Colecţie de „perle” la Evaluarea Naţională: „În turma aia de oi era o oaie alintată foc, care o chema Mioriţa”

Scenă din filmul „Baltagul“. FOTO: Adevarul

Câţiva profesori din Neamţ au colecţionat cele mai spectaculoase „perle” ale absolvenţilor de opt clase care aspiră la statutul de licean. Unele dintre ele nu sfidează doar limba română, ci şi logica.

An de an, cu prilejul examenelor de trecere din ciclul gimnazial în cel liceal (fie că s-au numit Treapta I, Capacitate, Teste Naţionale sau Evaluare Naţională), improvizaţiile candidaţilor mai puţin ştiutori de carte au fost sarea şi piperul momentului. Originalitatea unora dintre lucrări au făcut deliciul profesorilor corectori, care le-au adunat în colecţii de „perle” din care, din când în când, oferă mostre publicului larg.

Dincolo de amuzament, însă, aceste „perle” dovedesc serioasele carenţe de pregătire ale absolvenţilor de gimnaziu în ceea ce priveşte creaţiile literare, noţiunile elementare de gramatică şi de ortografie. Iar scăderea calităţii sistemului de educaţie se reflectă cel mai bine tocmai în creşterea numărului de lucrări care sunt complet în afara subiectului şi, de fapt, reflectă doar efortul candidaţilor de a scotoci prin  memorie, pentru a însăila câteva rânduri, în speranţa că asta le va aduce indulgenţa profesorilor şi vor căpăta ceva sutimi în plus. 

„Se bea şi se duce sub mustaţă“

Nu ştim dacă dascălii din comisiile de corectare au apreciat „spiritul creator“ al „şcolerilor“, dar e cert că unii profesori din Neamţ au colecţionat o parte dintre ele. Iată câteva dintre cele mai reprezentative „perle“.

La Limba şi Literatura Română, în decursul anilor de după 1989, unul dintre subiectele „preferate“ ale celor care le concepeau pentru examene a fost „Romanul“, de câteva ori picând „Baltagul“ lui Mihail Sadoveanu. 

Deşi acţiunea lui se petrece în zona montană a Neamţului, parte din absolvenţii de-a VIII-a din acest judeţ n-au prea auzit de romanul lui Sadoveanu, întrecându-se în gafe şi exprimări agramate. Spre exemplu:

„Vitoria şi Gheorghiţă descoperă pe ucigaşi şi osemintele neînsufleţite a lui Nechifor Lipan care stătea cu căciula pe cap“. 

„Ajungând într-un sat numit Sabasa l-a găsit pe câinele Lupu în curtea unui om care era al lui Nechifor dintre care a aflat că Nechifor Lipan a fost omorât între două localităţi care au mers pe un drum cu baltagul în spate“. 

„Cei doi intrau chiar pe la hanele din sate în care se bea şi se duce sub mustaţă“. 

„Tema centrală a romanului este căutarea şi cunoaşterea adevărului unde începe să se producă spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea şi până în zilele noastre“. 

Unii candidaţi au fost nemulţumiţi de mediul cam arhaic în care se desfăşoară acţiunea, astfel că au mai modificat, prin punctele esenţiale, elementele de decor ale poveştii orginale. În astfel de situaţii

eroina lui Sadoveanu este adusă în... viitor: „Vitoria l-a căutat pe Nechifor Lipan din bar în bar. A încercat şi pe celular, dar era închis“. 

O parte din candidaţi au fost atât de „prinşi“ de acţiunea romanului, încât ideile ajung să se bată cap în cap şi s-a ajuns la formulări comice prin absurdul lor: 

„Asasinii şi-au dus la bun capăt treaba iar acum trăiesc fericiţi împreună cu cei ucişi“. „Ajungând într-un sat numit Sabasa l-a găsit pe câinele Lupu în curtea unui om care era al lui Nechifor dintre care a aflat că Nechifor Lipan a fost omorât între două localităţi, care au mers pe un drum cu baltagul în spate“.

„Mă trezesc în cântecul privighetorilor şi adorm în urletul lupilor“

Prâslea le-a dat mari bătăi de cap candidaţilor

Evident, de „tortura creatoare“ nu avea cum să scape „Mioriţa“. „Am auzit un basm popular, care descrie trei ciobani şi o turmă de oi. În turma aia de oi era o oaie alintată foc, care o chema Mioriţa, oaia era atât de specială şi de deşteaptă încât putea colabora cu omul şi este o specie literară lirică“. 

Definiţia basmului dintr-o altă lucrare este de o savoare de neimaginat: „Basmul popular este de specie baladă în versuri de mici dimensiuni reduse“, iar alt candidat explică: „Mioriţa, ca basm popular, se îmbină în patru acte şi scene“. 

De-a dreptul spectaculos este elevul care explică de ce creaţia pe care a studiat-o este basm popular: „Este basm popular deoarece utilul se îmbină cu plăcutul prin puterile supranaturale. Este basm pentru că are sentimente şi disciplini“. 

Nici eroulul principal din „Prâslea cel Voinic şi merele de aur“ nu scapă de reinventare. Aflăm despre el că era un... „gentelmen“: „Prâslea este prinţul care se comportă ca un adevărat gentelmen şi un adevărat cavaler pentru prinţesele bune“. 

FOTO: YouTube.com

Despre acelaşi basm, într-o teză a fost descoperită următoarea formulare: „Împăratul avea trei fii şi un copac. Împăratul avea chiar trei fii, cei doi, cel mare şi cel mijlociu nu izbutează să le păzească“. 

Într-o altă lucrare, paza mărului e aprofundată: „Băiatul cel mijlociu se duce şi el la împărat să-i zice că vrea şi el să păzească mărul şi el adoarme pe la mezul nopţii, iar îi fură merele, când se trezeşte dimineaţa mere în copac ioc, nu mai erau - fuseseră furate“. Cât despre Prâslea, într-o altă lucrare, candidatul apreciază că „Era priceput la intuiţie“. 

Într-un an, când o cerinţă a unui subiect era redactarea unui eseu despre vacanţa petrecută la bunici, el a fost tratat din perspectiva realităţilor acelor vremuri, când jurnalele de ştiri abordau gripa păsărească:

„Curtea e plină cu gâşte şi raţe, care nu cred că au aviară. Cerul era albastru, bleu şi bleu roziu. În prima zi am fost la ski, a doua zi la ski, a treia zi la ski, a patra zi la ski şi a cincea zi îţi scriu ţie“. 

Un alt candidat era cât se poate de „poetic“ în exprimare: „Mă trezesc în cântecul privighetorilor şi adorm în urletul lupilor. Prieteni nu prea am pe aici, dar nici nu am nevoie. Îţi aminteşti de clipele minunate petrecute împreună, când te-am întins peste tot şi ţi-am rupt piciorul?“.