Virginia Cosma - mamă pentru zeci de copii: creşa din comunism versus cea din capitalism

Virginia Cosma

Hunedoreanca lucrează de mai bine de trei decenii la creşă, cea de-a doua familie a sa. Dacă în comunism aprecia lucrurile făcute cu minuţiozitate, acum detestă birocraţia.

PROFIL
Născută: 24.01.1957, Brad
Studii: Liceul Decebal Deva, Şcoala postliceală de asistente Hunedoara
Experienţă: asistentă medicală timp de 33 de ani
Familie: căsătorită, o fată

Triaj epidemiologic, verificarea temperaturii, serbări şcolare şi activităţi educative. Acestea sunt câteva din acţiunile pe care Virginia Cosma reuşeşte să le îmbine cu succes, chiar dacă nu au legătură unele cu altele. Singura asemănare constă în faptul că toate se desfăşoară în acelaşi loc: la creşă. A ales să lucreze în domeniul sănătăţii şi, în special, cu cei mici, pentru că a moştenit acest „talent” de la mama sa, profesoară de limba română şi rusă. A intrat în sistem în anul 1979 şi spune că diferenţele dintre perioada comunistă şi cea capitalistă sunt ca de la cer la pământ. „Lucram în ture atunci, pentru că programul era săptămânal, aduceai copilul la creşă luni dimineaţa şi îl luai sâmbătă după-amiaza. Acum, îl duci dimineaţa şi îl iei seara. Dacă în comunism creşa număra minimum 100 de prichindei, acum cifra s-a înjumătăţit”, a declarat Virginia.

Asistentă şefă de aproape şase ani, hunedoreanca a jucat de nenumărate ori rolul de educatoare. Fie că a fost Crăciun, Ziua Copilului sau Paşte, s-a implicat atât în teatrul pentru păpuşi, în jocul de-a Albă ca Zăpada, cât şi în Dansul fulgilor de nea sau Cenuşăreasa. Creşa a reprezentat tot timpul ce de-a doua familie a sa. „În trecut eram circa 30 de oameni care aveam grijă de copii, o adevărată mare familie. Acum suntem mai puţini, dar iubirea e la fel de mare. Prioritari sunt întotdeauna cei mici, care trebuie să mănânce, să fie îngrijiţi, să doarmă şi să fie educaţi”, a adăugat Virginia.

Nostalgică după trecut
Este nostalgică după felul în care arăta bucătăria cu ani în urmă. În prezent, în acel loc se distribuie ajutoare alimentare de la Uniunea Europeană. Creşa aparţinea de spital, iar fiecare lucru era foarte bine pus la punct. În prezent, o dezarmează birocraţia şi lungul circuit (banii oferiţi de părinţi ajung la primărie, la Trezorerie, la creşă şi abia apoi la magazinul de unde se cumpără produsele alimentare pentru hrana celor mici) care trebuie neapărat urmat pentru ca preşcolarii să aibă parte de o masă caldă. Personalitatea juridică îşi spune şi ea cuvântul, întrucât creşa dispune atât de contabil, cât şi de administrator, posturi care în comunism nu existau. Virginia Cosma mai are cinci-şase ani până când va ieşi la pensie. Priveşte viitorul cu o oarecare teamă, cu puţină frică faţă de perioada în care va trebui să renunţe la mulţimea de copii ai săi. „Pentru mine, ceea ce fac e obişnuinţă. Chiar dacă a trebuit să îmbin partea medicală cu cea educativă, am învăţat totul din mers. Iniţial, a fost un pic dificil, pentru că priveam totul ca pe o constrângere, dar tot răul a fost, de fapt, un bine. Nimic nu mă poate mulţumi sufleteşte mai mult decât să ştiu că prichindeii zâmbesc”, a precizat asistenta şefă.

Întrebări şi răspunsuri

V-aţi întâlnit vreodată cu adulţii pe care i-aţi crescut la creşă?
Da. Am avut copii cărora tot eu le-am crescut copiii pe care i-au avut atunci când s-au căsătorit. În plus, acasă am albume întregi cu generaţiile de prichindei cu care am lucrat.

De ce consideraţi creşa o a doua familie?
Atunci când copiii stăteau la creşă o săptămână întreagă, noi, cele care îi îngrijeam, eram mamele lor, chiar ne strigau astfel.

Exceptând albumele foto, ce alte amintiri mai păstraţi?
Registrele în care se înscrie fiecare copil când vine la creşă. De exemplu, primul copil care a fost trecut pe listă trebuie să aibă acum 41 de ani.

Ce-i place
„Îmi plac muzica şi teatrul. Prefer să citesc o carte în detrimentul privitului la televizor şi îmi plac foarte mult animalele. Am şase pisici şi patru câini”, a spus Virginia.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac minciuna, cearta, ura, invidia, tot ceea ce ţine de valorile morale negative. Recunosc că le accept pentru că asta e viaţa, dar niciodată nu am fost adepta lor”, a precizat Virginia Cosma.