Căminele de bătrâni iau locul centrelor de plasament. „Avem capacitate prea mare pentru copii prea puţini”
0În timp ce mare parte dintre centrele de plasament au dispărut, fiind înlocuite de apartamente sociale sau case de tip familial, ori de asistenţi maternali, căminele de bătrâni se vor înmulţi.
Cea mai mare parte dintre centrele de plasament din România s-a desfiinţat, potrivit reglementărilor în vigoare, locul lor fiind luat de casele de tip familial, asistenţa maternală şi apartamentele sociale, în care numărul de beneficiari - copiii instituţionalizaţi - este limitat.
În apartamentele sociale pot să stea până la şase copii, în timp ce în casele de tip familial au voie cel mult 12 copii orfani, abandonaţi sau victime ale abuzurilor şi violenţei în familie.
GALERIE FOTO CU COPIII ORFANI ŞI CASELE LOR DE TIP FAMILIAL ŞI CĂMINELE DE BĂTRÂNI DIN VÂLCEA
Şi în cazul centrelor de stat pentru vârstnici s-a decis reducerea numărului de ocupanţi, la maximum 50, motiv pentru care Direcţiile Generale de Asistenţă şi Protecţia Copilului s-au văzut nevoite să înfiinţeze noi cămine pentru bătrâni.
„Vor fi practic mai multe centre pentru adulţi şi mai puţine pentru copii. De fapt în cazul copiilor nu vor mai fi centre. Pentru că ce se înfiinţează la adulţi se desfiinţează la copii”, explică directorul DGASPC Vâlcea, dr. Nicolae Badea, pentru „Adevărul”.
Vâlcea a rămas de la şase centre de plasament la „unul şi jumătate” - ce urmează a fi închise până la finele acestui an. Iar de la 11 centre pentru bătrâni va avea 14, la care se adaugă un centru de criză, un altul de urgenţă, şi unul de recuperare. „Practic, centre de servicii sunt în număr de 17, pentru adulţi”, ne mai lămureşte interlocutorul.
„Ce se înfiinţează la adulţi se desfiinţează la copii”
Aceeaşi sursă ne-a detaliat şi cum s-a trecut de la stadiul de orfelinat la cel de casă de tip familial sau apartament social, dar şi cum s-au adaptat copiii şi cum sunt administrate noile locuinţe.
În Vâlcea numărul de copii din sistemul de stat a scăzut extrem de mult, mai sunt instituţionalizaţi în locuinţe sau centre doar 96 de copii. Dintre aceştia, 25 locuiesc deja în şapte apartamente sociale, 36 în trei case de tip familial - două în Râmnicu Vâlcea şi una la Băbeni - , iar aproximativ 35 sunt încă în centrele de plasament.
Cele şapte apartamente sociale sunt în blocuri vechi, de patru sau zece etaje din Râmnicu Vâlcea, cele mai multe în cel vast cartier Ostroveni. Ideea a fost să-i integreze pe copii cât mai rapid în societate.
În schimb, casele de tip familial sunt într-o zonă periferică a oraşului, în Goranu, pe şoseaua de centură. Centrele de plasament care urmează să se desfiinţeze unul este situat în Râmnicu Vâlcea, iar celălalt în Băbeni. Casa Pinocchio din Băbeni, a fost concepută pe sistemul casei de tip familial, dar la o capacitate mai mare şi, deşi a primit numeroase aprecieri, va fi desfiinţată. La fel se va întâmpla şi în cazul Centrului pentru copii cu dizabilităţi din Râmnicu Vâlcea.
Copiii vor ajunge şi ei în locuinţele sociale sau în casele de tip familial. Pentru ei s-a aşteptat finalizarea anului şcolar: „Ne-am gândit să nu facem vreo schimbare până la terminarea cursurilor şcolare. Să nu-i bulversăm”, mai spune directorul.
În final, din cei 96 de copii instituţionalizaţi vor rămâne doar 70, pentru că unii dintre ei vor trece în asistenţă maternală, iar alţii urmează să împlinească 18 ani.
„Copii nu prea mai avem. I-am reintegrat în sistemul maternal, alţii sunt pe la apartamente, la casele de tip familial. În cazul celor aproximativ 20 de copii cu dizabilităţi, o parte va merge la adulţi pentru că au făcut 18 ani şi n-o să mai fie şcolarizaţi, iar altă parte la o casă din Goranu – Râmnicu Vâlcea. Şi se va închide şi acest centru de plasament. Iar de la Casa Pinocchio Băbeni vreo şapte copii vor merge la apartamentele aflate în renovare, care sunt goale şi unde vor ajunge până la urmă cu toţii”. Este vorba despre încă trei apartamente aflate în renovare.
Directorul DGASPC Vâlcea recunoaşte: „Avem capacitate prea mare pentru copii puţini, pentru că nu mai sunt copii în sistem”.
„Copiii îşi gătesc şi îşi fac singuri curăţenie, dar sunt supravegheaţi permanent”
Potrivit aceleiaşi surse, copiii s-au adaptat destul de bine în casele de tip familial, chiar dacă majoritatea au suferit un şoc emoţional la despărţirea de ceilalţi copii cu care şi-au petrecut până acum copilăria. În plus, acum sunt nevoiţi să se auto-gospodărească şi să-şi schimbe modul de viaţă. Dacă unii au prins şi vremurile în care stăteau şi câte 20 în aceeaşi cameră, acum pot sta cel mult 12 în aceeaşi casă, sau şase în acelaşi apartament.
„Teoretic, o astfel de casă ar trebui să fie cu doi părinţi, mamă – tată. Cei de la ”SOS Casele de copii”, spre exemplu, au o „mamă” căreia copiii îi spun tanti. Au conceput 10 case la un loc, administrate de către o echipă, fiecare casă având câte un responsabil. Noi am mers, însă, pe supraveghere permanentă. Şi am pus personal suficient ca să poată să administreze aceste locuinţe. Am rămas pe principiul ”unul la unul”, ca şi personal”, ne mai dezvăluie directorul DGASPC Vâlcea, când îl întrebăm despre modul în care sunt administrate acum apartamentele sociale şi casele de tip familial.
Cu toate acestea, personalul care are grijă de copiii din locuinţe nu mai are aceeaşi structură ca într-un centru: „Cel puţin teoretic, este mai puţin personal administrativ. Pentru că acum copiii îşi gătesc şi îşi fac curăţenie singuri. Au alături de ei şi un educator, ori infirmiere în cazul copiilor cu dizabilităţi, sau chiar asistent medical”, mai spune directorul de la Protecţia Copilului.
Iar ca să înţelegem mai bine sistemul conceput, dă exemplul unei case de tip familial cu 12 copii, în care sunt necesare pe tură în jur de două – două persoane şi jumătate. „Şi atunci, e suficient”, consideră dr. Nicolae Badea.
Pe lângă cei 96 de copii aflaţi în centre sau locuinţe mai sunt alţi 352 de copii în asistenţă maternală la aproximativ 300 de îngrijitori câţi are Vâlcea. „Unii au grijă de câte un copil, alţii de câte doi şi avem şi zece asistenţi care au câte trei copii. De regulă, fraţii nu trebuie despărţiţi”, ne mai lămureşte directorul cum s-a ajuns la această situaţie.
Cum se vor reorganiza căminele pentru bătrâni
Şi situaţia din centrele pentru adulţi pare să fie pe calea cea bună: „Trebuie să le restructurăm, să nu aibă mai mult de 50 de locuri. Ne-a dat avize ministerul (Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale) pe toate planurile de restructurare, cu excepţia celui de la Bistriţa - Costeşti, aflat în analiză, fiind un centru de criză, şi înfiinţarea unui centru în Râmnicu Vâlcea, într-o clădire rămasă prin închiderea unui centru de copii, în cartierul Ostroveni”.
Din 11 cămine se va ajunge la 17 centre de servicii. Două dintre ele sunt arhipline, aşa că o parte dintre beneficiari va fi mutată.
„Trebuie să mutăm beneficiarii din centrele care au peste 50 de locuri. Avem două astfel de centre, la Băbeni şi Zătreni. Adulţii vor merge în alte centre şi neavând alte spaţii în apropierea lor, vor ajunge fie la Slătioara, unde ni s-a dat un centru cu 12 locuri care, probabil, se va extinde în viitor, fie la Râmnicu Vâlcea în fostele centre ale copiilor”.
Unul dintre acestea a fost centru maternal, dedicat victimelor violenţei domestice şi se află în zona Troianu. Celălalt este în cartierul Ostroveni „ Ambele pot oferi câte 40 - 50 de locuri. În plus, vom transforma şi căminul din comuna Nicolae Bălcescu în Centru de Îngrijire şi Asistenţă Socială pentru Persoanele cu Dizabilităţi, având o capacitate de 30 de locuri. În felul acesta ne restructurăm şi le reorganizăm pe toate la maximum 50 de locuri. Şi îndeplinim şi strategia pentru adulţi”, mai spune directorul Nicolae Badea, de la DGASPC Vâlcea.
Vă mai recomandăm şi:
Taxi, Lupii lui Calancea, Zdob şi Zdub, Bosquito, Fără Zahăr şi alţii, în concert pe Valea Lotrului