Cum se proteja Topîrceanu, în 1935, de gripă: „Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi”

0
0
George Topîrceanu Foto: Muzeul Municipal Câmpulung
George Topîrceanu Foto: Muzeul Municipal Câmpulung

Într-o scrisoare transmisă, de George Topîrceanu, în februarie 1935, Alexandrinei (Titi), sora sa mai mică, autorul Baladelor vesele şi triste îi povestea acesteia despre cum încerca să se protejeze în faţa epidemiei de gripă.

Anul acesta s-au împlinit 85 de ani de la moartea poetului, prozatorului, memorialistului şi publicistului George Topîrceanu, care a petrecut la Nămăeşti, în comuna argeşeană Valea Mare Pravăţ, opt ani, din cei 51 cât a fost pe pământ.

Casa în care a locuit în acest interval autorul Baladelor Vesele şi Triste adăposteşte o expoziţie memorială permanentă, legată de viaţa şi activitatea poetului, precum şi o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei şi prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare, bastoane, în total, peste 2000 de exponate care au aparţinut poetului sau familiei sale. 

Mica expoziţie de la parterul clădirii care a aparţinut socrilor poetului (donată în anul 1966 de către soţia poetului, Victoria, pentru amenajarea, aici, a casei memoriale George Topîrceanu) duce vizitatorii într-o incursiune în timp, în viaţa şi activitatea poetului. 

Cum se proteja Topîrceanu, în 1935, de gripă: Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi
Cum se proteja Topîrceanu, în 1935, de gripă: Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi

Casa Memorială „George Topîrceanu” Foto: Muzeul Municipal Câmpulung  

„M-am învăţat minte şi mă feresc grozav, nu dau mâna cu nici un om suspect”

Corespondenţa rămasă în urma poetului e atât de vastă încât, în urmă cu un an, Muzeul Municipal Câmpulung a organizat la Casa Memorială „George Topîrceanu” din Nămăeşti, o expoziţia temporară în care a fost prezentată corespondenţa dintre scriitorul-poet şi Otilia Cazimir, prozatorul Mihail Sadoveanu, avocatul Mihail Vasilescu Creangă, scriitorul Valeriu Bădărău, artistul Ion Scarlat Scarion, poetul – gazetar Tudor Arghezi etc, dar şi cu membrii familiei sale.

Cum se proteja Topîrceanu, în 1935  de gripă: Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi
Cum se proteja Topîrceanu, în 1935  de gripă: Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi

Corespondenţa poetului, expusă la Casa Memorială „George Topîrceanu” Foto: Muzeul Municipal Câmpulung 

Este vorba despre scrisori care vorbesc despre preocupările şi activităţile poetului baladelor.

Iată, de exemplu, ce îi scria George Topîrceanu Alexandrinei (Titi), sora sa mai mică, în februarie 1935 despre cum se proteja de gripă.

„Pe aici a fost şi este epidemie de gripă, dar acum m-am învăţat minte şi mă feresc grozav, nu dau mâna cu nici un om suspect, mă îmbrac bine, stau mai mult în casă şi la cel mai uşor strănut, iau aspirină. Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi. Ion face gargară şi cu bere şi cu vin, mai des decît ar trebui - dar n-am ce-i face, că e chestie de gripă”. 

Cum se proteja Topîrceanu, în 1935  de gripă: Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi
Cum se proteja Topîrceanu, în 1935  de gripă: Facem gargară, ne punem rinoleină în nas şi ne tragem de urechi

Bustul poetului de lângă Casa Memorială „George Topîrceanu” Foto: Muzeul Municipal Câmpulung 

Topîrceanu este însă şi autorul unor sfaturi în versuri despre protejarea în faţa bolilor. 

  

„Scârba asta mică”

Cu şapte ani înaintea acestei scrisori, în 1928, George Topîrceanu, ţinea, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, cu prilejul unei conferinţe a Societăţii pentru Profilaxia Tuberculozei, un discurs în versuri despre „Bacilul lui Koch", poezia care descrie, cu umor şi ironie, cum se manifestă tuberculoza, boala provocată de bacil şi oferă sfaturi utile, pe înţelesul tuturor. 

„Dar, în sfârşit, s-admitem că scârba asta mică/ Ar moşteni-n caracter ceva de la urzică,/ Nu prea importă regnul din care face parte/ Cât mai cu seamă felul cum ştie să se poarte./ Distruge-n organisme ţesuturile vii;/ Se instalează în trupuri firave de copii;/ Îl poartă-n nas şi-n gură aproape-orice persoană./ Dar el preferă pieptul de fată diafană/ Deşi nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleţi (...) Savanţi-l studiază făcând din el culturi,/ Un fel de gelatină... un soi de răcituri/ Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram”.

„Nu sărutaţi nici mâna, nici gura, nici... nimic!”

Poezia, care a adus în faţa auditoriului şi câteva dintre metehnele acelor vremuri a fost publicată în volumul „Migdale amare”.

Iată cum sună versurile poeziei Bacilul lui koch:

Mult onorate doamne,

Distins auditor!

La festival cand vine, tot omul e dator

S-asculte, inainte de partea amuzanta,

O conferinta lunga si foarte importanta.

Conform acestei date sinistre, asadar,

Avem intre culise un conferentiar,

Un om cu greutate, un personagiu mare...

Sa nu luati aceasta drept o amenintare!

Dar ca sa nu planeze asupra noastra vina

C-am neglijat programul, - persoana cu pricina

E gata sa va tina, un ceas si jumatate,

O conferinta grava de specialitate.

Cum, nu va pare bine? De ce v-ati intristat?

Mai asteptati o clipa, ca doar n-am terminat.

Pe de-alta parte, insa, gasind ca-i anormal

Sa va chemam la teatru... ca s-adormiti in stal;

Ca somnul, in aceste conditii verticale

S-atat de izolate, nu face cinci parale;

Ca nimene nu poate pretinde nimanui

Sa-nghita festivalul cu conferinta lui, -

Din spirit caritabil si din filantropie,

Stiind mai dinainte ce toata lumea stie,

Cu voia dumneavoastra ne-abatem de la moda

Si-n loc de conferinta, veti asculta o oda.

Prea onorate doamne,

Distins auditor!

Subiectul odei mele e-atat de-ngrozitor

Ca biata-mi Muza, alba de spaima si uimire,

Cand i-am cerut concursul, in loc sa ma inspire,

S-a dat pe langa usa, a pretextat ceva

Si-a disparut... adio! M-a parasit asa,

Cu calimara plina de noapte si de proza.

E vorba de bacterii si de tuberculoza,

E vorba de bacilul lui Koch...

Precum vedeti,

Un subiect anume facut pentru poeti!

O, nu va fie teama... si dracul este negru

Cand sta sa-l zugraveasca un iconar integru,

Dar... ici un pic de galben si dincolo putin

Albastru... si pe gura o dunga de carmin, -

Cu toate c-adineaori parea insuportabil,

Din drac urat si negru devine acceptabil.

(Dar nu fac oare zilnic cucoanele - si ele -

Cam tot acelasi lucru pe propria lor piele?

Ba fac asa chiar domnii - de genul femeiesc...)

Bacilul despre care as vrea sa va vorbesc

Se afla-aici in sala... stiu bine ca m-asculta,

Dar nu vrea sa-si tradeze prezenta lui oculta.

Intrarea n-a platit-o fiindca-i mititel,

Dar unde-i lume multa acolo e si el!

Incognito ca regii si nepoftit patrunde

in orice fel de casa; il intalnesti oriunde:

in berarii, pe strada, la cinematograf;

ii place sa se joace cu alti bacili in praf;

Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,

Si peste tot se tine de bietul om ca scaiul,

in fabrica, la scoala sau pe trotuar hai-hui, -

Dar peste tot isi vede de-afacerile lui!

isi da ades pe credit persoana lui culanta

Cu o scadenta lunga, cand nu e... galopanta,

Regia de tutunuri ii face mult rabat;

La bauturi spirtoase e cointeresat;

Din orice-abuz profita... La panda, invizibil,

in lupta mare-a vietii e mic, dar e teribil -

Si chiar atunci cand pare ca doarme, e destept,

La primarii el este , "consilier de drept"

Si, tare-n atmosfera comunelor urbane,

E cel mai mare dusman al speciei umane...

Prea onorate doamne!

Cand tin acest discurs,

Dac-ati vedea ca intra in sala-aici un urs,

N-ati navali afara prin usi si prin ferestre

Utilizand cu totii resursele pedestre?

De ce? Fiindca-i mare si foarte fioros...

Bacilul lui Koch insa e mai primejdios!

Dar fi'ndca nu se vede si fi'ndca e prea mic,

Nu sperie pe nimeni...

Sa judecam un pic.

De-ar fi cat Himalaia ori numai cat aluna,

Cand stii ca te omoara, mic-mare nu-i totuna?

Sa-mi spuneti dumneavostra: ce importanta are

Cand un talhar te-mpusca, daca e mic sau mare?

O fi el mic, bacilul... da-i rau! Pe langa el,

O biata matahala de urs e ca un miel.

Cati oameni mor, de pilda, in fiecare tara

Mancati de ursi? Trei-patru...

Pe cand aceasta fiara,

Acest vrajmas de moarte al genului uman

Ataca si distruge pe fiecare an

Nu zece, nu o suta... ci mii si mii de vieti,

Ci zeci de mii si sute de mii de tinereti "

Ca judecandu-l dupa ispravile lui crunte

Si dupa lacomie, apare cat un munte!

Un monstru, un balaur incolacit in spatiu

Ce-nghite fara mila, inghite cu nesatiu

Si tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e satul..

 Cu voia dumneavoastra, l-am insultat destul.

Ar fi acum momentul sa-l punem sub o lupa

Sa stim: ce forma are si cu ce se ocupa?

Dupa savanti si medici ca doctorul Argon,

Bacilul se prezinta sub forma de baston...

Dar bolnavii, saraicii, spun doctorului Ciuca,

Ca lor li se prezinta sub forma de maciuca!

Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de varcolac

Nici cat un ou de musca, nici cat un varf de ac, -

Ceva asa, cilindric... Regret ca nu gasesc

O creta si-o tabela ca sa vi-l zugravesc. -

S-a zis ca face parte din regnul vegetal,

Dar eu nu cred... fiindca nu-mi pare natural

Sa fie din aceeasi familie cu floarea,

Sa fie var cu macul si ruda cu cicoarea,

Cu gingasa mimoza, cu palidul narcis...

Ar insemna ca-si face familia de ras!

Nu, nu prea are alura de planta - dimpotriva:

Ati intalnit vreodata o planta agresiva?

Vazut-ati dumneavoastra o floare sau un pom

Sa sara din gradina si sa se dea la om?

Ori ati putea concepe vreun fel de ciupercuta

Ce sta sa se rapeada, cand nimeni n-o asmuta?...

Dar, in sfarsit, s-admitem ca scarba asta mica

Ar mosteni-n caracter ceva de la urzica, -

Nu prea importa regnul din care face parte

Cat mai cu seama felul cum stie sa se poarte.

Distruge-n organisme tesuturile vii;

Se instaleaza in trupuri firave de copii;

il poarta-n nas si-n gura aproape-orice persoana.

Dar el prefera pieptul de fata diafana

(Desi nu-i prea rezista nici cei mai mari atleti).

Si - curios! - el are de mult pentru poeti

Un fel de slabiciune... s-ar zice ca anume

ii place sa distruga ce-i mai de pret pe lume!...

De obicei, traieste la umbra. Scos la soare,

Devine melancolic si, cateodata, moare.

Dar nu intotdeauna. Uscat ca o mumie,

Ades, de suparare, el cade-n letargie,

Devine colb, se-nalta pe-un strat de aer moale,

Pluteste-n atmosfera... si dand mereu tarcoale

in jurul nostru, iarasi gaseste un cotlon

Si capatand viata - devine iar baston!

Savanti-l studiaza facand din el culturi, -

Un fel de gelatina... un soi de racituri

Pe care stau microbii ca-n sanul lui Avram

Si se-nmultesc acolo in voia lor...

Uitam!

El dragoste nu face. Cu omul in contrast,

Bacilul lui Koch este surprinzator de cast.

Dar cum se inmulteste atunci? Prin ce minune?

- Prin sciziparitate sau prin diviziune:

Se rupe-ntai in doua... apoi se face-n patru...

Si-n noua luni e-n stare sa-ti umple acest teatru

Cu fii, nepoti, nepoate, si socri mari, si frati,

Si veri, si verisoare, si cuscri, si cumnati,

Ca nici un fel de baba (de-a lor) n-ar fi in stare

Sa-ti spuna a cui este si cate neamuri are!

                             *

Prea onorate doamne!

Doar cateva cuvinte,

Si-am ispravit... (v-asigur ca nu mi-am pus in minte

Sa va servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreaga).

Cum toata lumea stie, microbul se propaga

Prin aer, prin contactul cu un bolnav in casa,

Prin lapte si prin carne de vaca ofticoasa, -

Dar mai ales sarutul, cand cade pe-un teren

Prielnic, raspandeste agentul patogen.

Deci n-ar fi rau, fiindca prudenta e de aur,

Sa va feriti din calea acestui mic balaur

Si orice om cuminte sa cugete mai des

Ca n-are nici o graba si nici un iteres

Sa moara de ftizie...

Ca poate sa-si aleaga o alta maladie

Sau poate sa-si dea singur in cap c-o caramida,

in caz cand existenta ii pare insipida;

Dar daca-i place viata si soarele, atunci

E bine sa respecte aceste vechi porunci,

Pe care medicina de-un veac i le prescrie

Si dumenalui se face mereu ca nu le stie:

Sa nu stai toata ziua varat cu nasu-n scripte,

Iar laptele si carnea - sa fie bine fripte.

in orice alimente si-n orice bautura

Sa puneti acid fenic - nu mult: o picatura...

Si cel putin o data la doua saptamani

Tot omul sa se spele pe fata si pe maini...

La posta sau la gara (si-n orice loc murdar)

E obligat tot omul sa scuipe-n buzunar,

Ca pe podea nu-i voie decat in caz de boala...

Iar cand te duci la teatru sau intri in vreo scoala

Si aerul de-acolo iti pare echivoc,

E mai recomandabil sa nu respiri de loc...

Acei ce au bronsita sau tuse magareasca,

De semenii lor teferi grozav sa se fereasca!

Sa nu-si mai piarda noaptea cu lucruri nepermise,

Sa tina toata iarna ferestrele deschise

Iar vara sa se duca la aer, la Sinaia,

Sa steie-nchisi in casa, c-afara-i uda ploaia...

Pe langa asta-i bine, cand suferi de-anemie,

Cu propria ta viata sa faci economie.

De nu vrei ca la urma sa te trezesti mofluz,

Evita surmenajul si orice fel de-abuz,

Rareste-o cu tutunul, mai lasa bautura!...

Iar daca, din pacate, vrei sa-ti apropii gura

De epiderma unei persoane din elita, -

Oricat ar fi persoana accea de grabita,

La locul ce urmeaza sa fie sarutat

Sa dai intai c-o carpa muiata-n sublimat.

Ori, ca sa fiti mai siguri de viata, eu va zic:

Nu sarutati nici mana, nici gura, nici... nimic!

 

Vă recomandăm să mai citiţi:

Păstrătoarea de tradiţii Viorica Olivotto, declarată Tezaur Uman Viu: „M-am bucurat, dar m-am şi întristat apoi” VIDEO

Alte trei proiecte pentru Spitalul de Recuperare care, în 1975, revigora staţiunea Brădet

Piteşti


Ultimele știri
Cele mai citite