, minţind! Nici nu ştiam dacă voi juca în film. Peste două zile eram plecat. M-am dus la ăştia la film şi le-am zis: daţi-mi de lucru ceva înainte, ca să nu iasă scandal. Şi atunci m-au trimis la Spitalul de Urgenţă ca să fac practică.”

„Eram obsedat de mâncare, deşi eram foarte slab”

Dar adevărata aventură a început odată cu turnarea filmului: „Era o cameră unde se ţineau halatele, unde eu mâncam. Eram obsedat de mâncare. Mi-era o foame de nedescris. Mâncam ca disperatul tot timpul. Într-o zi, în timp ce eram acolo, aud scandal pe culoar. 

Deschid uşa să văd ce s-a întâmplat. Un tip urla la echipa de filmare: „Nenorociţilor, nu faceţi filme pentru Ştefan cel Mare şi alţi eroi ai ţării şi faceţi pentru un trădător al ţării?”. Despre ce era vorba: schiţa filmului este scrisă de Ion Băieşu, dedicată unui medic care se numea Schileru”, a povestit Mircea Diaconu. 

Filmul despre „trădătorul ţării” - disidentul Grigore Schileru, dedicaţie de la un fost pacient

Tot de la actor am aflat şi despre relaţia dintre scenarist şi personajul care a dat naştere filmului: „Aflat în tranzit prin Râmnicu Vâlcea, Băieşu a avut o criză de apendicită acută. Doctorul l-a operat de urgenţă. Aşa s-au cunoscut, s-a îndrăgostit de el că era o figură de nedescris şi a scris o nuvelă pe care i-a dedicat-o.” 

Dr. Grigore Schileru - cel care a inspirat două filme, un documentar şi două opere literare, Foto: Adevărul

Fostul director cu care doctorul se bătuse la propriu, supărat pe situaţie

Iar reacţia „nebunului” din spital a fost cauzată de faptul că: „Noi făceam un film despre medic care, între timp, fugise din ţară la Chicago, unde şi-a deschis clinica lui şi a ajuns mare vedetă. Persoana care urla era fostul director al spitalului, pe care o să-l vedeţi în film, cu care s-a bătut la propriu doctorul Schileru”. 

„Era o minune de om, parcă avea electricitate în el, energie, forţă, la cei 80 şi ceva de ani ai săi”

Peste ani, Mircea Diaconu a avut şansa să-l întâlnească pe cel pe care-l interpretase în film: „După Revoluţie, a mai trecut un an sau doi şi cineva mi-a spus: domnule, te caută doctorul Schileru, care a venit din America şi vrea să te cunoască! Ne-am împrietenit, era o minune de om, parcă avea electricitate în el, energie, forţă, la cei 80 şi ceva de ani ai săi! N-a mai trăit mult după!”, rememorează actorul. 

Despre film, Mircea Diaconu a mai spus: „La vremea la care a apărut, acest film nu părea a fi dintre cele mai interesante sau de top. Dar, pentru că în meseria noastră proba cea mai bună este rezistenţa în timp – ”Mere roşii” este unul dintre cele mai rezistente filme, e proiectat şi astăzi”, a mai spus actorul la final.