FOTO Care erau obligaţiile şcolarilor români de acum un secol. Carnetul de note, înlocuit de regulamentul şcolii
0
Obligaţiile elevilor din trecut au devenit acum subiect de amuzament, fiind virale pe Facebook. În urmă cu un secol, îndatoririle copiilor privind şcoala erau înscrise în carnetul de note Erau scurte, clare şi de bun simţ. În 2018, pe ultima pagină a carnetului, mai precis pe partea verso a coperţii din spate, mai există câteva reguli care au însă legătură doar cu obiectul în cauză.
Între timp, obligaţiile prevăzute în carnetul de note au fost înlocuite cu altele care apar în regulamentul intern al fiecărei şcoli.
Drepturile şi obligaţiile elevilor, din zilele noastre, sunt aduse la cunoştinţa copiilor şi a părinţilor, la începutul fiecărui an şcolar, când şi unii şi alţii, sau doar alţii - după caz, adică părinţii când este vorba de prichindei, sunt puşi să semneze un aşa - zis contract cum că sunt de acord cu regulile impuse.
Prevederile şcolarului în ziua de astăzi sunt „kilometrice”, adică înscrise pe mai multe pagini, greu de citit şi uneori şi ambigue, în comparaţie cu acum 100 de ani.
Regulile de acum un secol au fost valabile până după Revoluţie, poate nu în aceeaşi formă scrisă, dar reprezentau un fel de „Cod al onoarei fiecărui elev”, ceva de la sine înţeles.
Am făcut o paralelă între obligaţiile de atunci şi cele de acum, pentru a vedea cât de mult s-a schimbat optica învăţământului, în această privinţă. Regulamentele interne ale şcolilor înscrise pe zeci de foi, sunt în linii mari cam aceleaşi peste tot, sunt particularizate prea puţin.
Acum un secol: „Şcolarul bun vine regulat la şcoală cu un sfert de ceas înainte de începerea lecţiilor”. Astăzi această regulă nu mai există, cel puţin nu scriptic, fiind doar de ordin verbal, transmisă de o parte dintre dascăli şi dictată de bunul simţ.
În urmă cu 100 de ani: „El vine cu hainele şi încălţămintea curate, cu cărţile şi caietele în regulă, cu lecţiile învăţate şi temele scrise. Nu uită lucrurile acasă sau aiurea”. Astăzi, în regulament întâlnim la obligaţii doar sintagme precum „un comportament adecvat”, „ţinută decentă”, iar unele dintre şcoli detaliază: „fără fuste scurte, unghii date cu ojă, păr lung la băieţi, vopsit la fete, etc.” În plus, astăzi, elevii au obligaţia „să frecventeze şi să se pregătească pentru fiecare disciplină”.
„Şcolarul bun respectă pe toţi d-nii învăţători şi d-nele învăţătoare ale şcolii”, se prevedea cu decenii în urmă. Astăzi se specifică acelaşi lucru, cu alte cuvinte, de genul: „trebuie să aibă un comportament adecvat şi civilizat”.
„Se poartă frăţeşte cu ceilalţi conşcolari şi ocroteşte pe cei mai mici”, se spunea înainte. Astăzi nu se pomeneşte decât că trebuie să aibă acelaşi comportament adecvat şi cu ceilalţi colegi, că sunt interzise violenţele verbale şi fizice.
În urmă cu un secol se prevedea: „Păstrează curăţenie în clasă, nu murdăreşte şi nu zgârie băncile, pardoseala, pereţii”. Astăzi spunem că nu are voie să distrugă „patrimoniul şcolii”.
Pentru restul obligaţiilor de acum aproximativ un secol, pe care vă invităm să le descoperiţi în fotografia ataşată, nu am mai găsit corespondent în Regulamentul Intern al şcolilor. Şi cum cel din urmă este foarte stufos, de la şcoală la şcoală, ne-am permis doar să amintim în mare ce mai curprinde acesta, astăzi, în rândurile de mai jos.
Am studiat câte un regulament de la şcoli din toate regiunile istorice ale ţării, luate în mod aleator.
La drepturi întâlnim: posibilitatea de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării, de a beneficia de învăţământ gratuit (chiar dacă în fiecare an, începând de la grupa 0 sumele pornesc de la zeci şi ajung la sute de lei numai pe auxiliare, caiete, culori, culegeri etc.), de burse sau de alte forme de sprijin material şi financiar pentru studii (deşi mai toate şcolile se plâng de lipsă de fonduri, motiv pentru care acestea de fapt nu se dau – n.r.), de asistenţă psiho-pedagogică şi medicală gratuită (deşi majoritatea şcolilor, în mod special cele din mediul rural nu beneficiază de astfel de drepturi - n.r.); şi de posibilitatea de a promova 2 ani într-un an, dacă au aptitudini excepţionale; au dreptul de a participa la activităţi extraşcolare realizate în cadrul şcolii, în cluburi şi palate ale copiilor, în tabere şcolare, baze sportive, turistice şi de agrement sau în alte unităţi acreditate în acest sens; să se asocieze în cercuri şi asociaţii ştiinţifice, culturale, artistice, sportive sau civice, aprobate de director; să se reunească în afara orelor, şi în activităţile din şcoală, numai cu aprobarea directorului; au dreptul de a redacta şi difuza, cu acordul directorului, reviste / publicaţii şcolare proprii etc.
Lista îndatoririlor mai cuprinde obligaţia ca elevul: să cunoască legile (deşi nici părinţii nu le ştiu – n.r.), regulile de circulaţie şi pe cele de apărare a sănătăţii, norme de securitate, protecţie civilă etc.; să păstreze curăţenia clasei; să închidă telefoanele mobile înaintea orelor de curs şi să le păstreze în geantă; să nu folosească skate, role şi biciclete în curtea şi clădirea şcolii; să nu se joace cu mingea sau bulgării de zăpadă, să nu stropească cu apă în incintă şi în curte; să nu consume sucuri şi alimente în laboratoare; să nu părăsească curtea şcolii într-un anumit interval orar; să aibă întotdeauna la şcoală carnetul de elev, să nu întârzie la ore, să frecventeze cursurile etc.
În plus, elevii nu au voie: să distrugă documentele, să deterioreze bunurile şcolii, să vină la şcoală cu matriale indecente, imorale, care incită la ură etc.; le este interzis să participe la proteste dau au dreptul la un Consiliu al Elevilor care poate să-i reprezintă în cadrul întâlnirilor cu reprezentanţii Consiliului Profesoral sau de Administraţie; nu au voie să se drogheze, să fumeze, să bea, ori să joace jocuri de noroc; să vină la şcoală cu arme albe, să folosească telefoanele în timpul orelor (deşi toate violenţele surprinse între elevi sunt filmate cu celularele – n.r.), să aibă atitudini ostentative şi provocatoare, să jignească ori să fie violenţi în limbaj şi comportament faţă de dascăli şi colegi.
Se atrage atenţia şi că: „Falsa solidaritate reprezintă de fapt complicitate şi tăinuirea adevărului”.
Se încarcă comentariile...
