Un vâlcean s-a sinucis la vestea că soţia i-a murit de COVID-19: „Nu pot trăi fără ea“. Au fost înmormântaţi în aceeaşi zi
0Dublă tragedie în familia unor săteni din Vâlcea, din Oltenia de sub munte. Un localnic din Tomşani nu s-a putut împăca cu gândul că soţia i-a murit, răpusă de Covid-19, şi şi-a pus capăt zilelor.
Tragedia s-a petrecut la finele săptămânii trecute, vineri, 16 octombrie, în satul Modârceni, din Tomşani, o comună din apropierea oraşului Horezu.
Doi membri ai comunităţii, soţ şi soţie, Gheorghe (Gicanu), de 50 de ani şi Maricica, de 46 de ani, au fost conduşi pe ultimul drum duminică, 18 octombrie.
Femeia a murit din cauza complicaţiilor survenite în urma contractării virusului SARS - CoV-2, iar bărbatul s-a spânzurat în aceeaşi zi în care a aflat cumplita veste.
Familia, care se pregătea de înmormântarea soţiei, l-a găsit spânzurat în garaj.
Detalii despre această tragedie, născută în urma unei poveşti de dragoste cum ne-am obişnuit să vedem doar în filme, sau să aflăm doar din cărţi, am aflat cu ajutorul localnicilor.
„A spus că nu poate trăi fără Maricica lui”
Satul Modârceni din Tomşani - Vâlcea este în doliu. Vestea despre tragedia din familia celor doi i-a amuţit pe toţi. Instant oamenii au început să plângă când au aflat modul în care a reacţionat Gicanu când a auzit că i-a murit soţia.
Ştirea a căzut ca un trăsnet peste întreaga comunitate. Se ştia că Maricica, diagnosticată pozitiv cu SARS - CoV-2, este în spital la Sibiu, în stare gravă. Nici rudele nu mai aveau aşteptări. Şi chiar dacă soţul a afirmat în mai multe rânduri că el nu-şi concepe viaţa fără soţia lui, nimeni, nici chiar cei apropiaţi, nu a bănuit gestul extrem la care avea să recurgă la scurt timp după aflarea veştii.
„Erau nişte oameni extraordinari, deosebiţi, la locul lor, cumsecade, extrem de muncitori, cuminţi, cu gospodărie, el priceput la toate, ea o femeie tare bună şi frumoasă”, au mărturisit localnicii unui reporter „Adevărul” despre cei doi soţi.
S-a îmbolnăvit de COVID, într-una din deplăsările la dializă
Vecinii ştiau despre boala Maricicăi: „Avea probleme cu rinichii, făcea dializă, cam de un an. Mergea la Târgu Jiu, de când a început pandemia de coronavirus, pentru că la Vâlcea au fost tot felul de probleme, prea mulţi pacienţi, sau cam aşa ceva. În ultima vreme, am înţeles că începuse să aibă probleme şi cu ficatul. Dar ducea boala pe picioare. Dacă n-ai fi ştiut ce are, nu ţi-ai fi dat seama. Ar fi putut să trăiască mulţi ani, în ciuda dializei”, îşi dau oamenii cu părerea.
Numai că, într-una dintre deplasările la dializă s-a îmbolnăvit. „Din câte am înţeles, a luat virusul de la un alt pacient, cu care a mers la dializă, pe salvare”, ne-au mai spus apropiaţii.
Fiind în grupele de risc, virusul a atacat imediat sistemul ei imunitar slăbit, iar boala s-a agravat, motiv pentru care a fost transferată la spital la Sibiu, unde familia avea nişte cunoştinţe. În ciuda eforturilor depuse de către medicii de aici, trupul Maricicăi a cedat, iar vineri, 16 octombrie, a fost declarat decesul acesteia.
Apropiaţii bănuiau că femeia nu avea să supravieţuiască
Familia se aştepta ca femeia să nu supravieţuiască cumplitei boli: „M-am întâlnit cu mama ei, în urmă cu o săptămână, ştiam că este în spital şi am întrebat cum se simte. Biata femeie a izbucnit în plâns şi a zis că nu crede că fata ei se va mai întoarce vie acasă. Că nu mai au ce să-i mai facă, se simte tare, tare rău. Şi exact aşa s-a şi întâmplat. N-am crezut atunci, sau mai bine zis nu am vrut să cred, fiindcă deşi ştiam că are şi alte boli, era tânără, mă gândeam, speram că va învinge COVID - 19 şi va trece şi pe această încercare, dar nu a fost să fie”, recunoaşte o altă cunoştinţă a familiei îndoliate.
Tot de la săteni am aflat că Gicanu a fost auzit de mai multe ori spunând că el nu ar putea să trăiască fără Maricica lui, dacă s-ar întâmpla ceva cu aceasta. Cei doi, deşi tineri, erau împreună de aproape trei decenii. Se înţelegeau foarte bine, îşi văzuseră de familia şi gospodăria lor, în ciuda problemelor inerente. Ştiau că împreună pot trece peste toate. Bărbatul lucrase la Minieră la Berbeşti, dar odată cu disponibilizările, a fost nevoit să-şi caute în altă parte de lucru. „Lucra pe macarale de mare tonaj. Acum era, parcă, pe la o societate din Vâlcea, tot ca şofer. Iar ea lucrase la un gater din comună. Aveau o gospodărie tare frumoasă”, mai spun sătenii.
S-a spânzurat în garaj, cu toată familia în curte
Vineri, după cumplita veste despre Maricica, toată familia s-a adunat în ograda acestora, ca să se pregătească de înmormântare, aşa cum se procedează încă în mediul rural: colivă, mâncare, cumpărături etc. În timp ce lumea robotea prin curte, Gicanu s-a dus în garaj.
„Acolo l-au găsit, spânzurat. Descoperirea i-a şocat pe toţi. Ştiau că îşi iubeşte foarte mult soţia, dar la aşa ceva nimeni nu s-a gândit. Deşi, el mai spusese că dacă Maricica lui moare de COVID, el nu vrea să mai trăiască”.
Duminică, 18 octombrie, soţii au fost conduşi amândoi pe ultimul drum. „Pe ea au adus-o sigilată, au trecut-o doar prin faţa casei. S-au respectat normele, cu distanţare, măşti de protecţie. Iar pentru el, sărăcuţul, toată lumea l-a rugat pe preot să spună măcar câteva cuvinte, pentru că ştiţi că la sinucigaşi nu se ţine slujbă religioasă, am mai aflat de la apropiaţii familiei.
Cei doi soţi au lăsat în urmă doi copii, o fată şi un băiat, de 25 şi 27 de ani, care şi-au făcut un rost la Sibiu şi o întreagă comunitate înmărmurită de tragedie şi de o poveste de dragoste cum rar mai întâlneşti în zilele noastre.
„Atâta dragoste nu este de conceput”
Un bun prieten de familie a publicat, sâmbătă, un mesaj emoţionant pe Facebook: „Astăzi putem să scriem o pagină neagră în sufletul nostru. Rămas bun, Maricica, rămas bun, Gicane! Sunteţi mai presus de ce înţelegem noi... Nu am cuvinte. Aşa ceva nici în cărţi nu se scrie, atâta dragoste nu este de conceput: ea s-a dus, el şi-a luat viaţa, ca să fie cu ea, în aceeaşi zi! Dumnezeu să fie cu voi! Fără cuvinte!”.
Comentariile nu au întârziat să apară: „O chema Maricica Andrei de fată şi căsătorită Ciudică. Avea până în 50 de ani, cred. Nu prea ieşeau în Horezu (cel mai apropiat oraş - n.r.).Erau foarte liniştiţi şi cuminţi şi se iubeau foarte mult. Eu mă mă duc în vizită pe la părinţi şi mă mai întâlneam cu ei. Sora ei a fost colegă cu mine la generală şi fratele lui coleg la liceu. O coincidenţă bizară. Dumnezeu să aibă grijă de amândoi şi să treacă peste orice barieră dar să-i unească în ceruri, aşa cum au fost aici”.
Despre dragostea lor, cunoscuţii au mai spus: „Numai în cărţi găseşti aşa ceva, în viaţa de toate zilele mai rar, dar nu imposibil, dovada o avem în cazul de faţă” sau „Pfff, Doamne! Dumnezeu să le odihnească sufletele în pace, iar pe el să-l ierte pentru iubirea asta cea mare şi să-i aşeze sufletul lângă al ei, să-l ierte pentru păcatul sinuciderii!”, au mai comentat amicii pe reţelele de socializare.
Vă mai recomandăm şi: