Premoniţia Regelui Ferdinand I despre sfârşitul Primului Război Mondial. Discursul emoţionant din 24 august 1918
0Oraşul Bicaz a cunoscut o perioadă de maximă dezvoltare la început de secol XX după ce, în 1884, devenea reşedinţă regală a Domeniului Coroanei, printr-un decret semnat de Carol I. La Bicaz, în august 1918, şi-a sărbătorit ziua de naştere Regele Ferdinand I, ocazie cu care a ţinut un discurs memorabil, care a copleşit auditoriul.
Prima descindere a familiei regale la reşedinţa de la Bicaz a avut loc în anii Primului Război Mondial, atunci când Regele Ferdinand I, Regina Maria şi câţiva demnitari au locuit un timp aici în vara-toamna anului 1918, aflându-se în refugiu.
Ajunseseră aici după ce autorităţile române au părăsit Bucureştiul ocupat, mutându-se la Iaşi, oraş care devenea noua capitală a României.
În vara anului 1918, guvernul i-a propus Regelui Ferdinand I să se retragă cu întreaga familie (Regina Maria, principesele Ileana, Marioara, Elisabeta şi principele Nicolae) la Bicaz, pe valea Bistriţei.
Mărturii despre prezenţa familiei regale pe Domeniile Coroanei de la Bicaz în anul 1918 s-au păstrat în lucrarea „Călăuza judeţului Neamţ“ scrisă de preotul Constantin Matasă, întemeietorul Muzelui de Arheologie din Piatra Neamţ.
Aniversare regală la Bicaz
În lucrarea sa, preotul Matasă rememorează un episod puţin cunoscut din perioada în care familia regală avea reşedinţa la Bicaz.
„Această comună prezintă o însemnătate deosebită, fiind legată de istoria marelui răsboiu prin faptul că după pacea de la Buftea, familia Regală şi-a luat reşedinţa aici, stând de la 6 Iulie până la 25 octombrie 1918“, notează C. Matasă. Trebuie menţionat că datele evocate în lucrare sunt pe stil vechi.
Conform autorului, Regele Ferdinand, Regina Maria, principesele Elisabeta, Mărioara şi Ileana locuiau în casele Administraţiei Domeniului Coroanei, iar pentru Principele Nicolae s-a construit un pavilion în grădina curţii.
Familia Regala la la Bicaz, in 1918: Principele Nicolae, regina Maria, principesa Elisabeta, principesa Ileana, principesa Maria (Mignon), regele Ferdinand I (B.A.R., nr. inv. 223832)
Premoniţia regelui
Pe 24 august/11 august (stil vechi), Regele Ferdinand împlinea vârsta de 53 de ani, iar întreg guvernul s-a prezentat la Bicaz pentru a-l felicita de ziua sa de naştere.
Având ca sursă notele lui Constantin Armăşescu, şeful Domeniului Coroanei Bicaz, Constantin Matasă aminteşte că la dejun, răspunzând cuvântului de omagiu şi îmbărbătare ţinut de primul ministru de atunci, Alexandru Marghiloman, Regele Ferdinand a ţinut un discurs optimist:
„N’au fost zile de restrişte trăite de mine dela urcarea mea pe tron, ci zile de oţelire şi îmbărbătare, Pronia Cerească voind să pună la încercare pe om şi Rege la datoria lui. Aurora la orizont pare că renaşte şi în curând ostaşul român va fi chemat să-şi spună ultimul cuvânt. Dreptatea Celui Prea Înalt nu va îngădui să se facă nedreptate ţării mele şi cu această încredere beau paharul meu pentru ţara mea“
Autorul notează că discursul regelui a copleşit auditoriul:
„Toţi cei prezenţi erau profund emoţionaţi, clipa în adevăr era sfântă şi sguduitoare pentru o inimă românească. Regina îl sărută, iar Regele îşi îmbrăţişează copiii, care erau cu ochii în lacrămi“.
Viziunea optimistă a regelui pentru soarta ostaşilor români s-a împlinit la scurt timp după discursul ţinut la reşedinţa din Bicaz a Domeniului Coroanei:
„Nu trecu decât un ceas după aceste cuvinte şi soseşte la Bicaz ştirea, prin telegraf, despre marea isbândă a aliaţilor pe frontul apusean, isbândă care în curând a dus la retragerea inamicului din ţară, după ce şi soldatul român îşi făcuse la Mărăşti şi Mărăşeşti dovada deplină a vitejiei şi a dragostei sale de ţară“, mai arată preotul C. Matasă în lucrarea amintită.