Relaţia dintre adolescentul Mihai şi Carol al II-lea. „N-a fost chip să trăiesc într-o relaţie firească cu el, de la tată la fiu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mihai I, alături de tatăl lui, Carol al II-lea FOTO Wikipedia
Mihai I, alături de tatăl lui, Carol al II-lea FOTO Wikipedia

Relaţia tensionată, ba chiar distantă, aproape ca între doi duşmani, dintre Mihai şi tatăl său, Carol al II-lea, nu era un secret pentru nimeni, nici în epocă şi nici mai târziu.

 Matur fiind, Mihai avea să recunoască deschis, într-un interviu acordat publicistului Mirea Ciobanu, că a trăit cu durearea şi cu părearea de rău că nu a avut o certitudine cu privire la sentimentele paterne.

”O iubire foarte curioasă. Îmi pare rău că trebuie să mă îndoiesc mereu de ea”, declara regele Mihai publicistului Mihai Ciobanu. Afirmaţiile nu sunt făcute în mod gratuit. Fostul monarh justifică incertitudinea vis a vis de sentimentele tatălui său exemplificând cu istorisiri la care a fost martor şi care i-au rămas vii în amintire până la maturitate, un semn clar că a fost profund marcat de atitudinea regelui faţă de el.

Reproşurile aduse de Mihai tatălui sunt puse în contextul ultimelor zile din viaţa Reginei Maria, mama lui Carol al II-lea. Fără să-şi incrimineze direct tatăl, Mihai lasă să se înţeleagă că bunica lui nu a avut parte de un tratament corespunzător dat fiind că deplasarea peste graniţă la o clinică din Germania ar fi costat foarte mult.

”Bunica s-a purtat cu mine bine, avea o anumită vârstă, dar mie mi se părea că e foarte frumoasă. Când s-a îmbolnăvit, nu i s-a dat voie să meargă şi să se îngrijească aşa cum trebuie. Nu ştiu ce a fost. Ştiu doar că trimiterea Reginei Maria peste graniţă, pentru un tratament corespunzător, n-ar fi costat un capăt de ţară. Abia către sfârşitul vieţii i s-a dat voie să plece la Dresden, unde era o clinică foarte bine cunoscută. Doctorul şef de acolo, Stomer mi se pare că-l chema, o cunoştea şi pe mama, şi el i-a spus că boala ar fi avut mulţi sorţi de însănătoşire dacă ar fi fost tratată la timp”, mărturisea regele Mihai în interviul citat.

Regina Maria fusese diagnosticată, în anul 1937, de cancer la ficat şi varice esofagiene. Avea dese ori hemoragii, iar boala nu-i mai permitea să se deplasaeze decât ajutată sau într-un scaun cu rotile. Şi-a petrecut ultimele zile din viaţă la Sinaia, la Pelişor în prezenţa fiului său şi a nepotului, Mihai.

Pe atunci viitorul monarh al României avea 17 ani. Îşi iubea bunica enorm. A realizat cât de grav bolnavă este bunica sa în ziua de 17 iulie 1938, când Regina Maria s-a întors acasă din Germania cu trenul, făcând un ultim efort pentru a supravieţui călătoriei care a durat câteva zile. Mihai a aşteptat-o la gara din Sinaia şi a sprijinit-o să urce în ambulanţa care a dus-o la Pelişor, unde şi-a găsit sfârşitul a doua zi.

Scena care l-a convins pe Mihai că nu este iubit de către tatăl său

Această ultimă zi din viaţa bunicii sale şi modalitatea în care reprezentanţii Casei Regale, în frunte cu regele Carol al II-lea au pregătit anunţul oficial al decesului reginei au rămas adânc întipărite în memoria regelui Mihai. Nu într-un mod plăcut, însă. I-au demonstrat încă o dată faptul că tatăl său nu-l privea cu ochii unui părinte iubitor, ba din contră.

”Un detaliu, cred că nu lipsit de importanţă, pentru îneţelegerea relaţiilor dintre tatăl meu şi mine. În momentul când am aflat că a murit Regina Maria, mă aflam la Foişor. Ceilalţi erau la Pelişor unde agonizase ea. Mi-au telefonat să vin jos. Am intrat într-o cameră unde Regele şi Urdăreanu (Ernest Urdăreanu, ministru al Casei Regale la acea dată n.n.) discutau despre formularea comunicatului către ţară. Atunci s-a petrecut ceva greu de înţeles pentru mine. În biroul lui Urdăreanu se spunea că la căpătâiul Reginei Maria a fost de faţă cutare, cutare...printre care şi numele meu. La care tatăl meu a protestat spunând că nu am fost acolo (...) S-a discutat atât de multe despre amânuntul acesta, până când totul a devenit extrem de penibil. Am fost mâhnit”,  avea să mărturisească regele Mihai peste ani în interviul acordat lui Mircea Ciobanu.

Dialogul lispit de delicateţe care s-a purat în acea zi de doliu în biroul ministrului Casei Regale între Carol al II-lea şi Ernest Urdăreanu a fost o dovadă în plus pentru adolescentul Mihai că tatăl său nu îl simţea ca pe un fiu. Răpus de durerea pierderii bunicii sale pe care o diviniza, Mihai a fost nevoit să fie martorul acelui conflict care îl avea chiar pe el motiv de dispută.

”...ceva neobişnuit îmi spunea că preocuarea pentru amănunte a tatălui meu, de data asta are de-a face cu lipsa de iubire faţă de mine şi faţă de mama sa, nu cu grija pentru adevăr”, mărturisea regele Mihai.

Scrisorile şi sertarele unui om nu se deschid

Este evident că acest incident, poate că amplificat şi de momentul trist al moriţii reginei, n-a fost deloc singurul dintre tată şi fiu. Indiscreţia, curiozitatea dusă până la atitudinea necuviincioasă, a regelui Carol al II-lea faţă de fiul său a fost prezentă încă din copilărie, iar acest aspect este recunoscut de Mihai.

”Mama mi-a fost o prietenă bună. Cu el n-a fost chip să trăiesc într-o relaţie firească, de la tată la fiu. Între noi a fost întotdeauna o tensiune care, mai ales în copilărie şi adolescenţă, îmi făcea rău. Tensiunea aceea n-am întreţinut-o eu, e de la sine înţeles”, povestea regele Mihai în interviul menţionat.

Este greu de apreciat exact care a fost motivul atitudinii reci şi chiar suspicioase impusă de rege faţă de fiul său adolescent. Carol îşi urmărea băiatul şi nu se ferea chiar să fie indiscret. Scrisorile primite de Mihai erau mai întâi citite de către tatăl său, chiar dacă, adolescent fiind, nu putea primi veşti cu un conţinut de importanţă pentru Casa Regală. ”Eram uimit. Fusesem învăţat de mama că scrisorile şi sertarele unui om nu se deschid şi că ele apraţin vieţii lui particulare”, spunea Mihai. Carol al II-lea ajunsese până acolo încât nu se lăsa până ce nu citea el mai întâi corespondenţa dintre Regina Maria şi nora ei, soţia regelui Carol. Erau cazuri când Mihai era folosit de către mama sa drept ”poştaş” pentru scirsorile către Regina Maria, iar Carol se folosea de autoritatea pe care o avea asupra fiului pentru a intra în posesia mesajelor.

Aşadar, ultimul monarh al României a crescut cu sentimentul straniu că este în permanenţă urmărit ” de un ochi mereu treaz şi mereu curios” – aşa cum spunea chiar Mihai  - , iar totul se întâmpla fie pentru ca adolescentul de atunci să nu trăiască cu impresia că este favorizat de statutul său, fie din alte interese.

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite