VIDEO FOTO Copiii care fac naveta 80 de kilometri ca să meargă la cursuri de pictură

Elevii unei şcoli din oraşul Brezoi străbat distanţa de 40 de kilometri, dus-întors, o dată pe săptămână, până la Râmnicu Vâlcea, ca să înveţe să picteze cu ajutorul profesioniştilor. Grupele de cursanţi se rotesc, oraşul montan fiind prezent de trei ori până acum, în 2018, la Muzeul de Artă „Casa Simian”, în cadrul unui proiect care se derulează de doi ani încoace, „Micul Pictor Mare” şi care se bucură de mare succes.

Pentru că vin de la distanţă, copiii de la Brezoi au parte de această lecţie doar la sfârşit de săptămână, sâmbăta, cum s-a întâmplat şi de această dată. 

La muzeul din Râmnicu Vâlcea, la ultimul curs, au venit elevi ai ciclului gimnazial, însoţiţi de o doamnă profesoară care, ciudat sau nu, nici măcar nu predă artele plastice, ci franceza.

Anamaria Boangiu, profesor în cadrul Liceului „Gheorghe Surdu”, a descoperit în cadrul cursurilor sale că, în mare parte, elevii la care predă au un talent deosebit la desen. Ştiind despre proiectul care se derula la Râmnicu Vâlcea, le-a propus copiilor să ia lecţii de la un artist profesionist, cel care a iniţiat programul, Gheorghe Dican, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România. 

A găsit înţelegere la conducerea şcolii şi la cea a Primăriei oraşului Brezoi şi aşa a ajuns să aducă, o dată la câteva săptămâni, prin rotaţie, câte o grupă la curs, din toate clasele unităţii şcolare la care predă. Deşi cererea a fost mare, a trebuit să ţină seama de numărul de locuri disponibile din microbuz, cu promisiunea că restul va ajunge la curs la o dată ulterioară.

În cadrul lecţiei de la Muzeul de Artă „Casa Simian”, copiii sunt familiarizaţi cu artiştii, cu munca şi rezultatele acestora, cu instituţia muzeală şi cei care ajută la funcţionarea ei şi mai ales învaţă de ce anume trebuie să ţină seama când vor să picteze. 

Cu ajutorul unei teme alese sunt încurajaţi apoi să-şi exprime sentimentele şi trăirile pe hârtie, în culori, într-un curs de aproximativ două ore.

Curs de pictură, „Micul pictor mare”, cântând în franceză, în care elevii învaţă să se reprezinte sub forma unui copac şi să se raporteze astfel la lumea încojurătoare

Lecţia se desfăşoară în două etape. În prima etapă cunosc muzeul şi patrimoniul său, se familiarizează cu lucrările de artă şi creatorii acestora, iar a doua etapă are un caracter practic, în care li se explică raportul dintre forme, compoziţia şi apoi sunt puşi să picteze o temă aleasă, care are legătură şi cu educaţia civică.

Elevii de la Brezoi au avut ca temă „Copacul”. Şi lor, ca şi altor copii înscrişi în proiect, li s-a predat o lecţie de „viaţă prin artă”, în care li s-a explicat importanţa pădurilor în România, „cu atât mai mult cu cât ei vin dintr-o zonă de munte şi înţeleg mult mai uşor ce înseamnă ca pădurile să fie distruse, să nu existe oxigen, de ce este atât de important fiecare arbore, de ce el trebuie să fie protejat, să fie un element central, în viaţa de zi cu zi, ca şi în artă”, ne explică iniţiatorul proiectului. 

Practic, copiii sunt puşi să-şi imagineze că ei sunt copacii şi să redea modul în care se raportează la lumea din jur.

În discuţiile pe care le-am avut cu cei 17 copii prezenţi, privind modul în care au înţeles să realizeze tema dată, în urma interpretărilor fiecărui desen, a reieşit ca element definitoriu prietenia, esenţială în viaţa fiecăruia, transpusă prin alţi copaci, flori, buline şi culori. 

Ricarda, cea mai mică dintre participanţii grupului nostru, deşi nu face parte din ciclul gimnazial, fiind doar în clasa I, a ţinut musai să vină la cursuri, cum aveam să aflăm ulterior: „Desenez un pom de Crăciun, cu Moşul.”, ne-a spus emoţionată în faţa camerei de luat vederi, ca ulterior să recunoască faptul că ei îi plac foarte mult cadourile şi că aşa îşi imaginează şi viaţa ei „plină de cadouri şi bucurii”.

Fetiţa de 7 ani extrem de talentată, după cum a apreciat şi iniţiatorul proiectului, a avut un desen diferit faţă de restul grupului, ea imaginându-se pe sine ca pe un brad de sărbători.

Teodora, în schimb, colega ei mai mare, de la gimnaziu, a desenat un copac care o reprezenta pe ea şi o fetiţă – ca fiind prietena ei cea mai bună. „Am desenat un copac care ţine totul în el, care nu se exteriorizează, iar când întâlneşte persoana potrivită simte că poate să aibă încredere.”

În schimb colega ei, Monalisa, spune că desenul realizat reprezintă „totalitatea lucrurilor care mă fac diferită, adică prietenii mei...”.

„Eu sunt Antonia şi prin copacul acesta am vrut să-mi arăt, probabil, şi sentimentele, de aceea l-am făcut foarte colorat şi diversificat. Pentru că în ultima perioadă mă încearcă foarte multe sentimente, schimbări şi nu ştiu cum să le exprim. Bulinuţele acestea reprezintă stelele de pe cer şi într-un fel reprezintă şi toţi prietenii mei: Monalisa, Teodora, Andreea, Patricia şi mulţi alţii.”

„Am pictat un copac care mă reprezintă, iar prietenii mei sunt la fel de coloraţi ca mine: Mona, Teo, Anto, Patri. Aşa sunt eu: colorată şi veselă!”, a conchis Andreea.

Împărţiţi în trei grupe, cursanţii s-au inspirat unii de la alţii în redarea elementelor principale, mai ales în ceea ce priveşte coloristica folosită, fiecare punându-şi amprenta într-un mod subtil. Spre exemplu, la unul dintre grupuri am remarcat folosirea în mod special a culorilor verde şi albastru, pe care copiii au motivat-o prin faptul că abia aşteaptă să vină primăvara.

„Am făcut trei copaci, dintre care unul mă reprezintă pe mine, cel mai mare, iar ceilalţi - pe cei mai buni prieteni ai mei. Copacul meu este plin de cireşe, care simbolizează, prin culoare, prietenia noastră.”, ne-a explicat Ştefania.

Ana, în schimb, a ales să picteze „şase copaci şi cu al meu şapte, pe care l-am pus central. I-am împodobit pe trei dintre ei cu floricele. Adică eu şi cei mai apropiaţi dintre prieteni. Dar şi ceilalţi reprezintă tot prietenii mei.”, a ţinut să ne asigure Ana. 

O altă Teodora ne-a explicat că a desenat mai mulţi copaci fiindcă „cel mare mă reprezintă pe mine, iar ceilalţi prietenii şi familia.” 

Sigurul băiat din tot grupul a realizat două desene – unul în culori calde, curate, în care s-a reprezentat pe sine şi familia sub formă de copaci şi altul în care a dat frâul liber imaginaţiei şi trăirilor amestecate, specifice vârstei, desenând un pom negru şi sute de picături colorate în jur.

Cel de-al treilea grup a mers pe culoare, cât mai multă culoare care, spun ei, caracterizează deopotrivă viaţa lor frumoasă şi bucuria din fiecare suflet.

„În cadrul orelor de limba franceză am descoperit aceşti copii talentaţi. Şi m-am gândit că ar fi frumos să urmeze aceste cursuri de pictură la Muzeul de Artă - alături de domnul Dican. Cum sunt foarte talentaţi, pricepuţi şi frumoşi, în cadrul acestor lecţii, au învăţat să picteze şi să-şi exteriorizeze sentimentele şi trăirile personale. Aceste deplasări ne-au fost facilitate de către domnul primar (al oraşului Brezoi, Robert Schell – n.r.) şi cu acordul domnului director al Liceului Gheorghe Surdu, domnul Iorgulescu Ilie, iar copiii sunt foarte încântaţi de aceste activităţi”, ne-a mărturisit dna profesor Anamaria Boangiu, care le-a cerut copiilor ca în afara şcolii s-o strige pe numele mic, explicându-le că le este dascăl numai la cursuri, iar acum prietenă.

„Acum am venit doar cu clasele de gimnaziu şi o avem şi pe Ricarda care este în clasa I, pentru prima dată, foarte talentată, creativă. Sperăm să continuăm acest parteneriat, foarte frumos şi constructiv. S-au schimbat şi copiii de când vin la aceste cursuri. Sunt foarte receptivi. Aşteaptă cu nerăbdare următoarea întâlnire, să descopere lucruri cât mai frumoase, iar apoi să meargă şi la o plimbare prin mall”, ne-a mai mărturisit profesoara. 

Nu doar elevii din Brezoi beneficiază de cursurile de la Casa Simian, ci şi alţi copii din Râmnicu Vâlcea, doar că prezenţa lor este mai specială prin faptul că străbat 80 de kilometri dus – întors, ca să poată să urmeze aceste lecţii de artă, pictură şi de viaţă, pentru care plătesc un preţ modic – 3 lei, reprezentând biletul de intrare la muzeu.