Povestea impresionantă a unuia dintre cei mai mari lingvişti români. A fost rănit la Mărăşeşti şi şi-a luat doctoratul la Sorbona

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Alexandru Rosetti, unul dintre cei mai mari filologi şi lingvişti români şi europeni, a avut o carieră impresionantă, întinsă pe parcursul a aproape şapte decenii. Rănit în luptele de la Mărăşeşti, Rosetti şi-a luat doctoratul la Sorbona şi a fost 42 de ani membru titular al Academiei Române şi membru corespondent al Academiei suedeze.

Considerat patron spiritual al şcolii româneşti de lingvistică, Alexandru Rosetti s-a născut pe 20 octombrie 1895 la Bucureşti şi a decedat la 27 februarie 1990. După cum spune Monica Voicu, profesor de limba şi literatura română, ”Alexandru Rosetti era un urmaş al familiei prinţului Rosetti. Alexandru a urmat şcoala primară la Câmpulung Muscel şi Liceul ”Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, dându-şi bacalaureat în 1914.

A urmat după aceea cursurile Facultăţii de Litere (1916-1920), întrerupte în timpul războiului, când a fost mobilizat pe front şi rănit în luptele de la Mărăşeşti (1917). Alexandru Rosetti a avut o pleiadă de profesori faimoşi, precum Ovid Densuşianu sau Dimitrie Onciul. Şi-a susţinut doctoratul la Sorbona, Paris, în 1926 cu teza „Recherches sur la phonétique du roumain au XVI-e siècle”. Tot la Paris s-a căsătorit cu Maria Rallet. A ajuns în 1933 directorul Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă a regelui Carol II, cea mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică, al cărei director a fost timp de 14 ani”.

După ce a obţinut titlul de doctor în litere la Sorbona, Alexandru Rosetti a devenit conferenţiar universitar de fonetică generală şi experimentală în 1928, apoi profesor în 1932 la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Din 1938 a fost titularul Catedrei de limba română. În perioada 1945-1946 a fost decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie, iar între anii 1946-1948, rector al Universităţii din Bucureşti. A devenit membru titular al Academiei Române din 1948.

Din anul 1963 a fost directorul Centrului de cercetări fonetice şi dialectologice al Academiei. A primit titlurile de Doctor honoris causa al Universităţilor din Montpellier şi din Aix-en-Provence. Ca recunoaştere a valorii sale excepţionale, Alexandru Rosetti a fost membru corespondent al Academiei suedeze şi membru al Academiei iugoslave din Zagreb. A obţinut Premiul de Stat în 1962 şi distincţia de Om de ştiinţă emerit în 1965.

Unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai limbii române

”Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape şapte decenii de muncă intensă, coroborată cu pasiunea sa extraordinară pentru bibliofilie. Atât în epoca interbelică, cât şi în perioada comunistă, Rosetti s-a ocupat de editarea unor opere complete ale scriitorilor şi cronicarilor români ca Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche sau Ion Luca Caragiale (la această ediţie lucrând alături de Silvian Iosifescu, Şerban Cioculescu şi Liviu Călin). Rosetti a iniţiat şi publicat primele ediţii critice ale operelor lui Hasdeu, Alexandru Odobescu, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu.

A promovat direcţii noi ale cercetării, şi anume lingvistica matematică şi structurală. Alexandru Rosetti a fost unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai limbii române, pe care a studiat-o printr-o vastă documentare istorică”, spune profesorul Monica Voicu. Mai trebuie spus că Institutul de Lingvistică din Bucureşti al Academiei Române îi poartă numele (alături de cel al lui Iorgu Iordan). Alexandru Rosetti s-a stins din viaţă la 27 februarie 1990, la locuinţa sa din Bucureşti.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite