Antim Ivireanul, sfântul prăznuit la 27 septembrie de BOR. „Cel mai luminat mitropolit al Țării Românești“

0
0

Biserica Ortodoxă Română (BOR) îl prăznuiește la 27 septembrie pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești condamnat în anul 1716 la detronare şi exil, care a sfârșit ca un martir, decapitat.

Icoană cu Antim Ivireanul. FOTO Arhiepiscopia Argeșului
Icoană cu Antim Ivireanul. FOTO Arhiepiscopia Argeșului

Deși mulți au auzit despre cel considerat „cel mai luminat mitropolit al Ţării Româneşti“ de până în secolul al XVIII-lea, puțină lume știe povestea tristă a lui Antim Ivireanul, venit pe pământ românesc tocmai din îndepărtata Ivirie (Georgia).

De prunc a cunoscut jalea şi silnicia robirii de către agarenii care invadau adeseori Georgia. Sclipitor la minte, a învăţat, pe lângă limba maternă, limba turcă, greaca veche şi cea nouă, slava veche şi limba română, limbă, pe care a cuprins-o în dragostea sufletului său. Patriarhul Dositei al Ierusalimului ştia dorinţa domnitorului Constantin Brâncoveanu, care plănuia să revigoreze cultura românească pe lângă înflorirea şi răspândirea culturii greceşti în toată aria ortodoxă din acele vremi, recomandându-l pe viitorul mitropolit al Ţării Româneşti pentru această lucrare anevoioasă”, explică ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. 

Traducător şi luptător pentru triumful limbii române în Biserică

În jurul anului 1690, evlaviosul voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce pe Antim Ivireanul la București, unde, după ce învață meștesugul tiparului în tipografia domnească, se mută la mânăstirea Snagov, acolo unde întemeiază o nouă tipografie. Potrivit Arhiepiscopiei Argeșului, a tipărit si a supravegheat cu râvnă, scoțând din tiparnitele pe care le-a îndrumat 63 de cărti, dintre care 38 lucrate de el însuși, în diferite limbi: română, greacă, arabă, georgiană.

În anul 1705 ajunge episcop al Râmnicului, unde continuă lucrarea dragă inimii sale de a tipări cărţi de folos pentru obştea încredinţată spre păstorire. În anul 1708 a fost ales ca mitropolit al Ţării Româneşti, unde a ţinut, la întronizare, o admirabilă cuvântare în limba română, deşi era la modă limba greacă, fiind de faţă şi ierarhi ortodocşi ai lumii greceşti. Lucrarea arhipastorală a mitropolitului Antim se impune în multiple căi: traducător şi luptător pentru triumful limbii române în Biserică, îndrumător al tiparniţelor sale iubite, educator hotărât al clerului, ctitor eclesiastic şi înflăcărat patriot”, arată ÎPS Calinic.

A atras mânia Patriarhului Hrisant Notaras al Ierusalimului

Devotat până la jertfă ortodoxiei şi ţării sale adoptive, Antim Ivireanul s-a zbătut să ridice şi să restaureze sfintele lăcaşuri de rugăciune.

Mănăstirea Antim din Bucureşti - cu hramul Tuturor Sfintilor - este ctitoria la care a lucrat cu propriile mâini, a împodobind-o cu sculpturi deosebite și a înzestrat-o cu tipografie. O altă lucrare lăudabilă a marelui ierarh a fost înființarea de școli pentru copiii celor săraci, în care învățământul era gratuit.

Numai că anul 1711 a încheiat perioda de glorie a lui Antim Ivireanul.

Se iveşte un conflict între domnitorul Constantin Brâncoveanu şi mitropolitul Ţării Româneşti pe probleme social-politice. Drept dovadă ne stau scrisorile de apărare pe care le trimite Antim Ivireanul, domnitorului Ţării. La toate aceste supărări s-au adăugat şi anumite scrisori, trimise Patriarhului Hrisant Notaras al Ierusalimului, care pretindea ca să fie pomenit la slujbe în locul Patriarhului Ecumenic al Constantinopolei, iar mitropolia să fie închinată Sfântului Mormânt. Mitropolitul Antim Ivireanul îi răspunde, fără cruţare şi în tonul potrivit caracterului său intransigent, lucru surprinzător pentru Hrisant, atitudine ce nu i-a fost iertată până la moartea sa”, mai spune ÎPS Calinic.

Înfruntarea înfumurării patriarhale și bănuielile ţesute în jurul său au dus la sfârşitul tragic al mitropolitului, condamnat de domnitorul Nicolae Mavrocordat, în anul 1716, la detronare şi la exil.

Chinuit și decapitat. „Trupul său ar fi în lacul Snagov”

Pus sub paza ostașilor turci, a fost chinuit până la moartea cruntă, prin tăierea capului, care apoi i-ar fi fost aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunării.

„Se pare că trupul său ar fi în lacul Snagov, iar capul a fost adus pe tipsie, pentru încredinţare ucigaşului domnitor fanariot. Faima straşnicului mitropolit Antim în lucrarea de iluminare a obştii ortodoxe româneşti, al cărei Părinte sufletesc era, a trecut frontierele Ţării, pătrunzând în lumea savantă a Occidentului. El era supranumit: Aldo Manuzio al românilor. Lucrările tipărite de savantul mitropolit Antim, sunt amintite de Bernard de Montfancon în Paleografia greacă (1708), iar un exemplar al Didahiilor – semnalat de slavistul J.S.G. Simmons – se găseşte la Londra”, explică arhiepiscopul de Argeș.

Pentru viața, dar mai ales pentru moartea sa mucenicească, pomenirea părintelui si mitropolitul Antim al Țării Românești a fost înscrisă pentru veșnicie în cartea Bisericii si neamului românesc.

Piteşti


Ultimele știri
Cele mai citite