Semnificaţiile culorilor pe glob. Ce simbolizează în Iran albastrul, turcoazul şi verdele puse la un loc

Fiecare popor, cultură, civilizaţie are propriul dicţionar de simboluri. Pe măsură globalizării, este util să înţelegem semnificaţiile interculturale ale culorilor. Astfel vom putea comunica eficient şi adecvat cu oricine.

V-aţi înverzit vreodată de invidie sau aţi văzut roşu în faţa ochilor de supărare? 

Culorile joacă un rol atât de important în viaţa noastră, încât formează modul în care sunt descrise stările noastre sufleteşti.

Felul în care diferite culturi văd şi descriu semnificaţia culorilor variază în mod dramatic în întreaga lume. De exemplu, oamenii din Republica africană Liberia au doar două cuvinte pentru clasificarea culorilor: ziza pentru roşu, portocaliu, galben şi hui pentru verde, albastru , purpuriu. Un inuit – localnic din regiunile artice nordice (Siberia, America de Nord, Groenlanda) - în schimb, are 17 cuvinte diferite doar pentru alb, în funcţie de nuanţă.

Există culturi care atribuie culorilor puteri vindecătoare sau energizante. Prin urmare, ele semnifică ceva pentru unii şi altceva pentru alţii, pot varia în funcţie de cultură şi de circumstanţe. 

Celor 7 culori ale curcubeului le corespund 7 note muzicale, 7 planete, 7 ceruri, 7 zile ale săptămânii etc. Nu vom detalia simbolistica cifrelor, dar există potrivit specialiştilor o legătură între acestea şi culori.

Cert este că simbolistica în ceea ce priveşte culorile conţine elemente universal valabile, dar şi trăsături distincte şi conotaţii de ordin religios şi cultural. 

Să aruncăm o privire mai detaliată asupra a ceea ce înseamnă diferite culori şi simbolismul lor pe tot globul.

Albastru în jurul lumii

Albastrul este considerat ca fiind cea mai sigură alegere când vine vorba de culori, din întreaga lume, având numeroase asocieri pozitive. De aceea, cel mai adesea, este un simbol al tututor lucrurilor legate de spiritualitate. Mantia Fecioarei Maria, ca şi a Zeului scandinav Odhinn, este albastră. Şi Iisus are reprezentări cu veşminte albastre.

Culori Foto: shutterstock.com

Albastrul predispune la meditaţie, motiv pentru îndeamnă la „relaxare spirituală”. 

Fiind culoarea cerului, a fost asociată încă din vechime cu Zeul Cerului, Ammon, în Egiptul antic.

În America de Nord şi în Europa, albastrul este sinonim cu încrederea, securitatea şi autoritatea, fiind considerată o culoare paşnică, liniştitoare, a loialităţii şi a lucrurilor misterioase.

Poate reprezenta, de asemenea, şi depresie, singurătate sau tristeţe – de aici vine şi cuvântul „blues”.

Este fantastic albastrul mării dimineaţa, strălucitor în lumina soarelui. 

În unele ţări, albastrul simbolizează vindecarea şi respingerea răului. Amuletele în formă de ochi albastru, despre care se crede că protejează împotriva ochilor răi, sunt întâlnite în Turcia, Grecia, Iran, Afganistan şi Albania. 

În Iran, albastrul, turcoazul şi verdele simbolizează paradisul.

De altfel, în culturile orientale, albastrul simbolizează nemurirea, în timp ce în Ucraina denotă o bună stare de sănătate. 

În Hinduism, albastrul este puternic asociat cu Krishna, care întruchipează iubirea şi bucuria divină.

În cultura chinezească unde culorile corespund celor cinci elemente primare, dar şi celor patru anotimpuri ori puncte cardinale, albastrul a fost asociat cu lemn, primăvara şi estul. În arta tradiţională, fiinţele cu chipul albastru simbolizează însă demonii şi strigoii. Iniţial chinezii nu au avut un termen pentru aceast culoare. „Lan“, defineşte de fapt indigoul. 

Lucrurile de această culoare sunt considerate aducătoare de nenorociri. În Statele Unite, culoarea a fost asociată cu vestea, motiv pentru care cutiile poştale sunt, de obicei, albastre. În Mexic, albastrul reprezintă culoarea doliului, iar la azteci era a sacrificiului.

Era rar folosită în preistorie, de către popoarele care cunoşteau scierea, pentru că se obţinea foarte greu. În zilele noastre însă, ca simbol cromatic politic, albastru este asociat curentului liberal, dar şi francmasoneriei - „zidăria albastră”, ierarhia fundamentală a „celor trei grade”. 

Verdele în jurul lumii 

În culturile occidentale, verdele reprezintă norocul, natura, prospeţimea, primăvara, ecologia, bogăţia, lipsa de experienţă, dar şi gelozia  - „monstrul cu ochi verzi”. 

Verdele, însă, este o culoare emblematică pentru Irlanda, care şi-a câştigat porecla de „Insula Emerald”, datorită peisajelor sale luxuriante, reprezentându-l inclusiv pe patronul ţării, St. Patrick. În Indonezia a fost interzisă, în timp ce în Mexic culoarea simbolizează independenţa.

În Orientul Mijlociu, verdele reprezintă fertilitatea, norocul şi bogăţia, fiind considerată culoarea tradiţională a islamului. În culturile orientale, pe lângă tinereţe, fertilitate şi o viaţă nouă, poate însemna şi infidelitate. Verdele în islam este culoarea profeţilor.

Casele vopsite în verde din zone ale Algeriei şi ale Saharei îi indică pe cei care au mers în pelerinaj la Mecca. Ca şi albastru şi turcoazul este o culoare sacră în Iran, simbol al paradisului. 

Japonezii o consideră culoarea vieţii veşnice. În China, pălăriile verzi sunt tabu pentru bărbaţi, deoarece semnalează că soţiile lor au comis adulter! Piatra verde de jad în China simbolizează virtutea şi frumuseţea. Dragonului verde îi sunt asociate simbolul Yin, mercurul şi apa, iar tigrului alb simbolul Yang, plumbul şi focul.  Visele cu această culoare sunt interpretate pozitiv în China, dar dacă apare în mod excesiv „semnifică o revărsare a forţelor negative ale naturii“. 

În general, însă, verdele este o culoare ce simbolizează siguranţa şi protecţia, multe din religii asociind-o cu învierea şi regenerarea. Aztecii i-au dat conotaţii regale, fiind nelipsită din penajul de quetzal utilizat de către căpetenii.

În Portugalia este culoarea speranţei, iar în Scoţia, verdele era purtat ca un semn de onoare. Ca mai toate culorile are dublă valenţă de la „verde ca muşchiul” la „verde ca veninul“. 

În simbolistica creştină culoarea este percepută ca fiind „la distanţă egală de albastrul cerului şi roşul iadului“. Sfântul Graal este verde ca smaraldul, iar tronul Judecăţii de Apoi este descris ca fiind din jasp verde.

Smaraldul este considerat leac puternic împotriva tuturor durerilor şi bolilor. Ca simbol cromatic politic verdele desemnează curentele alternative ce urmăresc întoarcerea la traiul simplu, natural, ecologic, prietenos cu mediul. 

Roşul în jurul lumii

În culturile occidentale, roşul simbolizează energia, pasiunea, acţiunea, dragostea şi pericolul, dar şi frumuseţea.

Ca simbol cromatic politic este asociat comunismului şi revoluţia în ţările est - europene.

Culori Foto: shutterstock.com

Pentru asiatici el simbolizează norocul, prosperitatea, bucuria, sărbătoarea, viaa lungă. Mirele poartă  roşu în ziua nunţii, iar în timpul ocaziilor speciale sunt dăruite plicuri roşii cu bani.

În India, roşul reprezintă puritatea şi spiritualitatea, creativitatea, viaţa şi energia. Un semn roşu pe frunte aduce noroc. Miresele islamice, hinduse şi chineze se îmbracă în roşu.

În unele ţări din Africa culoarea este asociată morţii şi agresiunii.

În Iran reprezintă averea şi curajul, iar talismanele roşii în Egipt aduc noroc. În cultura chineză, roşul este asociat focului, verii şi punctului cardinal sud, dar şi norocului şi averii.

Anul Nou Chinezesc este sărbătorit prin haine roşii. În folclorul chinez se vorbeşte despre bestia Nian care se hrănea cu oameni, dar se speria de zgomote puternice şi culoarea roşie.

Roşul reprezintă culoarea zeilor fericirii. Combinaţia roşu-verde simbolizează longevitatea. La japonezi,statuile diverşilor zei sunt îmbrăcate în roşu.

În Suedia, culoarea era purtată doar de bogătaşi. Autobuzele etajate din Anglia sunt embleme naţionale.

În Biserica catlocă roşul reprezintă sărbătoarea. La creştinii ortodocşi, ouăle de Paşte sunt vopsite în roşu. Culoarea reprezintă sângele jertfei lui Hristos şi a martirilor, a iubirii şi a focului de Rusalii al Sfântului Duh. 

Femeile desfrânate se îmbrăcau în trecut în roşu, iar păgânii se vopseau tot în această culoare. În timp, a devenit culoarea infernului. În luptele toreadorilor, culoarea are menirea de a irita taurii şi de a-i face agresivi.

În Egiptul antic, avea şi o semnificaţie pozitivă, dar era asociat şi cu şarpele-duşman. În papirusuri numele acestora erau scrise cu roşu; iar animalele colorate atfel erau detestat. 

Pentru mayaşi, roşu reprezenta estul, iar pentru mexicani - sudul. Împreună cu albul reprezintă un sistem dual. Simbolizează sulf, adică ceea ce arde. 

În francmasonerie culoarea este caracteristică sistemului gradelor înalte.

Galbenul în jurul lumii

În culturile occidentale, galbenul este asociat cu fericirea, veselia, optimismul şi căldura, dar şi cu prudenţa sau laşitatea, invidia ori gelozia.

În cultura chineză, este asociat cu pământul şi centrul ca direcţie, fiind o culoare specifică împăraţilor  dinastiei Ming şi Qing. Împăratul Galben este considerat fondatorul civilizaţiei chineze.

Culori Foto: shutterstock.com

Crizantema galbenă era un însemn de curaj pentru războinicii japonezi. 

Aurul era numit deseori „galben“ iar zeii aveau pielea galbenă. In India, este culoarea fermierilor, şi se poartă la Festivalul Primăverii.

Taxiurile şi autobuze şcolare americane sunt galbene.

La azteci, simboliza alimentele, porumbul fiind produsul de bază. De amintit banderolele galbene ale evreilor din lagăre.

Grecii îl asociază tristeţii. Uşile criminalilor din Franţa secolului al X-lea erau  pictate în galben.

Goethe spunea despre această culoare că este veselă, vie şi liniştitoare, dar se poate trasforma într-una neplăcută. Galbenul strident este asociat cu invidia şi gelozia.

În simbolistica alchimică indică o treaptă a transformării materiei în „piatra filosofală”.

Portocaliu în jurul lumii

Portocalul reprezintă toamna, recolta, căldura şi vizibilitatea în culturile occidentale. În hinduism şofranul este considerat bun şi sacru.

Culori Foto: shutterstock.com

Portocala este culoarea familiei regale olandeze, şi reprezintă sexualitatea şi fertilitatea în Columbia. În culturile orientale, simbolizează dragostea, fericirea, umilinţa şi sănătatea.

Hainele călugărilor budişti sunt adesea portocalii. La amerindieni culoarea este asociată cu rudenia. Este culoarea naţională a Ţărilor de Jos.

În China şi Japonia, simbolizează iubirea si fericirea.

Violet, mov, purpuriu

Culoarea este asociată cu averea, spiritualitatea şi nobleţea din întreaga lume. Din punct de vedere istoric, în Japonia, numai călugării budişti de rang înalt  aveau robe purpurii, culoarea semnificând bogăţia şi poziţia socială. 

Este asociată cu pietatea şi credinţa, iar în catolicism, cu penitenţa. 

O reîntâlnim şi ca o culoare de onoare – „Inima violet” este cea mai veche distincţie militară acordată militarilor americani, simbolizând curajul. Pentru Buddha ametistul este sacru.

Movul este culoarea regală a lui Cezar. Purpuriul roşiatic este întâlnit şi în mantiile împăraţilor antici şi veşmintele bogătaşilor. 

În Brazilia şi Thailanda însă este culoarea doliului. Movul a fost culoarea doliului şi pe timpul Dinastiei Tudorilor.

În Iran, violetul reprezintă culoarea viitorului.

În Ucraina vopsirii oualor în culoarea mov simbolizează postul, credinţa, încrederea şi răbdarea. Şi în Egipt această culoare denotă virtute şi credinţă. Culoarea violet simbolizează spiritualitatea asociată cu sângele jertfei. 

Ca simbol religios, această culoare este asociată penitenţei, pocăinţei şi reculegerii, dar şi uniunii dintre înţelepciune şi iubire. Imaginile care redau patimile lui Hristos îl înfăţişează pe Mântuitor într-o mantie purpurie. Culoarea este folosită de biserică în perioada Postului Crăciunului.

Soarele sau luna purpurii în timpul unei eclipse, prevesteşte o perioadă sângeroasă.

Albul în jurul lumii

În culturile occidentale, albul simbolizează puritatea, eleganţa, pacea şi curăţenia. Miresele poartă în mod obişnuit rochii albe la nunţi. 

În Peru, albul este asociat îngerilor şi sănătăţii. Steagul alb este simbolul universal de armistiţiu.

Este considerată deopotrivă o non-culoare, dar şi o uniune a tuturor culorilor din spectrul luminii. Este un simbol al inocenţei şi al purificării.

Culori Foto: shutterstock.com

Reginele din Franţa obişnuiau însă să poarte “doliu alb”, aceasta fiind mai degrabă culoarea de doliu în Evul Mediu. Tradiţia a rezistat până în Spania secolului al XV-lea.

La fel, în China, Coreea şi în alte ţări asiatice, dar şi africane, el reprezintă, însă, moartea, doliul şi ghinionul şi este în mod tradiţional purtat la înmormântări. La chinezi, albul a fost asociat metalului, toamnei şi punctului cardinal vest.

Tot în China, albul este culoarea bătrâneţii, toamnei, vestului şi nenorocirii, dar şi  a virginităţii şi purităţii. O societate secretă care era adepta moravurilor pure s-a numit „Lotusul alb”. 

În general în China albul este considerat culoarea de doliu, cu toate că este vorba de fapt de „nonculoarea“ veşmintelor de doliu necolorate. La japonezi culoarea albă este definită în şase moduri. 

Grecii antici credeau că dacă dorm în haine albe vor avea vise liniştite.

Preoţii poartă în general veşmintele albe sau deschise la culoare, simbolizând puritatea şi adevărul, ca şi creştinii nou-botezaţi. La cataloci, veşmintele papale simbolizează transfigurare, măreţie şi cale cerească. Tot în simbolistica creştină sfântul Duh este reprezentat ca un porumbel alb. 

Albul are şi valenţe negative. Calul alb din vise este asociat cu presenimentul apropierii morţii. Fantomele sunt siluete albe.

Negrul în jurul lumii

În multe culturi, negrul simbolizează sofisticarea şi formalitatea, dar reprezintă, de asemenea, moartea, răul, doliul, magia, boala, ghinionul şi misterul. Este un simbol religios, preoţii îmbrăcând veşminte negre. 

În cultura occidentală este culoarea doliului, obiceiul datând cel puţin din perioada Imperiului Roman. 

Taxiurile din Anglia sunt negre.

Culori Foto: shutterstock.com

În Orientul Mijlociu, semnifică deopotrivă renaşterea şi doliul, iar în Africa - vârsta, maturitatea şi masculinitatea.

La chinezi culoarea este asociată apei, iernii şi punctul cardinal nord. Este culoarea tradiţională de îmbrăcăminte pentru băieţi.

Pentru azteci era simbolul războiului, sticla neagră fiind prelucrată ca lamă pentru săbii.

Maroul în jurul lumii

Dacă unii nu au termen pentru această culoare, definind-o drept „culoarea ceaiului”, „culoarea vulpii” sau „culoarea frunzei picate“, expresii menite mai degrabă să o descrie, cum este cazul japonezilor, pentru alţii maroul este asociat cu fermitatea şi autodeterminarea, autodisciplina, ca în cazul amerindienilor. 

La americani, maroul în combinaţie cu portocaliul reprezintă Ziua Recunoştinţei, iar la indieni - doliul, fiind asociată frunzelor moarte.

Griul în jurul lumii

Această culoare, este asociată de religia creştintă Postului Mare, prin care tocmai trecem.

Pe de altă parte la adresa creierului uman se foloseşte expresia de „materie cenuşie“.