Părintele Ilie Cleopa, despre post şi înfrânarea la cele lumeşti: „Există post trupesc şi post duhovnicesc“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
De la moartea părintelui au trecut 24 de ani FOTO Doxologia.ro
De la moartea părintelui au trecut 24 de ani FOTO Doxologia.ro

Părintele Ilie Cleopa, cel căruia, datorită harului său, i se spunea „Duhovnicul Moldovei“, în cărţi şi predici explica rolul postului în viaţa credincioşilor.

Părintele Ilie Cleopa (1912-1998), de la Mănăstirea Sihăstria, Neamţ, căruia i se spunea „Duhovnicul Moldovei“ a fost şi este, datorită harului şi firii sale hâtre, apreciat de credincioşi şi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. 

A fost semnatarul unor cărţi religioase, iar predicile sale au rămas consemnate, pentru a fi mărturii de credinţă. Elocvente în acest sens sunt spusele Arhimandritul Ioanichie Bălan, ucenic al părintelui Cleopa. 

„Părintele Cleopa e considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi duhovnici, sfetnici şi predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa sa interioară exemplară, de ascet şi sihastru consacrat, experienţa sa în nevoinţa monahală, vastele sale cunoştinţe scripturistice şi patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâlnită, blândeţea, dragostea de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi cuvântul său hotărât, înţelept şi precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă“, arăta Bălan. 

Despre înţelepciunea duhovnicului stă mărturie cartea „Ne vorbeşte părintele Cleopa“ (Editura Mănăstirea Sihăstria) în care sunt învăţături ale părintelui, consideraţii despre frica de Dumnezeu, vrednicia preoţiei, despre rugăciune şi treptele rugăciunii, „cuvinte“ către obştea mănăstirii, dar şi referiri despre ceea ce înseamnă postul. 

„Biserica nu e omorâtoare de oameni, e omorâtoare numai de patimi. Dacă cineva e prea bătrân, prea slab sau bolnav, Biserica îngăduie şi dezleagă postul. Dar nu la acela care zice că «nu-mi place fasole şi varză, eu vreau şuncă». Nu pentru acela dezleagă Biserica. Aceluia ştii ce trebuie să-i faci? Să nu-i dai vreo trei zile mâncare şi când îi vei da mămăligă cu ceapă o să i se pară că sunt cozonaci“, spunea părintele Cleopa.

Fostul stareţ îşi amintea, referindu-se tot la ceea ce înseamnă postul, despre cum era în vremea marii secete din 1947, când omul trăia cu o mână de urzici şi cu un cartof, dacă le găsea şi pe acelea. Şi acum, când are fasole şi cartofi, şi orez, şi compot, şi îi face mâncare femeia, ba îi prăjeşte şi cu untdelemn, zice: „Nu, să-mi dai brânză, să-mi tai pui. Dracul îl pune să zică aşa. Nu te potrivi la asta“.

„Limba să nu vorbească minciuni, nedreptăţi şi cuvinte putrede şi stricăcioase“ 

Părintele Cleopa exemplifică despre post cu ce-i povestea o cunoştinţă, un morar din Pipirig. Moş Gheorghe Olteanu era supărat că „tare s-a stricat tineretul“. „Acum sunt aşa de rari aceia care postesc!“ (este vorba despre anii de după a doua conflagraţie mondială), spunea moşul. 

El îşi amintea de cum era în tinereţea lui, despre cum se muncea la pădure, cum ţineau postul şi cum îi pedepseau pe cei care mâncau de frupt: „Când eram eu tânăr, mergeam câte o sută de oameni la lucru, la tăiat copacii, cu beschiile în spate, că nu erau atunci drujbe şi motoare. Când mergeam să ne facem baracă în pădure, (...) fiecare era cu sacul cu fasole în spate, cu cofiţa cu varză (...) cu sacul cu cartofi, cu făina, cu sarea. Şi, părinte, munceam, eram sănătoşi şi dormeam în barăci, pe cetină, iarna. Nu era nici unul bolnav, toţi eram sănătoşi“. 

Iar moş Gheorghe continuă istorisirea astfel: „Dacă cumva am fi auzit de unul că a mâncat de frupt, îl scoteam dintre noi: «Ieşi, măi păgânule! Cine te-a adus aici, satana, ca să ne strici postul?» Şi munceam, părinte, scoteam butucii la ţapină şi la şoflânc şi cu boii şi îi trăgeam la tason. Dar nu existau în tot satul, comună de nouă mii de locuitori, nu ştiu dacă existau cinci-şase care mâncau de frupt, dar pe ascuns, că dacă îi prindeau oamenii îi scoteau din biserică. Acum se întâmplă altfel“. 

cleopailient1

Părintele Cleopa şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă la Mănăstirea Sihăstria FOTO www.vanatorineamt.ro

În cartea menţionată, părintele spunea că postul este de două feluri: duhovnicesc şi trupesc. 

„Postul duhovnicesc este acesta: să postim şi cu limba, să postim şi cu ochii. Limba să nu vorbească minciuni, nedreptăţi şi cuvinte putrede şi stricăcioase; ochii să nu privească cele spre sminteală; urechea să se înfrâneze de a auzi cântece lumeşti; mâna să postească, să nu iscălească zapise nedrepte sau pâră, sau să altă nedreptate“. 

Postul trupesc însemna abţinere de la băut mult şi înfrânare de la mâncăruri de carne, brânză, ouă, lapte, untdelemn, iar cei căsătoriţi trebuie să ducă viaţa curată şi cinstită: „Nu ajută nimic postul trupesc fără cel duhovnicesc. Şi diavolii postesc (...), dar tot diavoli sunt“, predica fostul stareţ al Mănăstirii Sihăstria, de la al cărui deces au trecut 24 de ani.  

Părintele Cleopa s-a născut la Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912, iar în 1929, intră împreună cu un frate în obştea Schitului Sihăstria, Neamţ. După 1948, urmărit de Securitate, se retrage şase luni în munţi, fiind apoi numit stareţi. Fiind mereu în vizorul autorităţilor, între 1952-1954 se retrage în Munţii Stănişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus la aşezământ, dar în 1959 se retrage pentru a treia oară în codri, unde va sta peste cinci ani. 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Un preot şi o doctoriţă, arestaţi pentru corupţie, au cerut judecătorilor clemenţă. Ce a decis instanţa

Altruismul Neamţului pentru un pic de normalitate în viaţa refugiaţilor ucraineni. „Plâng în fiecare zi“ FOTO

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite