Ținutul sălbatic, rupt de lume, din Munții Șureanu - unde românii trăiesc ca acum un secol FOTO VIDEO
0În lunca Ponoriciului (video) aflată în ținutul sălbatic din Munții Șureanu, oamenii s-au obișnuit cu o viață simplă în care creșterea animalelor are un rol important, iar modernitatea nu și-a găsit până acum locul.
Un ținut pitoresc, de câteva mii de hectare se înfățișează călătorilor în Munții Șureanu, la capătul unor drumuri și poteci de munte, care urcă din văile Luncanilor, Grădiștii și Streiului din Hunedoara spre platourile aflate la 1.000 de metri altitudine.
Pe plaiurile înconjurate de păduri, clima și pârâurile Ponor și Ponorici au modelat relieful calcaros. I-au dat cu timpul o înfățișare spectaculoasă, conturată de păduri, dealuri, stânci și de apele care inundă luncile, formând nenumărate bucle, înainte de a se pierde sub munți.
Împrăștiate pe dealuri, la distanțe de sute de metri între ele, o mulțime de case vechi de lemn, stâne și sălașe își lasă amprenta peste ținutul sălbatic din Munții Șureanu, împodobit cu ponoare.
În împrejurimile lor, caii, oile, vitele și câinii de stână ai localnicilor sunt lăsați să umble liber, cât timp vremea mai ține cu oamenii care îi păstoresc.
„Este ultima zi din acest an în care mai stăm cu oile aici, în Lunca Ponoriciului. Apoi ne tragem cu ele spre satul Fizeș, unde locuim și putem avea și acolo grijă de ele. Și alți săteni țin aici vaci, oi și cai, la sălașele folosite în timpul verii. Nu mai sunt așa mulți crescători de animale ca în trecut, că lumea s-a mai împuținat, dar vedem tot mai mulți turiști în aceste locuri frumoase”, spune Nicu Jurj, care are în grijă o turmă de oi în Lunca Ponoriciului din Hunedoara.
Creșterea animalelor, ocupația tradițională în Munții Șureanu
Aproape nimic nu s-a schimbat în ultimul secol în ținutul sălbatic din Munții Șureanu, unde oamenii continuă să trăiască într-un mod arhaic, ocupați cu creșterea animalelor.
Curentul și drumurile nu au ajuns în văile Ponorului și Ponoriciului, iar gospodăriile modeste ce pot fi văzute din loc în loc sunt alimentate cu apă de la numeroasele pârâuri din zonă.
Cel mai folosit drum din Lunca Ponoriciului din Hunedoara se suprapune unei foste căi ferate forestiere care a fost folosită înainte de Primul Război Mondial.
Terasamentul vechii căi ferate care urca din satele comunei Pui spre Ponorici se distinge în relieful așezării prin traseul în zig-zag care urcă dealurile, prin zona de debleu, adâncită în versantul calcaros, deasupra peșterii Ponorici, urmată de un viaduct și apoi de urcușul lin care se oprește în pădure, la câțiva pași de prăpastia Cioclovinei.
Deasupra rămășițelor fostei căi ferate forestiere se găsesc, ascunse de pădure, rămășițele Troianului, o fortificație liniară antică întinsă pe mai mult de doi kilometri.
Marele zid dacic apără ținutul sălbatic din Munții Șureanu
Marele zid dacic ar fi fost ridicat în anii războaielor daco-romane pentru a apăra cetăţile localnicilor, în special Sarmizegetusa Regia, în faţa unei invazii a romanilor iniţiată dinspre sudul ţării, prin valea Streiului.
Troianul de la Ponorici – Cioclovina este aproape necunoscut turiștilor și a fost cercetat de puține ori de arheologi.
Cei mai mulți turiști ajung în Lunca Ponoriciului din Hunedoara, urcând dinspre Călan pe un drumul forestier spre Peștera Cioclovina din Hunedoara.
Din apropierea ei, o potecă urcă abrupt până pe platoul Ponorici și apoi, urmează calea vechiului terasament al căii ferate forestiere.
Lunca Ponoriciului se află la circa 30 – 40 de minute de mers pe jos de Peștera Cioclovina din Hunedoara și este accesibilă doar pe jos dinspre valea Luncanilor.
Alte drumuri forestiere și poteci coboară spre satele Fizeș și Federi, în valea Streiului, ori se afundă în ținutl sălbatic din Munții Șureanu, spre Fundătura Ponorului, Poiana Omului și așezările pastorale, izolate, din munți.
Se încarcă comentariile...
