FOTO Povestea celor 28 de statui cu regi din Catedrala Notre-Dame decapitate în timpul Revoluţiei Franceze
0
Incendiul din 15 aprilie 2019 nu reprezintă prima avarie majoră suferită de Catedrala Notre-Dame din Paris. A trecut printr-o tragedie asemănătoare, în 1793, în mijlocul Revoluţiei Franceze, când, printre altele, 28 de statui de regi biblici din catedrală au fost trase cu frânghiile şi decapitate.
1793, Regele Ludovic al XVI-lea însuşi avea să fie ghilotinat la începutul acelui an, fiind atacată astfel orice iconografie legată de monarhie. Statuile mutilate au fost aruncate într-o groapă de gunoi, iar la ordinul ministrului de Interne de la acea vreme, materialul a fost refolosit în construcţie.
Abia în 1977, capetele a 21 dintre regi, cunoscuţi drept „Regii din Iuda”, au fost redescoperite în timpul lucrărilor la subsolul Băncii Franceze de Comerţ Exterior. Acum se află la Muzeul Cluny sau mai precis Musee National du Moyen Age - Muzeul Naţional de Artă Medievală, din apropierea catedralei. Fosta reşedinţă a abaţilor de Cluny găzduieşte una dintre cele mai frumoase colecţii de artefacte medievale. Atracţia principală o reprezintă o superbă tapiserie din secolul al XV-lea - „Doamna şi licornul” - şase piese care înfăţişează cele şase simţuri şi tentaţii pe care doamna în chestiune jură să le învingă.
Minunea din pivniţa Băncii de Comerţ Exterior a Franţei
21 de statui bisericeşti din Catedrala Notre Dame, distruse în timpul Revoluţiei Franceze, care erau considerate pierdute pe vecie, au fost recuperate în urmă cu patru decenii, împreună cu 350 de fragmente de la alte statui, nota în anul descoperirii „New York Times”, într-un articol intitulat „Grup de statui de la Notre Dame, pierdute în 1793, dezgropate în Paris”.
Minunea s-a petrecut după ce o bancă a cumpărat un conac vechi în districtul Opera din Paris. În pivniţa clădirii s-a descoperit un perete din ipsos ce părea să nu aibă de-a face cu restul construcţiei. Şi cum managerul băncii era un bărbat interesat de arheologie, descoperirea a avut tot suportul acestuia. Aşa s-a descoperit că era vorba despre capetele care reprezentau regi din Iudeea, vechi de 700 de ani.
Potrivit experţilor, exemplarele rare proveneau din a doua epocă a artei gotice, fiind sculptate între anii 1200 şi 1240.
Cel care a iniţiat descoperirea, Francois Giscard d'Estaing, era chiar vărul unuia dintre preşedinţii Franţei, între 1974 şi 1981, Valery Giscard d'Estaing. El a fost cel care a povestit despre aventurile extraordinare ale capetelor de statui descoperite.
Populaţia a ghilotinat statuile
În timpul Revoluţiei Franceze, antiregaliştii au intrat în Catedrala Notre - Dame, în Galeria Regală. Se întâmpla în octombrie 1793. Cu ajutorul unor frânghii au tras de toate statuile despre care credeau că aparţin de fapt unor regi francezi. Apoi le-au ghilotinat în Piaţa Catedralei, unde au şi fost lăsate. În timp, mormântul de piatră s-a transformat într-o groapă de gunoi atât de mare încât, trei ani mai târziu, parizienii se plângeau atât de miros cât şi de cum arăta aceasta.
Pe acest fond a venit şi ordinul ministrului de Interne. Pietrele au fost vândute ca materiale de construcţie unui antreprenor din apropiere, cu sediul în Hotel Dieu, aflat lângă Île-de-la-Cité, pe care s-a construit ulterior Catedrala Notre - Dame.
În acelaşi an, un avocat regalist, Jean-Baptiste Lakanal, a cumpărat piatră de la antreprenor sub pretextul că avea nevoie pentru conacul pe care-l construia. Legea canonică cerea ca orice relicvă scoasă din biserică să fie îngropată sau arsă. Aşa a ajuns grupul de capete de statui zidit.
Avocatul a murit înainte de Concordat
Numai că avocatul nu a mai apucat să vadă semnat pactul (Concordat) dintre Napoleon şi Papă în 1801. Potrivit acestuia, toate biserice franceze închise în timpul Revoluţiei au fost redeschise. Dacă nu ar fi murit, avocatul ar fi returnat grupul de statui Catedralei Notre - Dame, sunt de părere specialiştii.
Printre fragmentele de statui s-au găsit şi unele aparţinând altor 36 de sculpturi, care la vremea respectivă erau amplasate în portalul de sud de la Notre - Dame. Arheologul amator Giscard a recunoscut ulterior că a intuit că sculptura găsită în curtea conacului băncii ar fi trebuit să provină dintr-un loc din apropiere: din cauza greutăţii şi a formelor. Astfel, s-a ajuns la posibilitatea că ele aparţin Catedralei Notre - Dame.
S-au luat măsurătorile, s-a mers la Notre - Dame, s-a comparat cu ce s-a mai găsit aici şi s-a dovedit că presupunerea era corectă. Au fost alertaţi responsabilii cu monumentele naţionale şi muzeele, iar experţii au confirmat concluziile.
Şi chiar dacă statuile găsite erau proprietatea băncii, odată ce statul a renunţat la drepturile sale vânzându-le în 1796, ca material de construcţie, au fost predate Muzeului Cluny, unde se află şi în zilele noastre, pentru a fi admirate de toată lumea.
Colecţia, într-una din galeriile Muzeului Cluny
Descoperirea din Arondismentul 9 din Paris a reprezentat la vremea respectivă cea mai importantă descoperire arheologică din secolul XX, oferind un aport considerabil în cunoaşterea sculpturii pariziene din secolul al XIII-lea.
Cert este că o mare parte dintre sculpturile care au împodobit iniţial Notre - Dame au dispărut în timp. Cu toate acestea, multe dintre ele au fost găsite şi expuse la Muzeul Cluny, după cum aflăm şi de pe site-ul muzeului. Ele provin din diferite părţi ale catedralei.
Dar, aşa cum recunosc şi istoricii, cele mai mari distrugeri s-au înregistrat în timpul Revoluţiei Franceze, când au fost mutilate mare parte dintre statui.
Seria de capete de regi iudei reprezintă una dintre cele mai importante colecţii ale Muzeului Cluny.
Legătura dintre preşedinţii primei şi celei de-a cincea republici
În luna în care au fost mutilate statuile din Notre - Dame a fost decapitată şi Maria - Antoaneta, regina Franţei. Statuile au fost înlocuite la începutul secolului al XIX-lea, notau, tot acum patru decenii, şi cei de la „People” într-un articol intitulat: „După 184 de ani, un văr al preşedintelui francez a descoperit capetele de statui lipsă de la Notre - Dame”.
Până la descoperirea lui Giscard, majoritatea experţilor au fost de acord cu ministrul francez al culturii de la acea vreme, André Malraux, care credea că respectivele capete au fost aruncate în Sena. Cu ajutorul lui Michel Fleury, director al antichităţilor istorice de la Paris, Giscard a descoperit unde fuseseră aruncate statuile mutilate.
Avocatul la care au ajuns, Lakanal, a zidit capetele în şir, toate orientate în aceeaşi direcţie.
„Au fost uimiţi”, povestea Giscard, celor de la „People”, descriind reacţiile istoricilor când le-a dezvăluit descoperirea. „Este o coincidenţă extraordinară că a trebuit să fiu eu cel care le găsesc”, mai spunea Giscard d'Estaing. „Nu pot decât să sper că vărul preşedintelui celei de-a cincea republici poate repara nenorocirea provocată de preşedintele primei republici!”.
Se încarcă comentariile...
