Tragedia de la Cernobîl, o manipulare sovietică. Muşamalizarea bilanţului celui mai mare dezastru nuclear din istorie
0Pe 26 aprilie se împlinesc 28 de ani de la „Catastrofa Cernobîl”. Specialiştii au etichetat-o drept cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii, iar cercetările au conchis că a produs o cantitate de radiaţii de 100 de ori mai mare decât cea cumulată a bombelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Consecinţele reale asupra milioanelor de oameni afectaţi nu sunt cunoscute cu precizie nici până astăzi.
Reputatul profesor Alexandru Vlad Ciurea a studiat mulţi ani efectele dezastrului de la Cernobîl. „Eu, ca medic neurochirurg, am văzut o mulţime de copii malformaţi pe graniţa de est a României”, explică el.
Neurochirurg de profesie, Ciurea a susţinut recent la Iaşi o conferinţă cu tema „Cernobîl – un dezastru gestionat prin manipulare“. În România, capitala Moldovei a fost cea mai afectată după explozia de la Cernobîl, urmată de Bacău şi Suceava.
6,6 milioane de persoane expuse în urma exploziei
Consecinţele reale ale deflagraţiei asupra sănătaţii nu se cunosc cu exactitate nici până astăzi. Motivele ţin de manipularea crasă dispusă ulterior de regimul comunist condus de Mihail Gorbaciov, de sistemul arhivistic medical primitiv al URSS, de lipsa unor studii de anvergură post-eveniment, precum şi de faptul că omenirea nu a fost pregătită să reacţioneze în cazul unui dezastru nuclear.
În statisticile oficiale, numărul deceselor cauzate de norul radioactiv este infim. Un raport întocmit în 2005, la finalul unei conferinţe internaţionale dedicate cazului Cernobîl, arată că, în lume, au existat 6,6 milioane de persoane foarte expuse în urma exploziei.
Acelaşi raport, condus de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), a atribuit doar 56 de decese directe (47 de lucrători ai centralei şi 9 copii cu cancer tiroidian) şi a estimat că mai mult de 9.000 de persoane ar putea muri în viitor din cauza unei forme de cancer.
Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticaţi în 2002 şi a arătat că numărul îmbolnăvirilor este într-o continuă creştere. În 2006, erau menţionate alte 6.000 de noi cazuri.
În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei şi a expunerii masive a personalului centralei şi a anumitor „lichidatori“, din cele câteva mii de copii care s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian până în anul 2013, cel puţin 16 au murit.
“Ciferele din rapoarte nu corespund”
Incidenţa cancerului tiroidian a rămas însă ridicată chiar şi în 2013 în anumite regiuni din Rusia, Ucraina şi Belarus, la aproape trei decenii de la accident, susţine profesorul doctor Alexandru Vlad Ciurea, vicepreşedinte al Federaţiei Mondiale de Neurochirurgie.
Medicul a dedicat mulţi ani studierii dezastrului de la Cernobîl. „Cifrele prezentate în rapoarte nu corespund. Au fost mult mai multe victime. Mii de copii au fost afectaţi, s-au născut cu malformaţii. Nu s-a ştiut nimic despre cazurile acestea mulţi ani, nu se putea raporta într-o ţară care mergea numai înspre soare. Copiii aceştia nu aveau nicio vină. Nu s-a ştiut despre ei. Eu, ca medic neurochirurg, am văzut o mulţime de copii malformaţi de pe graniţa de est a României. Nu se ştie numărul victimelor, nu s-a dorit o arhivare corectă. Conform datelor de arhivă rămase, nimeni nu a murit de radiaţii în Uniunea Sovietică. Nu apare în niciun certificat de deces acest fapt. Muşamalizarea este impresionantă“, şi-a expus părerea profesorul Ciurea în cadrul conferinţei pe care a susţinut-o recent la Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi.
Raport Cernobîl, profesor Alexandru Vlad Ciurea by Cezar Padurariu
“O creştere impresionantă a cazurilor de cancer”
Profesorul neurochirurg a arătat că a obţinut cu foarte mare greutate informaţii chiar şi în arhivele medicale din România.
„Am găsit un comunicat al unui profesor de endocrinologie care, sub presiunea autorităţilor, a declarat, în anii de dinainte de ‘89, că n-a crescut incidenţa cancerului tiroidian în Iaşi. Ireală declaraţia. După care, în anii ‘94 – ‘97 apare acest studiu retrospectiv al modificărilor epidemiologice şi morfoclinice ale tumorilor cerebrale înainte şi după accidentul nuclear de la Cernobîl, cercetare realizată chiar la Iaşi de profesorii de la Spitalul de Neurochirurgie «Nicolae Oblu». Concluzie: trecuseră 10 ani şi se arata o creştere impresionantă a cazurilor de cancer“, a adăugat doctorul Ciurea.
Din informaţiile adunate de către Alexandru Ciurea, ruşii au aruncat în luptă, imediat după accident, 500.000 de oameni, numiţi „lichidatori“, care au încercat să îndepărteze consecinţele accidentului. Nu se ştie exact ce s-a întâmplat cu aceştia, câţi mai sunt în viaţă. Mărturiile ulterioare, disparate, atât ale lichidatorilor, cât şi a angajaţilor centralei, arată că n-au fost avertizaţi oficial niciodată în privinţa riscului la care se expun.
Cesiul s-a impregant în apă şi în sol
Un alt caz care arată şcoala de manipulare sovietică este cel al academicianului Valeri Legasov, fost preşedinte al Institutului de Energie Atomică al URSS şi membru al Prezidiului Academiei Sovietice de Ştiinţă, a menţionat neurochirurgul. Legasov s-a deplasat la reactorul distrus chiar a doua zi după catastrofă. Un film realizat atunci îl surprinde pe Legasov la bordul unui elicopter, deasupra ruinelor fumegânde. „Aceasta este strălucirea morţii”, a spus Legasov.
Legasov a vorbit deschis despre dimensiunile accidentului la prima conferinţă despre Cernobîl, desfăşurată cu uşile închise la sfârşitul lui august 1986, la Viena. A fost o şedinţă desfăşurată sub conducerea suedezului Hans Blix, şeful Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (IAEA), unde nu au fost primiţi jurnalişti sau observatori externi.
Legasov a prezentat timp de trei ore un raport care făcea referire la 40.000 cancere fatale, provocate de Cernobîl în următorii ani. Specialiştii occidentali au respins concluziile raportului, spre sfârşitul conferinţei, vorbindu-se doar de 4.000 de decese probabile. La a doua comemorare a accidentului de la Cernobîl, în ziua de 26 aprilie 1988, Valeri Legasov s-a spânzurat.
În România nu s-a făcut niciodată un studiu complex pe tema riscurilor de îmbolnăvire după Cernobîl. Potrivit profesorului Ciurea, cesiul, cel mai nociv element radioactiv emanat atunci în atmosferă, s-a impregnat în apă, în sol şi se găseşte şi acum în alimente.
Cifrele Cernobîlului în România
Autorităţile comuniste din România au luat primele măsuri abia pe 1 mai. S-a dat dispoziţie ca să le fie date pastile de iod copiilor, iar muncitorilor de prin fabrici li s-au împărţit măşti de gaze. Fără a se preciza motivele. Asta în condiţiile în care majoritatea românilor aflaseră deja despre explozie de la Radio Europa Liberă.
Într-un raport întocmit în anul 2000 de Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului se arăta că cele mai mari depuneri radioactive au fost în zonele montane ale României. Efectele catastrofei de la Cernobîl rămân în continuare la stadiul de presupuneri.
O cercetare realizată de Institutul de Sănătate Publică între 1986 şi1994, în care au fost analizate efectele accidentului, a arătat că apar mai des afecţiuni precum reumatism, artrită, artroză, osteoporoză şi carii dentare.
Pe de altă parte, cancerul de tiroidă, leucemia, malformaţiile şi alte boli pe care românii le-au pus pe seama exploziei de la Cernobîl sunt, după părerea unor specialişti, pure speculaţii. Alţi specialişti presupun că numărul ridicat al cazurilor de cancer poate fi pus pe seama accidentului nuclear de la Cernobîl.
Astfel, o statistică din 1996 indică faptul că în judeţul Bacău erau înregistraţi 4.000 de bolnavi de cancer, iar nouă ani mai târziu figurau 7.500 de bolnavi. Cele mai întâlnite forme de cancer erau leucemia şi cel tiroidian, adică exact acele forme care apar în urma expunerii la radiaţii.
Totodată, medicii afirmă că în anii de după 1986 au fost numeroase şi naşterile de copii cu malformaţii, deşi nu există în prezent nici un fel de statistică în acest sens.
Cernobîlul nu va mai fi locuit până în anul 2525
Explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, din Republica Socialistă Sovietică Ucraina, pe 26 aprilie 1986, se numără printre cele mai mari dezastre produse de om. În total, 8 tone de substanţe radioactive au fost aruncate din reactor şi împrăştiate în jurul zonei sau luate de vânt. Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primele zile ale lunii mai 1986, din cauza schimbării direcţiei vântului.
Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un „sarcofag“ de beton. Oraşul Cernobîl, ca şi localitatea Pripyat, au fost evacuate şi probabil nu vor mai fi locuite vreodată, întrucât nivelul de radiaţii va ajunge la cote normale în jurul anului 2525. Acum se lucrează la un nou sarcofag, destinat reducerii radioactivităţii în zonă. Acesta este realizat din aproximativ 5.000 de tone de oţel şi va atinge o înălţime de 22 de metri.
Cine este Alexandru Vlad Ciurea
Alexandru Vlad Ciurea (foto jos) este medic primar neurochirurg, profesor de neurochirurgie şi îndrumător de teze de doctorat. A înfiinţat Departamentul de Cercetare în Neuroştiinţe al Spitalului Clinic „Bagdasar-Arseni”, a condus şi a fost implicat în aproape 20 proiecte de cercetare naţionale şi internaţionale.
Din 1999, este preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie, iar din 2004 - vicepreşedintele Societăţii Mondiale a Neurochirugilor. Profesorul doctor Vlad Ciurea este medic la Spitalul clinic SANADOR şi predă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti.
Pe aceeaşi temă:
VIDEO Cernobîl, un sfert de secol de la un dezastru nuclear
Cernobîl - Povestea dezastrului din URSS
FOTO La 27 de ani de la dezastru, centrala de la Cernobîl încă prezintă pericole
FOTO Oraşele-fantomă ale lumii unde timpul a stat în loc
Radiaţiile mortale: de la Marie Curie la Yasser Arafat şi dezastrul de la Cernobîl