Legenda lui „Vidrar Vânătorul” și colonia de sub lac, inundată la umplerea acumulării
0Se împlinesc în curând 56 de ani de la punerea în funcțiune a Hidrocentralei Vidraru. De ea, dar și de locurile pe care a fost amenajată și de lacul cu același nume, la umplerea căruia a fost inundată o întreagă colonie, sunt legate câteva legende. Una dintre ele este cea a lui „Vidrar Vânătorul”.
Amenajarea hidroenergetică Vidraru, proiectul demarat în 1960 de către liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej și inaugurat pe 9 decembrie 1966 de Nicolae Ceauşescu, este un obiectiv de importanță strategică pentru sistemul energetic românesc. Formată dintr-o acumulare de mari dimensiuni (lacul Vidraru), un baraj din beton în dublu arc (la momentul construirii, al cincilea în Europa şi al nouălea în lume, între construcțiile similare), o galerie de aducţiune continuată printr-un castel de echilibru şi un puţ forțat, o centrală subterană şi o galerie de fugă, amenajarea de pe Argeș a fost realizată în timp record: cinci ani şi jumătate.
Numele date centralei, barajului și lacului sunt legate de locul pe care s-a ridicat monumentalul ansamblu.
„Locul pe care s-a construit barajul lacului de pe Argeș, de sub cetatea lui Negru-Vodă, numită de mulți Cetatea lui Vlad Țepeș, se numește Vidraru, de la un personaj legendar, un voinic înalt și frumos al cărui nume era Vidrar, vânător vestit, care reușea să vâneze atâtea vidre încât era gata-gata să le stingă neamul”, explică, pentru „Adevărul”, cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
Vidra transformată într-o fată frumoasă
Este vorba despre o legendă culeasă în mai 2022 de una dintre studentele cercetătorului, Amalia Bostan, de la bătrânii din Arefu, județul Argeș, care o știu de la inginerul Paul Lazăr Tonciulescu, șeful de șantier al muncitorilor care au construit Hidrocentrala Vidraru.
Potrivit legendei, o vidră s-a prefăcut într-o fată frumoasă ca o zână și când vânătorul cel voinic trecea pe malul apei, a găsit-o pe aceasta plângând. Întrebată de ce plânge, fata a răspuns că i-a scăpat salba în apă și că gherdanul era o amintire de la mama ei, care i-l dăduse pe patul de moarte. Povestea fantastică spune că Vidrar s-a oferit să îi aducă fetei salba, cu condiția să îi fie soție, iar fata a acceptat.
„Când flăcăul a intrat în vâltoarea apei, fata s-a aruncat și ea făcându-se din nou vidră, luându-l și pe el în fundul apei. De atunci, locul s-a numit Vidraru în amintirea vânătorului de vidre, însurat cu o vidră care l-a dus cu sine în adâncuri”, spune legenda.
Cruci care ies din apă și suflete care-și caută liniștea
Nu este însă singura poveste fantastică a locului. Unele legende pomenesc despre oameni care au refuzat să-și abandoneze casele și au pierit înecați sub apele lacului Vidraru la umplerea acumulării şi despre cruci de cimitir care ies, din când în când, la suprafață.
Dar cum orice legendă are în spate o umbra de adevăr, și printre rândurile acestor relatări terifiante se regăsesc realități istorice, precum cea a umplerii giganticei acumulări, pentru că sub lac se găsesc, într-adevăr rămășițele unei enclave cândva plină de viață. Dar nu este vorba de un sat, ci de o colonie de muncitori, inundată intenționat la umplerea lacului, un proces care a durat aproape un an (căci lacul se întinde pe o lungime de 14 kilometri, ocupă 870 de hectare şi înmagazinează 320 milioane metri cubi de apă, volumul său util, dar poate ajunge până la un total de 465 milioane metri cubi).
Gheorghe Buzoiu, fost viceprimar al comunei Arefu între 2012 şi 2014, care, pe vremea când era flăcău, colinda fosta comunitate pitorească de sub apele Vidrarului – numită Cumpăna – povestea în urmă cu câțiva ani, tot pentru „Adevărul”, că înainte de a porni construcţia hidrocentralei şi a lacului Vidraru, exista, în barajul de azi, o zonă cu ocoale, cabane forestiere şi turistice şi câteva locuinţe ale celor care desfăşurau acele activităţi, precum şi câteva construcţii mai impunătoare ale unor familii înstărite – precum fosta vilă a Brătienilor (deja o ruină la momentul umplerii lacului), situată pe undeva prin dreptul actualei Cabane Cumpăna.
Pe lângă aceste construcţii, mai toate din lemn, au început să funcţioneze şi câteva chioşcuri, care s-au înmulţit când s-a dat startul lucrărilor la baraj, după amenajarea şantierelor, odată cu instalarea coloniilor muncitoreşti care au lucrat la Tunelul pentru captarea în Lacul Vidraru a Topologului şi la galeria de la Valea cu Peşti.
La umplerea barajului, cei care locuiau în colonia inundată controlat au fost însă evacuaţi şi despăgubiţi, iar sufletele care-şi mai caută încă liniştea şi crucile care apar din când la suprafaţă (în realitate, rămășițele construcțiilor vizibile la uzinarea apei, când nivelul lacului scade semnificativ), sunt într-adevăr legendă.
Pierderi de vieți omenești
Barajul, lacul și hidrocentrala de la Vidraru s-au făcut însă cu sacrificii umane. Cu toate că în statisticile oficiale ale Epocii de Aur nu apare nicio victimă umană, cu excepţia a doi morţi înregistraţi ulterior punerii în funcțiune, la avaria din 1974, construcție ce a însemnat zeci de mii de ore de muncă în condiţii deosebit de grele şi o serie de accidente puse sub tăcere.
Neoficial, se vorbeşte însă despre 400 de pierderi de vieţi omeneşti.
Se încarcă comentariile...
