DIICOT, mare gafă în cazul românului răpit de jihadişti în Burkina Faso. Cine a fost chemată, din Italia, pentru audieri

Iulian Gherguţ era ofiţer de securitate la o mină din Africa. FOTO Adevărul.ro

O confuzie de nume a făcut ca Iulian Gherguţ, capturat de jihadişti acum 5 ani, să fie bănuit de trafic de droguri, exact în perioada când era prizonier în Mali.

Pe 4 aprilie 2015, Iulian Gherghuţ, din comuna Săbăoani, judeţul Neamţ, era răpit, în Burkina Faso, de o grupare afiliată Al-Queda, într-un atac armat de la o mină de mangan, acolo unde era ofiţer de securitate la firma lui Frank Timiş, românul cu cetăţenie australiană, implicat în diverse proiecte miniere din lume. 

Au trecut de atunci mai bine de 5 ani şi jumătate, demersurile făcute de autorităţi, în special Ministerul Afacerilor Externe şi structuri de informaţii, nu au dat roade, iar peste caz s-a instalat uitarea. 

Totuşi, din când în când, dar asta numai după întrebările unor gazetari, care se interesează despre ce se mai

ştie de soarta românului sau după ce răpitorii difuzează vreun filmuleţ, diverşi oficiali dau asigurări că duc tratative. 

Despre acest caz au relatat ziariştii de la „Libertatea“, dar nu era vorba de vreun detaliu esenţial în rezolvarea situaţiei, ci despre o gafă de proporţii a autorităţilor române. 

Concret, DIICOT a făcut o confuzie de nume, astfel că Iulian Gherguţ era bănuit de trafic de droguri, chiar într-o perioadă când se afla în Mali, ca prizonier al jihadiştilor, iar pentru instrumentarea cazului a fost citată sora românului, Elvira, care de circa 20 de ani este stabilită în Italia. Aceasta a detaliat în „Libertatea“ cum s-au petrecut lucrurile, afirmând că totul a plecat de la o petiţie transmisă online preşedintelui Klaus Iohannis, în ultima zi a anului trecut, aducându-i în atenţie sitiaţia fratelui. 

„I-am urat <Sărbători fericite> şi i-am spus că noi, familia lui Iulian Gherguţ, răpit în 2015 în Burkina Faso, nu ne putem bucura de aceste sărbători, deoarece de patru ani şi opt luni nu s-a întâmplat nimic şi nu ştim nimic despre el. În petiţie am scris că vrem să ne întâlnim cu domnul preşedinte Klaus Iohannis pentru a-i prezenta situaţia“, a declarat, pentru „Libertatea“, Elvira Gherghuţ.

Confuzie de nume şi scuzele anchetatorului

Pe 17 ianuarie 2020, a primit un mail de la Preşedinţia României, în care i se spunea că s-a luat la cunoştinţă de petiţia adresată preşedintelui, despre solicitarea ei şi că va fi trasnmisă  Inspectoratului

General al Poliţiei Române. Răspuns a primit şi de la IGPR - Direcţia de Investigaţii Criminale, comunicându-i-se că petiţia constituie obiectul unui dosar penal al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi că mai multe date poate afla de la această structură. 

Apoi, pe 12 februarie 2020, Elvira Gherguţ primeşte o citaţie de la DIICOT în care se precizeza că urmare a petiţiei înaintate în ultima zi a anului trecut Administraţiei Prezidenţiale, era chemată la Bucureşti, pe 20 februarie, în calitate de petentă. A dat curs citaţiei, luând avionul de la Roma, acolo unde locuieşte, dar ce i-a fost dat să audă de la un procuror, pe care l-a descris ca „un domn

tânăr şi rece“, a întrecut orice aşteptare. 

„«Aţi ştiut că fratele dumneavoastră a făcut trafic de droguri în 2016-2017?». Am rămas fără cuvinte. Cum se poate aşa ceva, când fratele meu este răpit din 2015?“, a mai povestit sora celui răpit. Şi a continuat spunând că a fost întrebată de data naşterii fratelui, cum se numeşte mama şi că în scurt

timp povestea incredibilă s-a lămurit, procurorul realizând că este vorba despre altcineva, care se numea tot Iulian Gherguţ, dar cu domiciliul în altă localitate. Şi au urmat scuzele anchetatorului. 

De românul răpit nici familia nu ştie mare lucru, de când a fost luat ostatec fiind difuzate câteva filmuleţe în care el transmite mesaje către familie sau autorităţi. O astfel de înregistrare video a fost la un an şi jumătate de la răpire şi a fost dată publicităţii de către ziarul Le Monde.

Filmuleţele jihadiştilor şi mesajele românului răpit

Iulian Gherguţ apărea purtând barbă, vorbea în franceză şi menţiona că a fost filmat în data de 21 septembrie 2016. Mesajul românului se îndreapta către familie, dar mai ales către oficialii guvernamentali pe care-i ruga să facă demersuri pentru eliberarea sa, precizînd că starea lui de sănătate era bună şi că se gândeşte la familia lui. 

După acest film, celula de criză, din care fac parte MAE, SIE, SRI, MApN şi Administraţia Prezidenţială, convocată încă de la data răpirii, a precizat că lansarea unui astfel de mesaj în spaţiul public se înscrie în tiparul obişnuit al situaţiilor de acest gen. 

Românul răpit este ţinut ostatic în Mali. FOTO Adevărul.ro

Primul filmuleţ al grupării jihadiste, apărut în anul 2015, care avea o durată de sub un minut, îl surprindea pe Gherguţ flancat de trei bărbaţi înarmaţi, ostaticul a vorbit tot în fraceză şi era primul semn că era în viaţă. 

ulian Gherguţ a fost răpit sâmbătă, 4 aprilie 2015, exact înaintea Paştelui catolic, de cinci persoane înarmate, după ce au atacat o patrulă de securitate pe care acesta o conducea. Atacatorii, jihadişti din gruparea Al-Mourabitoune, au reuşit să fugă din Burkina Faso în Mali, graniţa fiind foarte aproape. Incidentul a avut loc la şantierul minei Tambao, care era administrat de Pan African Minerals, o subsidiară a companiei Timiş Corporation deţinute de Frank Timiş, care inveşte în domeniul petrolului şi cel minier. Iulian 

Gherguţ se căsătorise în 2014, locuia în Bucureşti, iar de la terminarea liceului plecase în străinătate, cel mai mult lucrând în Anglia. Mama acestuia spunea că fiul îi spusese că serviciul din Burkina Faso era ultima experienţă prin alte ţări, urmând ca apoi să se stabilească în România. De altfel, consătenii românului spuneau că el venise acasă, la Săbăoani, împreună cu soţia, prin luna martie 2015, căutând să cumpere o casă pentru o reşedinţă de vară.

Vă mai recomandăm să citiţi:

Ostaticul român răpit în Burkina Faso apare într-o înregistrare video în care cere guvernului român să-l elibereze

Cerşetori torturaţi pentru a-şi face „planul de încasări“. Metodele cumplite prin care erau exploatate victimele