Video Pe urmele lui Socrate, Pericle şi Sofocle. Ghid esenţial în Acropole FOTO VIDEO
0
Grecia este una dintre cele mai fascinante ţări, graţie în primul rând istoriei sale milenare şi a vestigiilor pe care le-a conservat de-a lungul timpului. Aici, în leagănul civilizaţiei, se află unul dintre cele mai vestite locuri de pe pământ: Acropola din Atena.
Încoronând dramatic o stâncă de calcar, Acropole se ridică deasupra Atenei moderne, în Grecia, ca simbol al gloriei de odinioară a oraşului. Dealul stâncos transformat într-un complex unic avea să prevestească apariţia gândirii şi artei clasice greceşti. Pe acest deal s-au născut Democraţia, Filosofia, Teatrul, Libertatea de Expresie şi Cuvântul – fundamentul intelectual şi spiritual al lumii contemporane şi al valorilor sale.
GALERIE FOTO COMORILE GRECIEI - ACROPOLE ŞI ALE VESTIGII ALE ATENEI
Acropole reprezintă un memento al culturii care a înflorit în urmă cu două milenii şi jumătate. Printre aceste ruine arheologice emblematice poţi să rătăceşti chiar şi zile în şir fără teama de a te plictisi, pe urmele lui Socrate, Pericle şi Sofocle, pentru a descoperi esenţa civilizaţiei occidentale. Aici se află cel mai sacru loc al Antichităţii, dar şi primul teatru din piatră construit vreodată, considerat locul unde s-a născut tragedia greacă.
Inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, al cărei simbol este chiar Partenonul, Acropole poate fi vizitat atât pe cont propriu, cât şi cu ghid – contra cost. Preţul unui bilet porneşte de la 13 euro şi ajunge până la 80 de euro, în cazul în care sunteţi interesaţi şi de alte obiective istorice. Primul preţ vă oferă o vizită în situl arheologic şi o impresionantă privelişte la 360 de grade asupra Atenei, de unde se pot observa şi alte monumente. În preţul de 21 de euro sunt incluse şi alte situri: Agora Antică, Situl Arheologic Lykeion, Biblioteca lui Hadrian, Teatrul lui Dionis şi altele. Cel mai ieftin preţ pentru o intrare la Muzeul Acropole este de 7 euro.
Oraşul de sus
Numele celui mai mare complex arhitectural şi artistic lăsat moştenire lumii de către Antichitatea greacă provine din cuvintele greceşti „akros“ şi „polis“ care s-ar putea traduce drept „oraşul de sus“, căruia i se mai spunea şi „Stânca sacră“ a Atenei. Denumirea este legată de faptul că a fost construit pe un deal stâncos şi abrupt pe toate părţile, cu excepţia laturii vestice. Are vârf aproape plat, suficient de întins cât să fie rând pe rând gazdă pentru regi, zei, cetate, centru religios, iar acum una dintre cele mai mari atracţii turistice ale lumii.
Puţini ştiu faptul că zidurile puternice de fortificaţie înconjoară dealul Acropolei de mai bine de trei milenii, prima construcţie de acest fel fiind ridicată în secolul al XIII-lea î.Hr. Dar ceea ce noi vedem astăzi provine din secolul al V-lea î.Hr., când, la iniţiativa marelui om de stat Pericle, după victoria atenienilor împotriva perşilor, s-a început un ambiţios program de reconstrucţie a oraşului. Acesta cuprindea ridicarea unui număr mare de edificii, unele dintre cele mai emblematice structuri ale lumii, printre care: Partenonul, Templul Erehtheion, intrarea monumentală în Acropole – Propylaia/Propilee/Propylaea şi Templul Atenei Nike, ale căror ruine pot fi admirate şi astăzi.
Monumentele de pe Acropole au fost concepute şi ridicate de un grup inovator de arhitecţi şi sculptori, dintre care l-am aminti pe Fidias, cunoscut drept cel mai bun sculptor din lumea antică. El este cel care a creat Statuia lui Zeus din Olimpia, una dintre „Cele şapte minuni ale lumii antice”. Despre el, Plutarh spunea că a fost numit să supervizeze programul de reconstrucţie al lui Pericle, care a durat 50 de ani. Acesta din urmă n-a reuşit însă să-şi vadă visul finalizat, dar planurile sale ambiţioase au continuat şi după moartea sa.
Teatrul lui Herod Atticus
Construit în anul 161 d.Hr. de către Herodes Atticus din Marathon, în memoria soţiei sale Regilla, Odeon se poate vizita înainte de a intra în Acropole. Proiectat într-o scobitură naturală, la baza dealului, pe partea sudică – cum urci spre Acropole se vede în dreapta –, teatrul putea găzdui aproximativ 5.000 de persoane pe mai multe rânduri semicirculare. Zidul din spatele scenei, care se mai zăreşte şi acum, era înalt pe trei niveluri, decorat cu marmură şi ceramică. Interesant la această construcţie era suprafaţa etanşă concepută ca să reţină apa când se reconstituiau bătăliile navale.
Pe timpul verii, de mai bine de o jumătate de secol, teatrul antic găzduieşte spectacole live, în cadrul Festivalului Atenei, unde sunt prezentate opere greceşti clasice, precum şi spectacole de muzică şi dans, având şi acum o acustică imbatabilă. Experienţa vizionării unei vechi piese de teatru într-un astfel de loc este una magică. Aici au concertat inclusiv Pavarotti, Elton John şi Sting.
Poarta Propilee, intrarea magnifică în Acropole
Intrarea în Acropole se face din partea sudică a bazei dealului. De la intrarea în sit până la Propilee se urcă mai multe scări. Maiestuoasa intrare era pe măsura gloriosului oraş antic. O scară de marmură ducea la o anticameră cu cinci porţi, a căror lăţime şi înălţime creşteau din lateral spre centru.
Complexul arhitectural cu mai multe faţete, cu detalii complexe, vine să adauge grandoare impresiei generale. Permanent, scările de aici sunt pline de turişti care nu ratează ocazia de a se imortaliza în faţa grandioasei intrări, de a face un scurt popas şi de a se bucura de impresionanta privelişte asupra Mării Egee, mai exact a Golfului Saronic.
Ieşirea din Acropole se face prin Poarta Beulé, o construcţie din epoca romană, care poartă numele arheologului francez care a descoperit-o în secolul al XIX-lea. Amplasată în partea de vest a sitului, este o intrare cu două turnuri de flancare din anul 280 î.Hr. care a fost legată de Propilee printr-o scară largă de marmură construită în timpul domniei împăratului Septimius Severus. Astăzi se mai pot admira urmele părţii inferioare a acestor scări.
Ofrandă victoriei
Poarta dorică monumentală, Propilee, este flancată de un piedestal mare, monumental, la stânga intrării şi, în dreapta, de micul Templu al Atenei Nike construit în urmă cu două milenii şi jumătate pe locul unui templu din epoca arhaică.
Deşi a fost cel mai mic templu de pe Acropole, este unul dintre cele mai impresionante, fiind înconjurat de un parapet înalt de un metru pe trei laturi, decorat cu reliefuri sculptate ale Atenei Nike, zeiţa victoriei, şi dedicat Atenei ca învingătoare şi protectoare a oraşului. În templu exista o statuie din lemn a Atenei Nike, diferită de a Atenei Polias găsită pe Acropole şi în alte părţi, deoarece era mai modestă, potrivindu-se cu tonul clădirii. În plus, Templul Atenei Nike este cea mai elegantă şi cel mai bine conservată clădire din Acropole, fiind restaurată în secolele XIX şi XX. Templul are patru coloane ionice fin lucrate la capetele de nord şi de sud. Balustrada care împodobea cândva platforma templului se află acum în Muzeul Acropolei împreună cu mai multe reprezentări ale zeiţa victoriei – Atena Nike. Soclul de marmură în două tonuri din stânga maiestuoasei intrări este Monumentul lui Agrippa, cel care a fost ginerele împăratului Augustus.
Locul sacru al Antichităţii
Uluitorul templu se ridică maiestuos în cel mai înalt punct al Acropolei, imediat după Poarta Propilee, în partea dreaptă. Cel mai bine se vede de la distanţă, de pe Dealul Philopappou (Philapappos) situat vizavi de Acropole. Pe timpuri, Partenonul se zărea de pe insulele din jur. Este o capodoperă a arhitectului Iktinos şi a marelui sculptor Fidias. Fiind cel mai mare altar sacru din oraş, era dedicat Atenei, în rolul ei de fecioară sacră, zeiţa înţelepciunii şi a războiului, gardianul Capitalei. Pentru construirea statuii care se regăsea în interior s-a cheltuit jumătate din bugetul destinat Partenonului.
A reprezentat la vremea ei o construcţie complet inovatoare, combinând stilurile arhitecturale doric şi ionic şi tehnici ingenioase în modelarea şi ridicarea coloanelor. Cele 136 de coloane canelate în mod repetat, de peste 10 metri înălţime, sunt mai voluminoase la bază, şi se îngustează spre vârf, aplecându-se uşor spre interior, deşi par să stea drepte, pentru a oferi un sprijin suplimentar acoperişului. Reuşesc să creeze iluzia de imponderabilitate – iluzia optică a unei clădiri perfect echilibrată în liniile sale graţioase. Aceasta a fost construită cu blocuri de marmură care cântăresc peste 10 tone, aduse din cariera de pe Muntele Pentelic aflat la 17 kilometri distanţă, de unde şi astăzi se mai aduce aceeaşi materie primă pentru amplul proces de restaurare, ce se preconizează că va mai dura cel puţin un deceniu.
Religie, politică, artă
Chiar dacă interiorul este inaccesibil turiştilor, poate fi admirat din afară, pentru că proporţiile monumentale, detaliile şi armonia remarcabile sunt impresionante, toate componentele sale fiind pline de simbolism care evocă putere, luptă şi victorie.
Deasupra coloanelor se afla pe vremuri o placă bogat decorată în sculpturi, care se întindea pe toate cele patru laturi, cu guri de scurgere cu cap de leu la colţuri. Decoraţiile erau inspirate de războaie: miticul război dintre zeii olimpieni şi giganţi, Războiul Troian, lupta dintre atenieni şi amazoane, precum şi lupta împotriva centaurilor – creaturile pe jumătate oameni şi pe jumătate cai. Deasupra acestora, pe frontonul estic şi pe cel vestic, imediat sub acoperiş, în formă triunghiulară, erau basoreliefuri, unele înfăţişând zei şi divinităţi, altele – cearta dintre Atena şi Poseidon pentru supremaţia asupra Atenei, potrivit descrierilor rămase din acele timpuri, pe baza cărora s-au şi putut face reconstituiri 3D.
Friza înfăţişa splendida procesiune a Panateneelor, cea mai importantă festivitate religioasă şi politică, celebrată o dată la patru ani, în cinstea zeiţei Atena. Cea mai mare parte din sculpturile frizei au fost duse de Lordul Elgin la British Museum, iar restul se păstrează în Noul Muzeu al Acropolei, dar şi la Luvru şi în muzeele din Italia, Austria, Germania şi Danemarca. Tot în documentele vremii se menţionează că uşile mari ale templului erau lucrate în aur, bronz şi fildeş şi se deschideau spre o încăpere mare în care se afla colosala statuie a Atenei, înaltă de 12 metri, operă a sculptorului Fidias, care era îmbrăcată cu peste o tonă de aur, dar şi fildeş. În secolul al V-lea, statuia a fost dusă la Constantinopole, unde opt secole mai târziu a fost distrusă în timpul unei cruciade. Astăzi, în Muzeul de Arheologie din Atena există o replică a impunătoarei opere de artă.
Nelipsitele cariatide
În stânga Porţii Propilee, vizavi de Partenon, se află al doilea cel mai cunoscut templu al complexului, Erehteion, celebru datorită Pridvorului Fecioarelor – şase figuri feminine, frumoasele cariatide, care servesc drept coloane de susţinere. Adăposteşte mai multe sanctuare antice, mormântul regelui Erehtheus fiind în partea opusă Templului Atenei Polias. Mormântul lui Kekrops, fondatorul liniei regale ateniene, era sub porticul cariatidelor.
Tot ce se vede astăzi în verandă reprezintă reproduceri după lucrările originale. Una dintre statui a fost furată în secolul XIX, fiind ulterior dusă la British Museum, iar celelalte cinci sunt în Muzeul Acropole. Fundaţiile templului au fost descoperite de către arheologi abia în secolul al XIX-lea.
Măslinul, simbol al supravieţuirii ateniene
Pandroseionul se află între Erehteion şi Templul Antic al Atenei Polias. Este un templu micuţ, denumit după fiica primului rege al Atenei, unde se crede că erau păstraţi şerpii sacri ai Acropolei. Potrivit legendei, Atena a dat oraşului măslinul sacru după victoria ei împotriva lui Poseidon, în lupta pentru ţara Atticii. Istoricul grec Herodot menţiona că la o zi după ce Acropole a fost distrus de perşi, din trunchiul măslinului a ieşit un puiet care a devenit simbolul supravieţuirii Atenei. Deşi acesta nu mai există, ca omagiu, în locul primului măslin dăruit oraşului de către zeiţa Atena, a fost replantat altul în secolul XX. Între Propilee, Partenon şi Erehteion existau mici sanctuare şi clădiri cu diverse destinaţii, precum şi statui ale zeilor. Astăzi se mai văd doar mici fragmente din aceste vestigii.
În inima istoriei: la Agora şi la teatru
Muzeul Acropole, una dintre principalele atracţii ale Atenei, a fost deschis în 2009, sub dealul Acropole, la aproximativ 300 de metri de situl arheologic, fiind încorporat acestuia. Aici este găzduită una dintre cele mai valoroase colecţii de artă grecească din lume, galeriile prezentând în jur de 4.000 de obiecte nepreţuite, mare parte descoperite în siturile arheologice din Acropole.
Tot în afara Acropolelor se află şi Agora, piaţa antică a Atenei, cea care a reprezentat inima oraşului mai bine de un mileniu. Aici se făcea politică, se discuta despre filosofie şi artă, iar pe lângă comerţ se făcea şi sport. Aici Socrate ţinea discursuri, iar Sfântul Pavel – predici, pentru a-i converti pe atenieni la creştinism. Aici se mai găseşte fundaţia Şcolii filosofilor, Apeductul lui Hadrian şi Porticul lui Attalos – unde astăzi se găseşte Muzeul Agorei.
Lângă Muzeul Acropolei, Teatrul lui Dionis are o intrare separată de restul sitului – este şi el inclus în biletul de intrare la Acropole, însă poate fi achiziţionat şi separat. Aici s-au jucat marile tragedii greceşti ale lui Sofocle şi Euripide, care, în vremurile de glorie, puteau fi văzute de până la 17.000 de spectatori. Teatrul în acele vremuri se bucura de o popularitate uriaşă, spectatorii implicându-se atât de mult în ceea ce se petrecea pe scenă, încât deseori se ajungea la bătaie, cum s-a întâmplat în timpul unei competiţii între Eschil şi Sofocle, când, pentru a-i despărţi pe fanii înrăiţi ai celor două tabere, a fost nevoie de intervenţia armatei.
Mici ponturi pentru o experienţă reuşită la Acropole
Urcuşul în Acropole este destul de facil, dar dată fiind panta, nenumăratele scări şi pietre, chiar stâncă, pe care se merge în întregul sit arheologic, sunt recomandate încălţările confortabile şi nealunecoase. De asemenea, este indicat să aveţi apă, pentru că preţurile în zonă sunt destul de piperate, dar şi o eşarfă, nu o pălărie, pentru că sus pe Acropole vântul bate cu putere indiferent de anotimp.
Muzeul de la bază are o cafenea şi un restaurant cu vederi minunate asupra ruinelor antice de pe Acropole, însă şi fermecătoarele cartiere din zonă sunt pline de restaurante şi cafenele ascunse într-un labirint încântător de străzi pietonale întortocheate. Reţineţi că unele clădiri pot fi inaccesibile din cauza renovărilor.
Vă mai recomandăm şi:
Magia Orientului, prinsă într-o perlă a staţiunilor africane: Sharm el-Sheikh FOTO
Mexicul, noul Dubai pentru europeni. Ponturi pentru o vacanţă de vis în Paradis FOTO VIDEO
Se încarcă comentariile...
