Povestea fabuloasă a celui mai vechi adăpost din munţii Bucegi: a ars de trei ori în istorie şi a fost distrus de avalanşă
0Situată la confluenţa graniţelor a trei judeţe, Prahova, Braşov şi Dâmboviţa, cabana Mălăieşti este cel mai vechi adăpost din munţii Bucegi. A fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1882, cu o primă destinaţie administrativă, nu turistică. Mălăieştiul a fost mai întâi pichet de grăniceri, pentru ca, prin anii ’20-’30, să devină adăpost pentru montaniarzi.
Distrusă de câteva incendii, dar şi de o avalanşă, cabana Mălăieşti a renăscut de fiecare dată din propria cenuşă şi asta pentru că locul în care se află, chiar în Valea al cărei nume îl poartă, pe versantul nordic al Bucegilor, este mult prea spectaculos pentru a nu fi valorificat.
În 2005 a fost cumpărată de Ion Adămuţă, şeful salvamont Râşnov, a fost renovată şi de atunci oferă cazare pentru o sută de persoane.
„În viaţa mea am avut trei dorinţe. Prima a fost să am o familie frumoasă şi am, a doua a fost să am o cabană şi am, iar a treia dorinţă a fost să ridic o cruce pe munte şi am făcut-o şi pe asta“, spune Ion Adămuţă, cabanierul de la Mălăieşti.
Şeful Salvamont din Râşnov povesteşte că Mălăieştiul a fost dorit la începutul anilor 2000 de primăria din localitate. Autorităţile locale din Râşnov au început renovarea cabanei prin anul 2002, doar că, din lipsă de fonduri, proiectul nu a putut fi finalizat, astfel că Mălăieştiul a rămas „în conservare“ timp de trei ani, când Adămuţă s-a decis să cumpere construcţia.
La cabana Mălăieşti nu se ajunge uşor, dar peisajul de aici merită tot efortul FOTO malaiesti.ro
Cabana are în spate o istorie atât de zbuciumată, încât nu puţini au fost cei care au dezvoltat ideea că locul este pur şi simplu blestemat. Este considerat un loc prea frumos pentru ca oamenii să-l merite.
Locul unde se schiază în luna iunie
Prima dată, cabana Mălăieşti a ars în 1897. A fost distrusă complet, de la temelie. Pe atunci, era doar o construcţie mică din lemn, aşa că nu a mai putut fi salvat nimic. Un an mai târziu, cabana a fost refăcută. A rămas în picioare până în 1923, când o avalanşă de mari dimensiuni venită din abruptul Vârfului Bucşoiu distruge cabana din nou. A fost momentul în care autorităţile de atunci au realizat că locul în care era amplasată cabana nu era cel mai potrivit, aşa că au decis să o mute cu 200 de metri mai sus. Tot ce s-a putut recupera în urma avalanşei a fost folosit pentru reconstruirea pentru a treia oară a cabanei Mălăieşti.
Ion Adămuţă, salvamontistul care are grijă acum de cabana Mălăieşti FOTO facebook/ adamuta.ion
Decizia a fost cu noroc şi asta pentru că alte nenorociri nu s-au mai abătut asupra construcţiei vreme de zeci de ani. Ba chiar a fost modernizată şi extinsă, pentru ca, la sfârşitul anilor ’60, la Mălăieşti să se organizeze pentru prima dată un concurs de schi de primăvară. Evenimentul „Schi în luna mai“ a devenit o tradiţie şi se organizează chiar şi în acest an.
„La noi se schiază chiar şi în luna iunie. Tocmai ce a nins zilele trecute. S-a mai aşternut un strat de 70-80 de centimetri. Vom organiza şi în acest an cu siguranţă concursul de schi din luna mai“, a declarat Ion Adămuţă.
Măcinată de ignoranţă
Dacă ne întoarcem la istoria Mălăieştiului, aflăm de la actualul cabanier că în anul 1997, în data de 4 martie, construcţia a ars din nou. Un foc nesupravegheat din sobă şi un horn necurăţat au fost motivele care au dus la distrugerea completă a cabanei pentru a patra oară. Din 1997, n-a mai fost nevoie de avalanşe şi incendii. Cabana s-a măcinat din ignoranţa autorităţilor. A prins din nou viaţă, aşa cum am precizat anterior, în 2005, atunci când Ion Adămuţă s-a decis să-şi îndeplinească şi cel de-al
doilea vis al vieţii sale şi a cumpărat Mălăieştiul.
Cabana Mălăieşti în anul 1898 FOTO malaiesti.ro
„La Mălăieşti se cazează 7-8 mii de turişti anual, dar în vizită vin zeci de mii. Aici ajung oamenii care caută linişte, cei cărora le place să asculte muzică la chitară, aşa cum se cânta odată pe munte,
cei care vor să fugă de manele, este practic una dintre puţinele cabane de munte adevărate. Eu sunt un om mai credincios. Nu cred în preoţi, doar în Dumnezeu, iar la Mălăieşti cred că te poţi întâlni cu Dumnezeu“, spune Adămuţă.
Mplăieşti în anul 1924 FOTO malaiesti.ro
Cabanierul de la Mălăieşti nu s-a lăsat până nu şi-a îndeplinit şi cel de-al treila vis: o cruce pe munte. „Am vrut s-o fac şi am făcut-o. Am ridicat o cruce metalică deaspura cabanei Mălăieşti, la o altitudine de 2.000 de metri, în Padina Crucii, aşa se cheamă locul. Am adus crucea cu ajutorul unui elicopter“, a mai spus Ion Adămuţă, omul care a ajuns prima dată la Mălăieşti la cabană când nici măcar nu împlinise 1 an. Se trage dintr-o familie de pădurari, iar tatăl lui urca adesea pe munte, astfel că Mălăieştiul a devenit pentru Adămuţă a doua lui casă.
„Aveam cinci luni când am ajuns prima dată la Mălăieşti şi de atunci, timp de 49 de ani, aici, pe munte am stat. Tata era prieten cu pădurarii şi ne lăsau să stăm la cabană. Vacanţele toate aici mi le-am petrecut“, povesteşte cabanierul de la Mălăieşti.
Cabana Mălăieşti, noaptea, captură din clipul „This is Romania“, postat pe plaforma Airvuz
Practic, Adămuţă duce mai departe tradiţia locului. Se spune că primul cabanier de la Mălăieşti era un adevărat personaj de basm. Purta părul lung, avea o barbă imensă, mergea în opinci şi hălăduia pe potecile munţilor cu cine-i cerea ajutorul. Printre aceştia s-a aflat şi medicul Francisc Iosif Rainer, creatorul şcolii de antropoligie româneşti, un pasionat de munte şi mai ales de flora Bucegilor.
Festivalul „Floare de colţ“
Legenda spune că primul cabanier al Mălăieştilor ar fi murit surprins de avalanşă, iar într-o altă variantă, că ar fi alunecat de pe o stâncă în timp ce căuta flori de colţ. Valea Mălăieşti este celebră şi pentru faptul că a rămas printre ultimele zone unde această floare rară, ocrotită de lege, a reuşit să supravieţuiască, adăpostită de stânci greu de trecut de piciorul omului. De altfel, an de an, la cabana Mălăieşti are loc festivalul de folk „Floare de colţ“, organizat de acelaşi Ion Adămuţă. ;
Cum se ajunge la Mălăieşti
Iarna la Mălăieşti nu se poate ajunge decât din Râşnov. Se merge cu autoturismul până la uzina electrică din localitate şi de aici se urmează prin pădure semnul cu bandă albastră. Vara este un traseu care se poate parcurge în două ore, însă pe timpul iernii, timpul se dublează.
Din Prahova la Mălăieşti nu se poate ajunge decât vara, iar traseele sunt din Buşteni, pe poteca marcată cu triunghi roşu, pe Munticelul, Poiana Coştilei (altitudine 1310 m), Poiana Morarului (altitudine 1550 m), Pichetul Roşu (altitudine 1445 m), Prepeleag (altitudine1750 m), Valea Mălăieştilor. Durata traseului este de şase-şapte ore. De la Pichetul Roşu este drum numai de vară.
Cabana Mălăieşti a fost complet renovată şi poate găzdui o sută de turişti FOTO malaiesti.ro
Din Predeal se urcă până la cabana Diham (alt. 1320 m), apoi, pe poteca marcată cu punct roşu, până la Pichetul Roşu, un traseu de o oră. Apoi se urmează drumul care vine din Buşteni peste Munticelul.
De la cabana Diham sau Poiana Izvoarelor, se urmează poteca marcată cu cruce albastră, prin Valea Glăjăriei până în Poiana cu Izvoare (la Mese), de unde se continuă pe poteca ce vine din Râşnov, traseu de aproximativ cinci ore. Alături de alte obiective turistice din ţara noastră, Cabana Mălăieşti din Bucegi a fost selectată de realizatorii unui video de prezentare a României. Clipul „This is Romania“, postat pe plaforma Airvuz, este alcătuit din cadre filmate cu o dronă standard la Periboina, Jurilovca, Lacul Nebunu din Delta Dunării, Munţii Bucegi, cabana Mălăieşti (altitudine 1.720 de metri) din Bucegi, castelul Bethlen Haller Jidvei - Cetatea de Baltă, Alba, apoi Sibiu, Braşov, Cluj, Bucureşti etc. Clipul a fost selectat pentru a participa la concursul „Cel mai bun clip de prezentare a unei ţări“ realizat de AirVuz.