Fructul chinezesc care are de zece ori mai multă vitamina C decât afinele
0
La Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti - Mărăcineni a fost luat în studiu, printre altele, curmalul chinezesc, un arbust care are şanse să intre pe lista plantelor cultivate oficial în România, ale cărui fructe impresionează printr-un conţinut fabulos de vitamina C.
Cunoscut şi sub denumirea de jujub (sau jujubă), jujubier, curmal roşu sau măslin dobrogean, curmalul chinezesc (Ziziphus jujuba), un arbust originar din Asia Centrală, găseşte şi în România zone favorabile pentru cultură. Este vorba de partea de sud a ţării, Banatul şi Câmpia de Vest, unde valorifică foarte bine solurile sărace, uşoare, terenurile saturate şi zonele cu secetă pronunţată şi temperaturi excesive în timpul verii, care nu sunt pretabile culturii altor arbuşti fructiferi.
Concluzia a fost publicată în buletinul ştiinţific al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură (ICDP) Piteşti-Mărăcineni de inginerul Amelia Petrescu, în urma rezultatelor intermediare ale studiului acestei plante. Arbustul nu este încă în lista oficială a Legii Pomiculturii, dar luarea sa în studiu, împreună cu alţi arbuşti, s-a făcut tocmai în eventualitatea întroducerii în această listă, ajunsă în momentul de faţă la 26 de specii care îşi găsesc locul, din punct de vedere pedolimatic, în condiţiile din România.
“Curmalul chinezesc nu este, deocamdată, o specie eligibilă pentru cultură în România, pentru că nu s-au terminat analizele şi studiile asupra ei. Institutul Pomicol continuă studiul cu anumite specii, ca urmare a schimbărilor climatice. Aceste specii mai noi, luate în studiu la noi, necesită o perioadă lungă de timp pentru a cunoaşte fenofazele, polenizatorii, bolile, dăunătorii, virusurile, formele de coroană. Alături de curmalul chinezesc mai sunt luate în studiu: kiwi, banana nordului, kaki, moşmonul, smochinul... Sunt specii noi, date în studiu, atât în reţeaua Institutului, cât şi în reţeaua Universităţii de Ştiinţe Agronomice", explică, pentru "Adevărul", Mihail Coman, directorul general al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni, membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Siseşti - Bucureşti.
Deocamdată au trecut doar cca trei ani de când curmalul chinezesc a intrat în acest studiu care s-ar putea întinde şi pe 10-12 ani.
"Acest studiu se face în staţiunile aflate în coordonarea noastră. În urma acestor studii anuale se fac referate şi se propune intrarea în lege a unei specii noi”, mai precizează, pentru "Adevărul", ing. Mihail Coman.
Soiul Lii Foto: ICDP Piteşti-Mărăcineni
Proprietăţi curative
Rezultatele parţiale pentru cele trei soiuri luate în studiu la Piteşti-Mărăcineni - Lii, Lang şi Tighertooth - asupra cărora s-au făcut determinări biochimice, arată că se pot obţine fructe cu un conţinut fabulos de vitamina C, un puternic antioxidant care împiedică acţiunea radicalilor liberi, un excelent antidepresiv, care detoxifică organismul, combate oboseala, ajută la refacerea ţesuturilor şi la formarea globulelor roşii, stimulează producţia de anticorpi, reglează nivelul glicemiei şi al colesterolului, previne riscul apariţiei bolilor grave, măreşte rezistenţa vaselor de sânge, favorizează asimilarea fierului de către organism etc.
De altfel, nu întâmplător în medicina chinezească tradiţională curmalul japonez este foarte apreciat pentru multiplele sale proprietăţi curative.
“Cantitatea de vitamina C obţinută din 100 g fruct proaspăt a fost de 244,8 mg la soiul Lii, 287,2 mg la soiul Lang şi 324,9 mg pentru Tighertooth, depăşind alte specii precum zmeurul (17-53 mg%), afinul (10-21 mg%), căpşunul (44-92 mg%), mărul (2-35 mg%), prunul (3-26 mg%)”, se arată în rezultatele parţiale ale studiului făcut la ICDP Piteşti–Mărăcineni.
Soiul Lang Foto: ICDP Piteşti-Mărăcineni
Sursă de acid linoleic, pe care corpul uman nu este capabil să îl producă
Potrivit inginerului Amelia Petrescu care a publicat aceste rezutate, beneficiile consumului acestui fruct nu se rezumă la cele ale vitaminei C. Prin conţinutul ridicat în fibre favorizează digestia, iar prin conţinutul ridicat de pectină contribuie la eliminarea metalelor grele şi a altor toxine precum sărurile de mercur, plumb, cupru, izotopilor radioactivi.
Jujubele sunt şi o sursă de acizi graşi sănătoşi, esenţiali, fiind bogate în lipide, în special acid linoleic (omega-6), pe care corpul uman nu este capabil să îl producă.
De asemenea, fructele mai conţin şi alte vitamine, cum ar fi: tiamina sau vitamina B1 (0,1 mg%), riboflavina sau vitamina B2 (0,18 mg%), niacina (2,8 mg%), vitamina B6 şi, mai ales, vitamina A (125 mg%).
Concentraţia mare a substanţelor uscate permite folosirea fructelor de zizifus ca produs nutritiv cu o putere calorică înaltă. Din punct de vedere al conţinutului de substanţe uscate şi glucide, ele depăşesc alte fructe de 2-4 ori, iar după conţinutul diferitelor vitamine de câteva sute de ori.
"Fructele de zizifus se caracterizează prin prezenţa microelementelor precum: fier (1,14-6,42 mg%), cobalt (13,01-35,16 mcg%), iod (10,2-16,5 mcg%), fosfor (69,2-170,4 mg%), calciu (130 mg%), sodiu (12 mg%), potasiu (1050 mg%). S-a stabilit că există o corelaţie pozitivă între culoarea exterioară a fructelor de zizifus şi conţinutul în compuşi polifenolici. În frunzele de zizifus, ca şi în fructe, s-a constatat prezenţa substanţelor tanante, flavonoidelor, saponinelor, cumarinelor, vitaminelor, acizilor organici, microelementelor (fier, mangan, cupru, cobalt ş.a.)", se mai arată în rezultatele publicate în Buletinul Ştiinţific al Institutului.
Se încarcă comentariile...
