Cum s-a fofilat Mihail Kogălniceanu de la un duel care i-ar fi provocat moartea. A dat dezminţire la ziar: „Cuvintele mele au fost ne esact reproduce“

Publicat: 01.10.2015 01:06

Ultima actualizare: 06.08.2022 18:29

Candiano şi Kogălniceanu, două figuri care au făcut istorie în România FOTO Colaj wikipedia.ro

În 1869, deranjat de criticile făcute de ministrul Kogălniceanu la adresa sa şi a Opoziţiei, Candiano Popescu i-a cerut acestuia „reparaţiune“. Lui Kogălniceanu i-a fost teamă să se dueleze cu militarul coleric şi a retras vorbele printr-un bilet pe care Candiano Popescu l-a publicat cu satisfacţie, timp de patru zile consecutiv, în ziarul său din Ploieşti

Cu secole în urmă, „duelurile“ verbale dintre politicieni erau urmate şi de dueluri la propriu, în numele onoarei. Secolul XIX a fost marcat de numeroase astfel de episoade, fiind apanajul militarilor şi al oamenilor din structurile de conducere, cu vizibilitate publică. Cum duelurile stârneau un impact emoţional puternic în societate, autorităţile au interzis această practică. O perioadă, în ciuda interdicţiilor, practica a continuat, conflictele fiind la fel de savurate pe atunci ca emisiunile tabloid din zilele noastre.

Istoricul ploieştean Dorin Stănescu a relatat pentru „Adevărul“ un episod puţin cunoscut al provocării la duel lansate de Alexandru Candiano-Popescu ministrului de Interne Mihail Kogălniceanu.

Protagoniştii sunt Candiano Popescu, un militar care avea să facă istorie doar un an mai târziu, pe 8 august 1870, ca lider al mişcării anti-monarhice cunoscută sub numele de „Republica de la Ploieşti“ şi un politician de marcă al României, Mihail Kogălniceanu.

La momentul duelului, în 1869, Candiano Popescu părăsise armata, participase la detronarea lui Cuza (în februarie 1866) şi era cunoscut ca agitator politic şi proprietar de ziar la Ploieşti. Ulterior a devenit avocat şi general al Armatei Române, iar ca un amănunt amuzant şi oarecum definitoriu pentru personalitatea sa, a scris şi volumul de versuri „Când n-aveam ce face“.

Mihail Kogălniceanu era, tot în acel an, ministru de interne, funcţie pe care a deţinut-o între 1868-1870, calitate în care a organizat alegerile din 1869. La Ploieşti, procesul electiv a consemnat un grad foarte mare de violenţă exercitată de oficialităţi faţă de gruparea din opoziţie.

În ciuda manevrelor Guvernului, Opoziţia a obţinut o victorie zdrobitoare la Ploieşti, iar în toiul evenimentor tensionate, garda civică orăşenească a fost dizolvată. Deranjat de „răzmeriţă“, Kogălniceanu a venit la Ploieşti şi ar fi rostit critici la adresa fruntaşilor Opoziţiei şi implicit la adresa lui Candiano Popescu.

„Pe atunci, Candiano Popescu era un tânăr de 28 de ani, cu mari ambiţii: era proprietar al unui ziar – („Perseveranţa” – închis de autorităţi şi redeschis de proprietar sub numele de „Democraţia”) se afla în legătură cu I.C.Brătianu, C.A.Rosetti, Eugeniu Carada şi alţi oameni politici marcanţi ai epocii. De profesie militar, deci stăpânind bine arta armelor, dar având şi un temperament coleric, tânărul Candiano l-a provocat la duel pe Mihail Kogălniceanu, simţindu-se jignit de vorbele rostite de acesta la adresa lui“, povesteşte istoricul Dorin Stănescu.

Citește și: Soartă tragică pentru capela Dumitru Hernea, care poartă numele celui mai mare petrolist al Câmpinei. Clădirea de la 1886 este aproape o ruină

Provocarea la duel a lui Kogălniceanu a fost publicată în ziarul „Democraţia“ din Ploieşti, care îi aparţinea lui Candiano Popescu. FOTO arhive

Astfel, în ziarul ,,Democraţia“, pe prima pagină, cititorii puteau vizualiza următorul anunţ: „Domnule Cogălnicene, M-aţi insultat la Ploesci; Sunteţi dator a-mi da o reparaţiune. Nu v-o cer acum, căci vă veţi piti dupe titlul de ministru. Ascept însă trimişii D-tale a doua zi dupe eşirea din Minister, la amiadzi, calea Târgiviscea, nr.50. A.Candiano-Popescu“.

Kogălniceanu a dat „reparaţiune“ scrisă

„Mihail Kogălniceanu avea la acea dată 53 de ani, iar duelul cu un tânăr de 29 de ani şi militar de carieră pe deauspra, care avea şi reputaţia de bătăuş şi scandalagiu în oraşul său, era un real pericol. În plus, un duel nu ar fi servit reputaţiei sale de mare om politic. Ce ar fi însemnat să răspundă provocărilor tuturor persoanelor, de acest gen, din principat?“, spune Dorin Stănescu.

Kogălniceanu a găsit o soluţie de compromis pentru a-şi salva cât de cât onoarea, iar în ianuarie 1870, pe când nu mai era ministru, i-a trimis un bilet lui Candiano. Satisfăcut, militarul-ziarist-politician l-a publicat în ziarul său din Ploieşti în numărul din 5 februarie 1870, reluându-l timp de alte 2-3 numere consecutive:

„Declaraţiune

La provocaţiunea ce mi-a făcut Domnul Candiano Popescu pentru cuvintele ce în privinţa D-sale aş fi rostit în Ploiesci cu ocasiunea mergerei mele în acel oraşu, pe timpul alegerilor, declar că chiar de atunci am publicat prin monitor că cuvintele mele au fost ne esact reproduce. Asemenea şi acum asigures că n-a fost în cugetarea mea de a insulta pe domnul candiano-Popescu şi că nu m-am servit de nici un cuvent ofensatoriu în privinţa d-sale.
Spre a da însă şi o mai complectă satisfacţiune susceptibilităţei domnului Candiano Popescu mă grăbesc de a retracta ori-ce espresiune care ar fi de natură să atingă onoarea D-sale.
Domnul Candiano Popescu este liber de a face cu acesta ori ce întrebuinţare va voi.
Cogălniceanu 30 ianuarie 1870“.

Era doar începutul unui an memorabil pentru Candiano Popescu. Pe 8 august 1870, acesta avea să intre în istoria naţională cu „Republica de la Ploieşti“, memorabila revoluţie de o zi care a încercat să răstoarne regimul monarhic al lui Carol I.