VIDEO Patimile ultimilor 100 de săteni din Bătrâna. Comuna cea mai mică din ţară a rămas ruptă de restul lumii
0Locuitorii celei mai mici comune din ţară se pregătesc cu înfrigurare de sosirea iernii. Primele ninsori transformă ultimii 25 de kilometri ai drumului judeţean spre satele Bătrânei în locuri dificil de străbătut, la capătul cărora călătorii întâlnesc o comunitate însingurată şi aproape ruptă de restul lumii.
În comuna Bătrâna din Ţinutul Pădurenilor, mai locuiesc puţin peste 100 de oameni, iar majoritatea sunt vârstnici, trecuţi de 60 de ani. Unii sunt bolnavi şi neputincioşi, dar obişnuiţi să trăiască în izolare şi singurătate, ocupându-şi timpul cu creşterea animalelor.
În ultimele trei decenii, populaţia celor patru sate din comuna cea mai mică din ţară (Bătrâna, Faţa Roşie, Piatra şi Răchiţaua) s-a redus de trei ori. La scăderea demografică a contribuit starea proastă drumului spre cătunele Bătrânei. Ultimii 25 de kilometri ai acestuia traversează o pădure întinsă, urcând anevoios spre creasta muntelui. Sunt acoperiţi cu pietriş şi pământ, iar o dată cu venirea iernii devin din ce în ce mai inaccesibili.
„Ninsorile se aştern peste satele Bătrânei mai devreme decât în alte locuri, aşa că trebuie să ne pregătim din timp. Ne facem provizii de lemne şi alimente, de fân pentru animale, terminăm muncile agricole şi ne retragem spre căsuţele noastre. Puţini dintre vârstnici îşi părăsesc casele pentru a coborî de la munte, iar unii nici nu au mai ies iarna din gospodării”, spune Maria, o vârstnică din Bătrâna.
„Nu avem apă şi ne temem că nu ne vor ajunge lemnele dacă iarna va fi grea. Alte gospodării nu au însă nici curent în satele din sus. Locul e rupt de restul lumii, iar iarna trebuie să păzim animalele din ogrăzi de sălbăticiunile înfometate care se apropie adesea de sat”, spune o altă localnică. Doar maşinile cu lemne mai cutreieră în aceste zile uliţele satului Bătrâna, descărcând butucii în curţi. Multe gospodării au rămas pustii, iar pereţii din scânduri ai caselor şi acoperişurile de şindrilă şi de fân stau să se prăbuşească. În casele în care hornurile încă fumegă, unele lucruri s-au schimbat.
„Cei care au avut bani să facă schimbări la casele lor au înlocuit treptat, pereţii din lemn cu cei in BCA şi acoperişurile vechi cu cele din tablă. Au mai renunţat oamenii la tradiţii şi aici, pentru că lemnul a devenit mai scump ca materialele de construcţii şi localnicii nu au mai avut bani pentru el. Din pensiile mici, unii vârsntici nu îşi permit să îşi plătească nici lemnele pentru iarnă, chiar dacă satele sunt înconjurate de sute de hectare de pădure”, spune Ioan, un alt pădurean.
Comuna ruptă de civilizaţie, aflată la aproape 70 de kilometri de municipiul Deva, se poate mândri totuşi cu câţiva kilometri de uliţe asfaltate în satul Bătrâna şi chiar cu o tentativă, eşuată în anii trecuţi, de înfiinţare a reţelei de internet prin fibră optică.
Vă recomandăm să citiţi şi:
O colecţie de imagini realizate Mihai Turc, un fotograf pasionat de călătorii pe munte, arată cum s-au transformat, o dată cu venirea toamnei, satele pitoreşti din Munţii Apuseni.
Satele de la poalele cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei au ajuns printre cele mai înstărite localităţi ale Hunedoarei, dar problemele nu i-au ocolit pe localnici, mulţi dintre ei fiind cercetaţi în repetate rânduri pentru infracţiuni legate de furtului artefactelor preţioase.
O serie de fotografii realizate la începutul anilor anilor 1930 în satele din Ţinutul Pădurenilor arată cum întâmpinau localnicii iernile grele. Imaginile au fost păstrate în arhivele Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
Se încarcă comentariile...
