La Călineşti, primăria a organizat spectacolul "Hai la focul lui Sumedru"

Tradiţia focului aprins în noaptea ajunului de Sfântul Dumitru este vechi de peste 2000 de ani.Ritualul este păstrat din moşi strămoşi şi semnifică purificarea recoltelor pentru un an nou cât mai bun

Cel mai mare foc din Argeş a fost aprins la Călineşti.Primăria a organizat aici un spectacol de muzică populară la care au asistat toţi localnicii.Imediat după lăsarea întunericului copii şi primarul localităţii au aprins focul.În jurul acestuia toţi cei care au strigat "Hai la focul lui Sumedru" au fost răsplătiţi cu covrigi şi nuci."Îmi place foarte mult pentru că este un foc foarte mare şi sunt copii mulţi.Am primit şi covrigi,nuci...",ne-a spus Mihai,un băieţel de 7 ani venit cu părinţii din Piteşti să participe la spectacol.

Ajunul sfântului Dumitru, în credinţa ortodoxă este o sărbătoare cu un pronunţat caracter funerar. În ajunul sfântului Dumitru se fac pomeniri ale morţilor şi se aprind ruguri, aceste obiceiuri având drept scop câştigarea bunăvoinţei strămoşilor pentru a obţine în anul care vine recolte bune.

Un vechi obicei românesc ne spune că în ajunul Sfântului Dumitru se face“focul lui Sumedru” peste care copiii trebuie să sară pentru a fi sănătoşi tot anul. Tinerii care vor să se căsătorească în decursul anului care vine, de asemenea, e necesar ca, în ajunul Sfântului Dumitru, sa sară peste flăcările “focului lui Sumedru”.Când focul e aproape stins fiecare participant trebuie să ia câte un tăciune, pe care, mai apoi, să-l arunce în livadă pentru a obţine, şi în anul următor, roade la fel de bogate.

Un alt obicei legat de “focul lui Sumedru” ne învaţă că femeile trebuie să împartă, la lumina acestuia, nuci, mere, struguri, prune uscate, chiar şi vin.

O superstiţie a ajunului Sfântului Dumitru ne arată că dacă, în noaptea lui Sumedru oile se culcă grămadă, în ciopor, atunci va fi iarnă grea. Dacă oile vor dormi răsfirate, atunci se aşteaptă o iarnă blândă.De asemenea, o altă superstiţie, a iernii grele care va veni, mai este dată de abundenţa nucilor sau a gutuilor, precum şi de proviziile supradimensionate ale hârciogilor.