VIDEO Mărturiile unui fost deţinut politic, despre „ajutorul legionar“ în puşcăriile comuniste: de unde veneau zahărul şi medicamentele
0
Săptămâna această s-au împlnit 10 ani de la moartea lui Constantin Tănăsescu, unul dintre deţinutii politici care au trecut prin patru închisori comuniste: Jilava, Aiud, Gherla, Văcăreşti. Vă prezentăm, în exclusivitate, câteva dintre mărturisirile sale despre cei 15 ani de temniţă şi despre cum funcţiona „ajutorul legionar“ pentru deţinuţii aflaţi în Zarka Aiudului, supuşi unui regim de exterminare.
Constantin Tănăsescu, Nea Tică, aşa cum îi spuneau apropiaţii, s-a născut la 28 ianuarie 1921, undeva la periferia Bucureştiului. A absolvit Şcoală Tehnică a Inginerului Dimitrie Leonida, de lângă Parcul Carol I, unde s-a specializat ca maistru electrician-bobinator. În 1937, pe când avea doar 16 ani, a intrat în Mişcarea Legionară. Este unul dintre tinerii care în nopţile de 3-6 septembrie 1940 au participat activ la manifestaţiile de stradă împotriva regimului Regelui Carol al II-lea. Activitate legionară a avut însă şi mai târziu, după lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.
După venirea comuniştilor la putere a participat, împreună cu alţi camarazi din Bucureşti, la constituirea unei organizaţii de rezistenţă, în scopul subminării noului regim dictatorial şi în vederea declanşării unei acţiuni armate de susţinere a forţelor occidentale, în cazul unei inteventii apusene asupra zonelor ocupate de sovietici. De altfel, la acea vreme, o astfel de intervenţie, ce n-a mai avut însă loc, părea iminentă.
Structura din care făcea parte tânărul Constantin Tănăsescu a căzut imediat după arestarea şi anchetarea brutală, în 1948, a unei fete care avea funcţia de curier pentru grupul de rezistenţă. Membrii structurii sunt arestaţi de Securitate într-o singură noapte.
"Fata noastră, care era curier, era cam de vârstă cu mine. Nu a ştiut multe şi, în definitiv, nu a putut să spună prea mult. În felul ăsta au intrat numai cinci din organizaţia noastră. N-am dat în sus oameni, n-am dat nici în jos. Aşa că n-am fost prea mulţi oameni în închisoare”, povesteşte Constantin Tănăsescu într-o mărturisire video făcută, acum 11 ani, pentru Fundaţia "Ion Gavrilă Ogoranu".
„Constantin Tănăsescu este anchetat personal de călăul bolşevic Alexandru Nicolski (numele real, cu care venise din URSS, era Boris Grunberg). Tănăsescu este condamnat la 15 ani de detenţie grea, din cauza unor circumstanţe agravante: cu două zile înaintea arestării dezgropase şi curăţase un revolver pe care îl ţinuse ascuns timp de 7 ani”, explică, pentru Adevărul, Florin Dobrescu, vicepreşedintele Fundaţiei "Ion Gavrilă Ogoranu", organizaţie care funcţionează chiar într-o clădire aflată pe terenul lui Constantin Tănăsescu.
Pe reţeta aplicată deţinuţilor politici anticomunişţi, Constantin Tănăsescu ajunge să treacă, în cei 15 ani de detenţie, prin patru închisori: Jilava, Aiud, Gherla, Văcăreşti.
Constantin Tănăsescu a stat 15 ani în temniţele comuniste
Pe timpul detenţiei se implică însă în activitatea organizată, în cadrul "Ajutorului legionar", desfăşurat la Aiud, sub coordonarea lui Ion Agapie, vechi militant legionar. Sistemul de ajutorare funcţiona astfel: alimentele şi celelalte lucruri strânse de deţinuţii din această structura ajungeau, printr-o filiera secretă, la vârfurile Rezistenţei Naţionale Anticomuniste, care se aflau în Zarka Aiudului, deţinuţi supuşi unui regim de exterminare. Chiar dacă era vorba doar de un mic ajutor alimentar era de multe ori salvator pentru acei oameni care practic ajungeau să fie ucişi prin înfometare.
„Acţiunea mai importantă pe care am realizat-o acolo (în afară de faptul că noi trimiteam ajutoare, am lucrat, nu am stat degeaba), toţi care am lucrat în fabrică, trimiteam la Zarka... Zarka era închisoarea veche, cu un etaj, s-a auzit de ea. Acolo erau majoritatea legionarilor importanţi şi cu funcţii - şi din ţărănişti erau, liberali mai puţini... Colectele pe care le făceam noi (ăştia care lucram, colaboram printr-un om care nu era închis pentru activitate legionară, ci pentru trecere de frontieră, dar noi ştiam că e legionar; prin el, la baie lăsam ceea ce voiam să ducem dincolo. Aşa mergea şi corespondenţa, tot prin el. O singură baie avea închisoare aia. La baia aia veneau toţi deţinuţii. Deci, prin băiatul de la baie ajungeau la Zarka zahăr, bomboane, medicamente, dacă avea în plus) puteam să le dăm”, povesteşte bătrânul în mărturia video.
"Poate că nu a fost foamea atât de mare, dar frigul l-am îndurat foarte greu"
Constantin Tănăsescu este unul dintre deţinuţii care au refuzat vehement participarea la întrecerea socialistă organizată în atelierele închisorii Aiud.
De asemenea, pe vremea detenţiei sale la Gherla, a avut curajul să refuze reeducarea comunistă.
„Cât a lucrat în fabrica închisorii a stat peste program ore întregi doar ca să ajusteze piesele realizate prost de deţinuţii mai tineri, salvându-i astfel de pedepsirea la care ar fi fost supuşi prin închidere la “neagra” ori prin tăierea raţiei alimentare zilnice şi aşa insuficiente”, mai spune Florin Dobrescu.
"Nu m-a enervat nimic în închisoare mai mult decât ofiţerul politic, care special, în fiecare zi, făcea şedinţe cu gardienii şi-i învăţa cum să ne insulte cât mai rău. Sigur că trebuia să strângi mâinile şi să-ţi vezi de treaba ta şi în felul acesta au trecut 15 ani, destul de greu. Poate că nu a fost foamea atât de mare, dar frigul l-am îndurat foarte greu. Uneori ne dădeau mâncare mai multă să nu ne revoltăm.
În cei 15 ani, fiecare zi era la fel. Te sculai dimineaţa, te aşezai pe marginea patului, fără a mai avea voie să te întinzi şi trebuia să vorbeşţi în şoaptă, pentru a nu deranja pe alţii”, povestea bătrânul în înregistrarea video.
"Mă uităm să văd dacă mă însoţeşte cineva, să mă ia de braţ, să mă ducă în Bărăgan"
A fost eliberat în 1963, la termen şi a păstrat până la moarte biletul care i-a redat libertatea.
„Când am urcat în tren tot mă uităm să văd dacă mă însoţeşte cineva, să mă ia de braţ, să mă ducă în Bărăgan, că aveau obiceiul ăsta, te luau şi te duceau acolo şi-ţi dădeau domiciliu obligatoriu. Am scăpat de chestia asta", mărturisea Constantin Tănăsescu.
S-a stins în martie 2008, după o scurtă suferinţă, în Spitalul “Victor Babeş” din Bucureşţi.
Se încarcă comentariile...
