Cum îşi făceau de cap legionarii în Neamţ după ce „Căpitanul” a ajuns deputat al judeţului. Părintele Iustin, ani grei de temniţă pentru simpatii legionare

Cariera politică a lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul extremei drepte naţionalist creştine din România interbelică, a intrat într-o nouă etapă în anul 1931, la Neamţ, unde a fost ales pentru pentru prima oară deputat.

În august 1931, la un an de la înfiinţarea partidului Garda de Fier şi la patru ani de la înfiinţarea mişcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu a devenit pentru prima dată parlamentar, ca deputat de Neamţ.

Alegerile parlamentare parţiale în judeţul Neamţ au venit pe fondul unei crize economice profunde, la conducerea ţării aflându-se un guvern de „uniune naţională”, condus de prim-ministrul Nicolae Iorga. În Neamţ se vacantase un post de deputat la puţin timp după alegeri, Mihail Manoilescu renunţând atât la portofoliul sau ministerial, cât şi la locul sau de deputat de Neamţ, eliberand astfel un mandat parlamentar. 

„Căpitanul”, cum i se spunea lui Corneliu Zelea Codreanu a fost ales atunci cu 11.300 voturi valid exprimate. Istoricii menţionează că pentru a-i atrage pe ţărani la ideologia sa şi pentru a le obţine voturile, Codreanu vizita satele îmbrăcat în costum naţional şi călare pe un cal alb, urmând tipicul manifestaţiilor teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania.

Peste un an, în 1932, a ajuns pentru a doua oară parlamentar, candidând în judeţul Tutova. În 1933, Codreanu a fondat partidul „Totul pentru Ţară”, formaţiune interzisă la alegeri din cauza platformei-program fascistă, antisemită şi antioccidentală. 

Legionarii se adunau la maica Pompilia de la Văratec 

Presa vremii şi documentele de arhivă demonstrează că Mişcarea Legionară a desfăşurat o activitate destul de intensă în judeţ, mai ales între anii 1935-1938. Astfel, mai multe telegrame trimise de comandantul sau ajutorul comandantului Legiunii de Jandarmi Neamţ în august 1935 către Prefectură sunt relevante pentru activitatea Mişcării Legionare din judeţ.

„Organizaţia desfiinţată Garda de fier din jud. Neamţ sub conducerea legionarului comandant ajutor Ioan Herghelegiu din Piatra Neamţ a lansat un manifest prin care se anunţă că în ziua de 18 august , orele 10, un sobor de preoţi autorizat de Înalt Preasfinţitul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, va oficia pe vârful muntelui Pietrosu sfinţirea crucii aşezate pe acel munte în memoria lui Stere Ciumeţi. Mai suntem informaţi că în ziua de 15 august, fiind patronul schitului Rarău, se crede că va veni şi Corneliu Codreanu cu alte persoane din Garda de Fier. Informaţii sigure. Comandantul Leg. Jandarmi Neamţ“ se arată într-o informare trimisă către Prefectură la 14 august 1935.

Corneliu Zelea Codreanu (în mijloc) între activiştii mişcării legionare

Doi ani mai târziu, în martie 1937, legionarii au vrut să organizeze o amplă acţiune legată de sfinţirea troiţei aşezată pe muntele Filioru de la Mănăstirea Văratec, la care trebuiau să participe legionari din mai multe judeţe. Prefectul de Neamţ îl informa pe ministrul de Interne că, deşi interzisă, acţiunea a avut loc în faţa unui număr restrâns de persoane, dimineaţa la ora 4.30. La manifestare au participat conform datelor transmise de prefect Ioan Herghelegiu, avocatul Ioan Timofte, profesorul Victor Andrei, Gheorghe  Grigoraş şi vreo doi ţărani. 

Răspunsul legionarilor la interzicerea sfinţirii îl găsim tot în fondul Prefecturii Neamţ: „Blestemul lui Dumnezeu să cadă asupra capului tău, Neculai Guranda, pentru că în chip samavolnic şi împotriva tuturor legilor omeneşti ai încercat să opreşti sfinţirea Crucii de pe muntele Filioru şi ai oprit slujba Sf. Liturghii în Sfânta mănăstire Văratec. Pentru asta îţi va plăti bunul Dumnezeu“.

Cu această ocazie, un ziar local, „Înainte“, în chiar numărul 1, spunea că „o mare parte din călugăriţele din Mănăstirea Văratec simpatizează cu legionarii sau sunt membre ale organizaţiei. La maica Pompilia Ciolacu - locuieşte în incinta mănăstirii - se adună legionarii din comună şi din alte judeţe“.

Jandarmii, copleşiţi de marşurile legionarilor prin sate 

Tot în 1937, dar în septembrie, jandarmii informau autorităţile (Fond Prefectura Neamţ, dosar 67, fila 173) că la Dumbrava Roşie legionarii au participat la o slujbă religioasă după care au intonat cântece legionare. 

„În 14 septembrie 1937, Ioan Herghelegiu din oraşul Piatra Neamţ, a venit cu un grup de 60 de legionari, unde au mers cu toţii la biserica din satul Vânători, unde au luat parte la slujba religioasă şi apoi au plecat spre satul Cut cântând cântece legionare şi apoi au trecut spre anexa Văleni, comuna Piatra Neamţ“.

Asemenea procese verbale încheiate peste tot în judeţ sunt urmate de un raport al prefectului adresat ministrului de Interne: 

„Domnule Ministru, organizaţia «Totul pentru ţară» în fiecare sărbătoare face marşuri în grupe de câte 300-600 indivizi cutreierând comunele în cântece legionare şi împărţind manifeste. Legiunea de jandarmi, cu efective reduse se găseşte în imposibilitatea de a-i împiedica şi-i reprima prin forţă. (...). Cum aceste manifestaţiuni se repetă şi iau proporţii care devin din ce în ce mai ameninţătoare pentru liniştea şi ordinea publică din cuprinsul judeţului, vă rugăm a da dispoziţii să se trimită pe lângă legiunea de jandarmi a judeţului 100 de jandarmi din legiunea mobilă sau centrul de instrucţie“. (Fila 178).

Că autorităţile aveau mari probleme în a controla activităţile legionarilor din Neamţ, reiese şi din adresa pe care şeful Poliţiei i-o trimitea prefectului în februarie 1938. 

„Domnule Prefect, deşi s-a pus în vedere domnului profesor Andrei, şeful legionarilor din judeţul Neamţ, că faţă de noul regim (pe 10 februarie era instaurată dictatura regală, n.n.) nu le mai este îngăduit ca membrii partidului «Totul pentru Ţară» să mai ţină consfătuiri intime la sediul clubului din str. Cuza Vodă sau la domiciliul d-lui profesor Andrei din str. Parcurilor, ei continuă a se aduna seara între 8-11, după cum s-a întâmplat şi în noaptea de 15/16 februarie, cu care ocazie organele noastre au arestat pe legionarul Bistriceanu Neculai din comuna Pipirig, îmbrăcat în cămaşă verde şi care se ducea la sediul partidului“.

Părintele Iustin, scandal de la „Sfânta tinereţe legionară”

Considerat unul din stâlpi ai ortodoxiei româneşti, părintele Iustin Pârvu a fost contestat pentru simpatiile la mişcarea legionară, pe care nu s-a ferit să le recunoască şi pentru care a suferit timp de 16 ani în temniţele comuniste.  

Videoclipurile postate pe internet în care măicuţele îi cântau duhovnicului „Sfânta tinereţe legionară” (unul din simbolurile mişcării legionare şi Gărzii de Fier), au stârnit reacţia vehementă a Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului - MCA Romania. 

Cele două filmări arătau două scene aproape identice, datate 2009 şi 2011, petrecute la aniversările părintelui de 90, respectiv 92 de ani. Cântecul este unul dintre simbolurile mişcării legionare şi a Gărzii de Fier, autorul versurilor fiind poetul Radu Gyr. 

Reprezentanţii Centrului au transmis un protest oficial Patriarhiei Române, atrăgând atenţia asupra „promovării, în lăcaşurile de spiritualitate ortodoxă, a ideologiei extremei drepte”. Patriarhia a transmis problema, pentru clarificare, Arhiepiscopiei Iaşilor, care a condamnat atitudinea măciuţelor.

Arestat de Securitate pentru activitate legionară conspirativă 

În cel de-al doilea Război Mondial, între anii 1942 şi 1944, Iustin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În anul 1948 a fost arestat de comunişti şi condamnat la 12 ani de temniţă grea, acuzat de convingeri legionare. 

Detalii inedite despre dosarul întocmit de Securitatea din Roman părintelui Iustin au fost făcute publice în 2014 de ziarul Lumina, publicaţie a Patriarhiei Române. Se vorbeşte în document chiar de perioada arestărilor din 1948 operate în Roman odată cu aplicarea la nivel naţional a ordinului nr. 5 al Cabinetului ministrului Afacerilor Interne. 

Astfel, toţi cei suspectaţi de activitate legionară au fost arestaţi atunci, iar în fostul judeţ Roman au fost reţinute 44 de persoane suspectate că ar duce activitate legionară conspirativă. Printre aceştia s-au numărat studenţi, intelectuali, preoţi şi chiar elevi din liceele romaşcane.   

Cei mai în vârstă dintre arestaţi erau consideraţi continuatorii activităţii legionare, concretizată mai ales prin recrutarea tinerilor liceeni din şcolile din Roman. Între ei s-a aflat şi Iustin Pârvu, care avea atunci 29 de ani şi era student la Seminarul Sfântul Gheorghe din Roman. Dosarul arestării obţinut de la CNSAS la cererea Civic Media, cuprinde şi două fotografii, faţă-profil ale părintelui Iustin Pârvu.

Iustin Pârvu, în fotografiile din dosarul întocmit de Securitate în 1948 sursa FOTO: ziarul Lumina

Episodul arestării a fost descris chiar de părintele Iustin, într-un interviu acordat în 1991 pentru revista „Credinţa Neamului“ publicaţie a Mănăstirii Neamţ.      

„Mi-amintesc că pe la începutul lunii mai a anului 1948, pe când eram în ultimul an de studii la seminarul de la Roman, pe neaşteptate am fost înşfăcat de nişte vlăjgani şi împreună cu încă cinci colegi, am fost înghesuit într-o maşină şi dus sub ameninţare la securitate. Totul s-a produs atât de repede, de năucitor, încât pe moment n-am realizat ce se întâmplă cu mine. Ba mai mult, mi-am zis în sine cu naivitate că la mijloc nu poate fi decât o eroare, întrucât nu mă ştiam culpabil cu ceva“, relata părintele Iustin Pârvu.   

În fişa personală întocmită de Securitate, părintele Iustin era caracterizat ca  „temperament impulsiv, mistic şi puţin sincer”.   

Studentul Iustin, „legionar periculos”

Tortura aplicată de Securitate la Roman a fost cruntă pentru părintele Iustin şi pentru ceilalţi tineri acuzaţi de activitate legionară. Pentru Siguranţa comunistă, relaţiile pe care Iustin le avea cu Dumitru Bârjoveanu, fost membru FDC (Fraţi de Cruce) din vremea guvernării legionare însemnau reactivarea organizaţiei FDC. De asemenea, i se imputau ascunderea unei biblioteci legionare în spaţiul seminarului (care nu a fost găsită la percheziţie) şi ţinerea unor şedinţe de cuib, în fapt întâlnirile sale colegiale.

„În podul Securităţii, cu faţa în jos, am stat zece zile, într-un întuneric înfricoşător, străpuns de lumina palidă a unei lumânări şi de înjurăturile spurcate ale haidamacilor care ne păzeau, atunci când li se părea că schiţăm vreo mişcare. Căci nu e uşor să stai ca un răstignit, zile şi nopţi în şir, cu faţa în jos, să nu poţi face cea mai neînsemnată şi inofensivă mişcare. Ţin minte că timpul detenţiei în pod a fost un timp de coşmar, de suferinţă şi deznădejde, un timp care mi s-a părut cât veşnicia, căci am trăit senzaţia că nu va mai lua sfârşit“, îşi amintea părintele Iustin despre perioada detenţiei de la Roman.   

În urma anchetei, părintele Iustin a primit o condamnare de 12 ani de muncă silnică, executaţi la Suceava, apoi la Aiud şi Gherla. De asemenea, a prestat muncă obligatorie la Baia Sprie şi Cavnic, apoi la Periprava şi Culmea.

Pentru că era considerat „legionar periculos”, la expirarea termenului de detenţie a fost trimis în lagăr de muncă pentru 72 de luni, fiind eliberat pe 6 mai 1964.   

„Îmi amintesc că, la un moment dat, ne-au aliniat pe toţi şi ne-au întrebat care dintre noi mai crede în Dumnezeu. Am păşit în faţă şi am mai căpătat un spor de pedeapsă“, îşi amintea părintele Iustin.

Pe aceeaşi temă:

Cum a devenit Corneliu Zelea Codreanu din ucigaş, erou

Fotografii unice cu Corneliu Zelea Codreanu în boxa acuzaţiilor

De unde a pornit scandalul între Corneliu Zelea Codreanu şi Nicolae Iorga

Patimile ultimului mare duhovnic al românilor. Părintele Iustin, iubit de popor pentru harul divin, întemniţat de comunişti pentru simpatii legionare

Imn legionar cântat la ziua părintelui Iustin

Imagini inedite cu părintele Iustin Pârvu după două luni de tortură la Securitatea din Roman