Nic Petrescu - matematicianul epigramist

Nic Petrescu

S-a îndrăgostit de epigramă de la  vârsta de 16 ani dar ales să urmeze o facultate de matematică. Şi- urmat profesia cu  pasiune şi conştiinciozitate dar marea lui dragoste a rămas tot epigrama.

Microbul epigramei, aşa cum îi place să-i spună, l-a dobândit pe când era elev la Liceul Ienăchiţă Văcărescu din Târgovişte, după ce a avut şansa să-l cunoască pe profesorul Ion Calboreanu, cel care avea să-i fie un adevărat mentor şi care i-a pus la dispoziţie colecţia sa vastă cu volume de epigramă.
Odată ,,îmbolnăvit”, Nic Petrescu s-a şi apucat de scris.

A făcut-o în linişte, discret, fără ca profesorii sau colegii săi şă ştie prea multe despre preocupările sale literare. După liceu a ales totuşi, matematica şi nu Literele, aşa cum poate ar fi fost natural .”La Litere n-aş fi fost primit pentru că eram fiu de preot.La matematică stăteam însă, foarte bine datorită mai ales tatălui meu care ştia şi m-a învăţat şi pe mine geometrie.”, povesteşte fostul profesorul de matematică.

 În anii studenţiei şi-a publicat primele sale catrene. ,,Îmi amitesc că era vorba de un concurs de epigrame în Informaţia Bucureştiului. Am trimis mai multe, unele au fost publicate însă nu cea în care îmi pusesem cele mai multe speranţe, cea cu care speram să câştig concursul. Pentru că-i atacam pe americani!... Era, undeva după atacul Statelor Unite ale Americii în Iordania iar epigrama suna cam aşa:  Las-o moartă americane,/ Că-ncercarea-ţi este-n van,/ De nu te laşi de Iordane, / Ai să plângi : Aman, aman!”, argumentează epigramistul.

Exmatriculat şi trimis la munca de jos

 În ultimul an de facultate a fost exmatriculat, nu pentru epigramele pe care le scria ci pentru faptul că s-a considerat că ascunsese faptul că tatăl său era preot iar unchiul legionar. A ajuns să munceasă pe şantier, ca muncitor necalificat, dar nu consider că i-a prins rău. Pentru că la scurt timp după ce a îmbrăţişat munca fizică avea să publice în revista Urzica, numele său  fiind însoţit de explicaţia ,,muncitor şantierul 4 Construcţii montaj, Gara Nord.

,,Cei de la Urzica erau tare fericiţi că găsiseră un muncitor epigramist. Eram bun de exemplu!” spune Nic Petrescu precizând că epigrama publicată n-avea nimic de-a face cu viaţa de şantier .”Avea, însă, un joc de cuvinte interesant şi original: Maică-sa-n a a ei trufie/Repetent să nu rămâie/Smirnă îi spunea să fie/Însă el era tămâie.”, recită epigramistul.  La numai o jumătate de an, la insistenţele Şefului Cadrelor din Ministerul Învăţământului, Nic Petrescu a fost reînmatriculat la facultate.

Şi-a îdeplinit visul, acela de a deveni profesor de matematică iar meseria de dascăl şi-a făcut-o la câteva licee din Târgu Cărbuneşti şi, mai apoi, din Piteşti. Şi-a făcut datoria cu pasiune şi  satisfacţia că nu a avut elevi  care să nu-l aprecieze chiar dacă materia pe care le-a predat-o le-a dat multă bătaie de cap.
N-a încetat, însă,de-a lungul anilor în care a fosst profesor, să scrie epigrame:

”Meseria de epigramist mi-am  făcut-o  cu pasiune, respect şi cu ceva rezultate de care recunosc că sunt mândru cu atât mai mult cu cât posed dovezi scrise şi nescrise din partea unor epigramişti de valoare pe care i-am iubit cu toată puterea fiinţei mele: Ion Calboreanu, Aurelian Păunescu, Mircea Trifu , Vsile Langa, Păstorel Teodoreanu, Florin Iordăchescu şi lista e lungă.”

 Nic Petrescu a publicat în peste 20 de reviste şi în peste 70 de volume de antologii de epigrame. Are la activ şi 10 volume personale dintre care cele mai dragi îi sunt “Distihuri şi catrene în vremi oligofrene”, o suită de catrene cu atac la politică, “Femeisa te ridică, femeia te coboară”, un volum dedicat doamnelor, “Vrei, nu vrei, defilăm cu ei” , o colecţie de atacuri la colegii epigramişti şi, nu în ultimul rând, ,,O antologie de epigramei  româneşti 1493-1900”

 De-a lungul anilor a obţinut numeroase premii la concursurile de epigrame dintre care, cele mai recente: premiul cel mare “Ştefan Tropcea ”, pentru întreaga activitate şi Premiul  Special al juriului pentru fidelitate faţă de epigrame, Timişoara - Ridendo 2009.  

 Ce-I place
Îmi place să citesc, mai ales epigrame. Sunt fericit atunci când îmi pică în mână o epigramă originală şi valoroasă, şi nu contează dacă este a unui începător. Îmi mai  place să mă plimb şi să admir peisaje.

 Ce nu-i place

Nu-mi plac cei cărora le lipseşte umorul .  Nu-mi plac aşa numitele dueluri epigramice care fac mari deservicii epigramei adevărate şi nu au nimic de-a facea cu aceasta.

 Profil

 Născut: 1 noiembrie 1936, Aninoasa- Târgovişte, judeţul Dâmboviţa
 Stare civilă: căsătorit cu Elena, un copil – Claudiu, o nepoată- Bianca Maria
 Studii  Liceul Ienăchiţă Văcărescu - Târgovişte, Facultatea de matematică-fizică la Institutul Pedagogic de pe lângă  Universitatea CI Parhon
Activitate: fost profesor de matematică, epigramist, membru al Cenaclului Liviu Revreanu, membru fondator şi vicepreşedinte al Fundaţiei  Liviu Rebreanu.

 Întrebări şi răspunsuri

Ce înseamnă pentru dumneavoastră epigrama?
 Aşa cum am mai spus-o, epigrama este floarea parfumată a literaturii: am iubit-o şi mă mândresc c-am înţeles-o bine.

 De-a lungul anilor aţi abordat şi alte genuri?
  Am cochetat şi cu  rondelurile dar şi cu poezia însă m-am încăpăţânat să nu public decât epigramă pentru că am simţit că aici mă pricep cel mai bine.