Povestea fascinantă a celor mai importante femei din familia Brătianu

0
0
Pia Brătianu, soţia lui Ion C. Brătianu FOTO: ziarexclusiv.ro
Pia Brătianu, soţia lui Ion C. Brătianu FOTO: ziarexclusiv.ro

Femeile din familia Brătianu au marcat sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX- lea prin exemplele oferite, prin educaţia primită şi mai ales prin personalităţile puternice pe care le-au avut. În materialul de mai jos puteţi citi povestea celor mai importante femei din familia Brătienilor.

După cum precizează profesorul de istorie Marius Antonescu, ”atunci când vorbim de femeile din familia Brătianu trebuie să ne referim în primul rând la Pia, soţia lui Ion Brătianu şi la fiicele Elena (cunoscută însă ca Sabina), Maria, Tatiana şi Pia. Acestea au marcat mult perioadele în care au trăit”.

Fiica lui Luca Pleşoianu din Râmnicu Vâlcea, Caliopia sau Pia, cum o alinta Ion C. Brătianu s-a născut în 1841. „Orfană de ambii părinţi, a rămas în familia unor rude apropiate. Bună prietenă cu familia, Maica Maximilia, stareţa Mănăstirii Ostrov din Călimăneşti, s-a îngrijit foarte mult de ea. Maica Maximilia era sora lui Ion C. Brătianu, iar încet-încet între acesta şi Pia s-a legat o frumoasă poveste de dragoste, în ciuda diferenţei de vârstă de 20 de ani. Căsătoria celor doi s-a oficiat la Ostrov pe 6 iulie 1858, în cea mai strictă intimitate. Tânăra pereche s-a stabilit la Ştefăneşti, în Argeş Argeş, domiciliu pe care nu l-a mai părăsit decât în perioadele în care I. C. Brătianu a fost ministru sau prim-ministru”, spune profesorul de istorie Constantin Paraschiv.

Femeie, soţie, mamă şi bunică excepţională, Pia Brătianu s-a bucurat de stima tuturor celor care au cunoscut-o.

Pia Brătianu va lua apoi contact cu viaţa soţului său, cu prietenii, dintre aceştia o mare influenţă asupra sa o va avea Maria Rosetti. Prin cultura ei, prin virtuţile ei, prin dragostea imensă faţă de soţul ei a fost un exemplu preţios tinerei femei.

“Doamna Rosetti a învaţat-o gospodăria occidentală, pe cea românească o ştia deja de la mamă-sa mare, moaşă-mea, cum îi zicea şi întodeauna a avut o casă ţinută în perfecţie, o masă excelentă, căci tata, deşi foarte simplu în gusturile lui, era foarte exigent pentru calitatea şi pregătirea bucatelor”, spunea Sabina Cantacuzino.

Întreaga viaţă a Piei Brătianu s-a desfăşurat în strânsă legătură cu activitatea politică a soţului său, căci în momentele cele mai grele dar şi în cele mai fericite a fost întotdeauna alături de acesta indiferent de sacrificiile pe care a trebuit să le facă. Grija sa pentru familie s-a manifestat pe tot parcursul vieţii sale, chiar şi când aceştia au crescut. Ea este cea care s-a ocupat de educaţia copiilor până în momentul în care a considerat că nu mai are ce sa îi înveţe şi că trebuie aduşi profesori pentru continuarea studiilor celor mici. Iar mai apoi, a avut loc mutarea familiei la Bucureşti în momentul în care s-a văzut de către Ion Brătianu necesitatea aprofundării studiilor copiilor. Peste ani, Ionel şi Vintila îşi fac studiile la Paris, iar apoi se întorc în ţară pentru a profesa .

Moartea lui Ion Brătianu în 1891 a fost extrem de dureroasă pentru ea, Pia Brătianu supravieţuindu-i până în 1919, trecând prin primul război mondial şi având parte de toate rigorile din acea vreme. Bătrâna doamnă a trăit şi bucuria realizării României Mari faurită cu ajutorul fiilor ei, aşa cum a văzut România Mică faurită cu ajutorul soţului ei.

Maria Brătianu, doamnă de onoare a Reginei Maria

Maria Brătianu s-a născut în luna octombrie a anului 1868 în Bucureşti. Şi-a petrecut anii copilăriei în casele părinteşti de la Florica şi Bucureşti. În descrierea Sabinei Cantacuzino despre sora ei mai mică, la vârsta de 5 ani, Măriuţa “era nu numai foarte frumoasă, dar foarte amabilă şi graţioasă”.

În toamna anului 1877 familia Brătianu s-a mutat la Bucureşti, iar Maria, împreună cu surorile şi fraţii săi a cunoscut rigorile unui sistem de instruire şi educaţie întemeiat pe disciplină, muncă şi severitate. ”Maria nu s-a bucurat în anii copilăriei de o stare perfectă de sănătate, datorită oboselii şi anemiei fiind nevoită să-şi suspende examenele clasei a VII-a şi să renunţe la a-şi susţine examenul de bacalaureat”, spune profesorul de istorie Constantin Paraschiv.

Maria este singura dintre cele patru surori care devine doamna de onoare a Reginei Maria. Anii petrecuţi la Paris au transformat-o într-o persoană cu un excelent bun-gust. “Măriuţa a luat lecţii de pictură cu copiii ei la Paris, a urmat cursuri de artă la Louvre şi la Sorbona, nu a lipsit de la nici o expoziţie interesantă”, consemnează Sabina Cantacuzino în memoriile sale. În primăvara anului 1890 Maria Bratianu s-a căsătorit cu moldoveanul Ion Pillat, înregimentat în Partidul Naţional Liberal şi unul din cei mai devotaţi sustinători ai lui Ion C. Brătianu din această parte a României.

Soţii Maria şi Ion Pillat vor cunoaşte în anul 1891 marea bucurie a venirii pe lume a primului lor fiu Ion, viitorul mare poet.

A încetat din viaţă în anul 1945 la vârsta de 77 de ani. În acelaşi an a părăsit această lume şi fiul ei, poetul Ion Pillat, iar şapte ani mai târziu, în 1952, şi soţul ei, Ion Pillat.

Sabina Brătianu, închisă de nemţi la mănăstire în timpul Primului Război Mondial

sabina bratianu

Sabina Brătianu este cel de-al doilea copil al soţilor Ion şi Pia Brătianu, primul copil fiind Florica (1862-1865). Născută în 1863, la Florica, Sabina Brătianu, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino, a fost o femeie sprintenă, plină de viaţă, activă şi dinamică, vorbind foarte mult şi repede. A fost o persoană de mare cultură artistică, literară şi muzicală, care a călătorit mult, inteligentă şi interesantă.

În timpul primului Război Mondial a fost închisă de nemţi la mânăstirea Pasărea, în împrejurimile Bucureştilor, împreună cu Lia, cumnata ei, şi fiul acesteia, un copil de mai bine de doi ani, Vintilă. A încetat din viaţă chiar în ziua de 23 august 1944, ceea ce îl va face pe profesorul George Oprescu într-un articol evocator să scrie următoarele: ”Nu ştiu dacă, înainte de a închide ochii, şi-a mai putut da seama că, în adevăr, se termina visul rău în care trăisem ultimii ani şi că ne regăseam locul pe care şi istoria, şi firea noastră ne destinaseră”.

Tatiana Brătianu s-a născut la Bucureşti la 9 martie 1870, fiind penultimul copil al soţilor Ion şi Pia Brătianu. În 1900 s-a căsătorit cu Ilie Niculescu- Dorobanţu ( născut în 1873), om politic liberal şi prefect de Ilfov. În urma căsătoriei s-a născut un copil, Ion, în 1901. În familia Brătianu era alintat Budu. Din nefericire, Ion, a murit la o vârsta fragedă, iar cuplul Tatiana- Ilie Niculescu- Dorobanţu nu a mai avut alţi copii. În 1940, Tatiana se stinge din viaţă la 70 de ani.

Caliopia Brătianu (1872- 1962) este ultimul copil al soţilor Ion şi Pia Brătianu, i se spunea şi Pia mică. Fiică a lui Ion C. Brătianu şi soră cu Ionel I.C. Brătianu, Pia a moştenit numele mamei sale şi a avut încă de mică înclinaţii pentru scris. A publicat cinci cărţi, cea mai interesantă fiind „Însemnări din timpul ocupaţiei germane (1916-1918)“, închinată memoriei lui Ionel I.C. Brătianu, fratele şi ilustrul om politic.

În circumstanţele dramatice ale primului război mondial, rămasă lângă mama vârstnică în capitala invadată de inamic, după retragerea armatei şi a guvernului Ion I.C. Brătianu în Moldova, întâmpină evenimentele cu stoicism - alături de surorile Sabina (Cantacuzino) şi Mariuţa (Pillat), îngrijeşte răniţi la spitalul „din şoseaua Filantropia”, susţine alte iniţiative ale Crucii Roşii care vizează asistenţa populaţiei civile.

Ca şi Sabina Cantacuzino, îşi şi-a făcut consemnări într-un caiet - pe care îl adăposteşte cu prudenţă, de teama „percheziţiilor, rechiziţiilor, inchiziţiilor” de tot felul -, încercând a surprinde dinamica, penibilă adesea şi dificil de stăpânit, a stărilor de spirit. Apreciate de istorici, mai târziu, ca un izvor de primă mână relativ la regimul militar de ocupaţie, descoperind secvenţe inedite din „rezistenţa” Capitalei, notele situau, nu mai puţin tranşant, oameni şi atitudini progermane.

Abia la un deceniu după scrierea jurnalului, Alimăneştianu (între timp căsătorită cu Al. Alimăneştianu) edita Însemnări din timpul ocupaţiei germane (1916-1918) (închinând cartea, în 1929, memoriei lui Ionel I.C. Brătianu, fratele şi ilustrul om politic nu de multă vreme dispărut).

Piteşti


Ultimele știri
Cele mai citite