Cercetător cu studii doctorale în Franţa şi SUA, pus să măture în România. „Mi-au zis că, dacă tot n-am ce face în laborator, să dau zăpada jos de pe solar“
0Ruxandra Gâlă (40 de ani), cercetător român care deţine secretul prin care un căpşun poate produce fructe tot timpul anului şi un trandafir poate înflori din primăvară până toamna târziu, nu îşi poate pune în valoare cunoştinţele în România.
Cu studii doctorale şi postdoctorale în biotehnologie şi biologie moleculară la cele mai mari institute de cercetare din Franţa şi SUA, a fost trimisă, la ea în ţară, să măture zăpada de pe acoperişurile solariilor din curtea Universităţii de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti.
Acesta este pe scurt destinul unei studente românce care a ales să se întoarcă în România pentru a pune în aplicare protocoalele de înmulţire in vitro a plantelor, procedee care stau la baza horticulturii moderne şi care a devenit o adevărată maşină de făcut bani pentru Franţa şi SUA.
Ruxandra Gâlă a absolivt Facultatea de Horticultură de la Bucureşti în anul 2001. A continuat studiile în domeniu, iar în 2004 obţine o bursă doctorală ”Leonardo” în Franţa, la Institutul Naţional de Cercetare pentru Agricultură din Angers, Franţa (INRA). A fost începutul unui lung drum într-un domeniu aproape inexistent pentru cercetarea din România în acei ani: înmulţirea in vitro a plantelor, scopul acestui procedeu fiind obţinerea unui număr foarte mare de plante, într-un spaţiu mic şi într-o perioadă scurtă de timp.
”INRA este un institut public, subvenţionat de statul francez, dar ei fac proiecte pe bani cu pepinieriştii privaţi care solicită să le dezvolte lor tehnologii de producţie şi să creeze soiuri noi de plante. Ei grăbesc practic procesul de înmulţire, care prin tehnica in vitro se reduce la două-trei luni, în timp ce in vivo, adică în mod natural, poate dura şi mai mult de un an. Se aclimatizează apoi planta în spaţii special amenajate, în condiţii controlate de aer, de apă, de lumină şi apoi se plantează în parcuri. Este un procedeu costisitor, pentru că sunt foarte scumpe substaţele necesare pentru acest mediu de cultură, dar dacă reuşeşti să înmulţeşti la scară mare o plantă, investiţia se amoritzează repede. Este o adevărată industrie în Franţa”, explică Ruxandra Gâlă.
Unul dintre parcurile din Otopeni, oraş unde Ruxandra Gâlă se îngrijeşte de spaţiile publice
Procedeul de înmulţire artificială a clematitelor (plante ornamentale agăţătoare) obţinut în Franţa a fost adus în România la Universtiatea de Agronomie din Bucureşti, iar în prezent studenţii români din anii terminali învaţă pe baza cercetării implementată de Ruxandra Gâlă. În anul 2007, în baza unui contract de colaborare între Facultatea de Horticultură şi Institutul de cercetare din Italia, Vitro Plant, românii au primit tehnica de înmulţire artificială pentru kiwi, la schimb cu cel implementat de Ruxandra Gâlă pentru plantele ornamentale. Astfel, în livada Universităţii de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti a apărut o livadă de kiwi.
”Nu este vorba despre fructul pe care îl ştim cu toţii, ci despre kiwi ”actividia arguta”, cu fructul de dimensiunea unei măsline şi fără acea pilozitate de culoare maro. Nu ştiu dacă mai există livada de kiwi înmulţit in vitro pentru că la un moment dat s-a desfiinţat, dar ştiu că au mai rămas câteva exemplare în curte ca material didactic”, spune Ruxandra Gâlă.
A obţinut în laborator căpşuni care să producă fructe tot timpul anului
În 2008, cercetătorul român, este ales de Organizaţia Europeană de Biologie Moleculară să continue studiile postdoctorale la Universtiatea din Gainesvilles, Florida care dorea să obţină în laborator căpşuni cu calităţi îmbunătăţite, de la aromă şi culoare până la dimensiuni mai mari, dar care să aibă înflorire şi fruct tot timpul anului.
Ruxandra Gâlă susţine că suprafaţa din tartan prezentă în parcurile pentru copii nu trebuie să anuleze plantarea copacilor ideali pentru umbră pe timplu verii. Fiind permeabil, tratanul permite plantelor să primească apă
”Ei vroiau să facă transformarea genetică la căpşună, să facă un soi care să producă fructe tot anul. Au găsit o specia spontană, asemănătoare cu fragul care creşte la noi, dar de culoare galbenă. Este foarte parfumată şi aromată, doar că fructul avea un inconvenient. Era prea mic. Atunci au vrut să ia ce e mai bun din acesta plantă şi să inoculeze aceste calităţi la un soi de căpşună care face fructe mari şi în plus să producă fructe tot timpul anului, nu doar odată. M-au ales pe mine dintre toţi doctoranzii care au aplicat la bursa EMBO pentru că eu cercetam la acel moment remontanţa la trandafiri. Studiul comparativ dintre căpşun şi trandafir se justifică pentru că ambele fac parte din aceeaşi familie a rozaceelor, au acelaşi comportament în genetică. Au vrut să vadă dacă protocolul de la căpşun se potriveşte cu cel de la trandafir, iar studiul a reuşit”, a explicat Ruxandra Gâlă.
Deşi nu pare, este un parc din România, din oraşul Otopeni FOTO Ruxandra Gâlă
Când a revenit în ţară cu un bagaj de cunoştinţe pentru care străinii ar fi plătit bani grei, Ruxandra Gâlă a fost ignorată de toată lumea. S-a întors la Unversitatea de Agronomie din Bucureşti unde avea un contract de inginer cercetător şi intenţiona să aplice în laboratorul instituţiei ceea ce învăţase în Franţa şi SUA. Niciunul dintre profesori sau măcar dintre sutdenţi nu a fost interesat să afle ce făcuse în cele mai mari laboratoare de microbiologie din lume.
”Pe 6 ianuarie 2010 m-am dus la serviciu la Facultatea de Agronomie. A nins rău atunci. Mi-au zis că, dacă tot n-am ce face în laborator, atunci să dau zăpada jos de pe solar. Şi m-am dus”, povesteşte Ruxandra.
Soluţii simple pentru a înveseli spaţiile verzi din parcurile publice sau din grădinile private FOTO Ruxandra Gâlă
Avea salariul de 613 lei şi ca să se întreţină a fost nevoită să colaboreze cu o societate privată care se ocupa de amenajarea spaţiilor verzi. Ruxandra Gâlă a renunţat la postul oferit de Univeristatea din Bucureşti şi şi-a luat gândul demult că va mai putea face vreodată cercetare în laboratoarele acestei instuţii.
Din 2010, Ruxandra Gâlă s-a reprofilat pe arhitectură peisagistică şi colaborează cu o societate privată specializată în amenajarea spaţiilor verizi. Experienţa sa de horticultor dă roade într-unul dintre cele mai verzi localităţi din apropierea Bucureştiului, Otopeni. Pentru cercetare în domeniul biotehnologiei şi biologiei moleculare este nveoie de un laborator cu echipamente şi consumabile scumpe, care s-ar putea autofinanţa cu condiţia ca în România să existe o piaţă unde să poată fi comercializate plantele înmulţite in vitro. Deocamdată ţara noastră a rămas mult în urmă la acest capitol.
FOTO Ruxandra Gâlă
Visul ei este să găsească un hectar de pământ pe care să-l poată amenaja aşa cum a văzut în parcurile din Franţa, de pe Valea Loarei, zonă unde industria horticolă este ridicată la rang de artă.
FOTO Ruxandra Gâlă