FOTO Prefectul „îmbogăţit cvasimisterios”, criticat de Eminescu pentru că a transformat în puşcărie o celebră mănăstire din Vâlcea
0Un prefect de pe vremea lui Mihai Eminescu, „drăgăşenean îmbogăţit cvasimisterios”, a devenit subiect de presă sub peniţa marelui poet. Faptele de corupţie demascate par desprinse din vremurile moderne.
Pe vremea când Mihai Eminescu era gazetar la ziarul „Timpul”, pe la 1882, printre cei aspru criticaţi de acesta s-a aflat şi un prefect de Vâlcea, căruia i-a dedicat o serie de articole.
Dimitrie Gh. Simulescu a fost membru al Partidului Naţional Liberal şi prefect al judeţului Vâlcea de mai multe ori, în: 1871, 1876, 1877-1881, 1882-1888, în ciuda „hoţiilor” acestuia devenite notorii, demascate de autorul unei broşuri.
Corupţia funcţionarului a devenit subiect de presă în mai multe publicaţii, dar un anume fapt i-a atras atenţia marelui poet, fapt ce avea legătură cu o mănăstire renumită. De altfel, este binecunoscută dragostea lui Eminescu de neam şi de ţară, respectul faţă de înaintaşi, sentimente oglindite genial nu numai prin poeziile sale, dar şi în articolele din vremea în care a a fost jurnalist, fiindcă aşa cum şi el spunea: „Patriotismul nu este doar iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară”. Iar lăcaşul sfânt cu pricina avea o mare legătură cu trecutul.
Lupta împotriva celor care urmăreau numai parvenirea socială
Devenit gazetar „printr-un concurs de împrejurări”, cum menţionează şi Wikipedia, Eminescu şi-a luat meseria în serios acţionând precum un „chirurg” al cărui unic scop era „însănătoşirea societăţii”, motiv pentru care „se simţea obligat să lovească în nulităţile politice”, pentru ca ele să ştie „că nu se pot amesteca nepedepsite în lucruri ce nici sunt în stare să le priceapă”. Considera aşadar că „a le spune ticăloşilor că ticăloşi sunt” este o datorie, şi cum „lucrurile la noi nu se petrec cu încunjur” ele trebuiau spuse direct.
Prin urmare, articolele sale cu tentă polemică erau la ordinea zilei, mai ales că „majoritatea politicienilor nu aveau convingeri clare, ci urmăreau numai îmbogăţirea şi parvenirea socială”, motiv pentru care Eminescu s-a declarat „împotriva celor care prin hoţie, minciună şi înşelăciune dezorganizau viaţa socială a ţării”. Un astfel de caz reprezenta şi prefectul de Vâlcea de la acea vreme.
„Au murit pentru totdeauna Mircea Bătrânul şi Ştefan cel Mare”
Mănăstirea Cozia, transformată la vremea respectivă în puşcărie: „Un monument istoric aproape egal în vechime cu ţara – ce-a devenit? Puşcărie! Turcii şi austriecii au ocupat ţările, dar puşcărie, tocmai din această mănăstire, n-au făcut”, scria Eminescu în ziarul „Timpul” la 12 septembrie 1882.
Ulterior, a revenit asupra subiectului, la 23 decembrie, înfierându-l: „au murit pentru totdeauna Mircea - Bătrânul şi Ştefan cel Mare; au murit atât de mult în inima tuturor, încât un Simulescu poate preface în puşcărie mormântul celui dintâi, cum ar preface şi pe-al celui de al doilea”.
În sfârşit, într-un al treilea articol, din 30 martie 1883, poetul amintea: „Începând cu Cozia, locul de repaus al celui mai mare domn al Ţării Româneşti, prefăcut în puşcărie pentru a crea o sinecură unei rude a Simulescului”.
Demascarea unei tentative de furt
În „Enciclopedia judeţului Vâlcea”, vol. II, „Localităţile urbane”; apărută la Editura Fortuna în 2012, care a fost sursă de inspiraţie în conceperea acestui material, se menţionează şi cum a fost demascat prefectul corupt.
„Nu demult, emancipată de sub dependenţa proprietarilor feudali de pământ, la sfârşitul secolului al XIX-lea, după o lungă perioadă de aservire medievală, urbea Drăgăşanilor trăia intens procescul de înnoire, de mutaţii calitative, înscriindu-se direct în beneficiul progresului social-economic şi cultural. În aceste condiţii, se remarcă apariţia unor manifestări îndreptate împotriva lui Dimitrie Simulescu, drăgăşănean îmbogăţit cvasimisterios, ajuns prefect al judeţului Vâlcea, prin campanii susţinute de presă, dar alimentate de faptele personale ale omului politic. Astfel, un anonim, autor al broşurii Goana după instrucţiuni a domnului Dimitrie Simulescu, tipărită la Bucureşti în 1883, demască tentativa acestuia de a subtiliza o importantă sumă de bani, donată de negustorul drăgăşănean Vrancea Ioanovici pentru construirea unei şcoli” (Şerban – coord., 2004, 159).
Corupţia în urmă cu mai bine de un secol
Faptele de corupţie ale reprezentantului Guvernului în teritoriu au avut până la urmă ecou. La trei luni după destituirea prefectului, s-a deschis un dosar împotriva lui fiind acuzat de sustragerea unor documente, care întâmplător, sau nu, cuprindeau chiar modul în care fuseseră reparate o serie de mănăstiri, penitenciare şi alte lucrări executate în două staţiuni: Băile Govora şi Călimăneşti şi prin care se putea dovedi sustragerea a peste jumătate de milion de lei, după cum menţiona, la vremea respectivă, publicaţia: „Epoca”, în ediţia din 23 iunie 1888.
Aceeaşi publicaţie avea să anunţe câteva săptămâni mai târziu şi că faptele fostului prefect de Vâlcea au determinat declanşarea unei „anchete administrative”,menită „a descoperi nişte mari jafuri făcute de sus citatul prefect”.
Pe aceeaşi temă:
O cunoscută mănăstire, lagăr pentru prizonieri şi grajd de cai în Primul Război Mondial FOTO
Se încarcă comentariile...
