Soarele de andezit al dacilor, monumentul straniu propus să fie eliminat din Sarmizegetusa Regia VIDEO
0Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia (Hunedoara) urma să fie demontat complet în anii '80 din incinta sacră a capitalei dacilor, pentru ca piesele sale, care cântăreau aproape 20 de tone, să fie înlocuite cu replici de piatră.
Cele mai multe dintre sanctuarele din Sarmizegetusa Regia (video) au fost dezvelite complet în anii ’50, în urma unor campanii arheologice ample.
Restaurarea Sarmizegetusei Regia, plănuită din anii '70
Tot de atunci, oamenii de știință implicați în cercetările ruinelor capitalei dacilor au făcut demersuri pentru conservarea și punerea în valoare a monumentelor antice, aflate pe terasele a IX-a, a X-a și a XI-a din sit, cuprinse în ceea ce au numit incinta sacră.
„O gravă şi reală primejdie ameninţă aceste monumente: aceea a distrugerii treptate, dar destul de rapide, mai ales din cauza agenţilor naturali (ploi, zăpadă, îngheţ, alunecări de teren etc.). Nu e vorba aici de modestele urme ale unor gospodării dacice; acestea, la drept vorbind, nici nu spun mare lucru unui ochi neversat, iar inventarul (unelte, podoabe, vase) descoperit în ele a luat, de mult calea muzeelor din Cluj, Deva sau Sebeş; e vorba chiar de monumentele, aparent indestructibile sau greu de distrus, ridicate din piatră: cetăţi, turnuri, sanctuare”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu, într-un memoriu publicat în 1971, în Buletinul Monumentelor Istorice.
În anii următori, autoritățile și oamenii de știință au lansat mai multe planuri de restaurare și conservare a cetăților dacice.
Un mare proiect de restaurare a complexului arheologic a fost anunțat din anul 1977, în plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Lucările erau motivate de celebrarea, în 1980, a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub conducerea lui Burebista“, dar şi de vizita plănuită de Nicolae Ceauşescu la Sarmizegetusa Regia (Hunedoara).
Unele au fost puse în aplicare, altele au rămas în stadiul de proiect. Unul dintre cele mai neobișnuite viza mutarea Soarelui de andezit din Sarmizegetusa Regia. Monumentul a fost dezvelit complet la sfârșitul anilor ’50, dar se afla într-o stare avansată de degradare, aproape jumătate din suprafața discului de andezit fiind distrusă.
Soarele de Andezit din Sarmizegetusa Regia
Potrivit arheologilor, Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia (video) a fost descoperit în 1958 şi dezvelit complet în campania din 1959. Altarul circular era alcătuit din zece „raze” distribuite în jurul unui disc central. Dalele şi discul de andezit sunt aşezate pe o bază pătrată centrală şi un soclu perimetral din blocuri de calcar reutilizate.
„Pavajul este de formă rotundă, cu diametrul de 7,10 metri, alcătuit fiind dintr-un disc central, perfect rotund, cu diametrul de 1,5 metri, de la care pleacă spre exterior lespezi mari de andezit, măsurând 2,80 metri lungime. Spaţiul de câţiva centimetri dintre Lespezi dă impresia unor raze, iar întreg pavajul apare ca un soare. Acest monument a fost descoperit în ultimele zile ale campaniei şi de aceea nu a putut fi dezvelit decât aproximativ jumătate, urmând ca în campania viitoare să se facă dezvelirea sa completă şi să i se precizeze rolul şi utilizarea”, arăta arheologul Constantin Daicoviciu, în lucrarea „Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului” (1961).
Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia a fost considerat un posibil altar solar, care confirma natura urano-solară a religiei dacilor și care ar fi putut fi folosit și la sacrificarea unor animale, aduse ca jertfă, arăta arheologul Ion Horaţiu Crişan.
Timp de două decenii de la descoperirea monumentului, starea în care se afla Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia s-a înrăutățit. Fisurile și fracturile din piatră s-au extins, iar clima a dus la degradarea componentelor sale, scoase din pământ.
„Soarele de andezit se află într-o stare avansată de distrugere. Aceasta se datorează atât timpului și factorilor naturali, cât și sistemului său constructiv, care a favorizat degradarea prin scoaterea în consolă a patru raze peste canalizarea adiacentă și lipsa de sprijin interior ferm, care prin trasarea umpluturii a permis blocurilor monolite de piatră ale razelor de 2,7 tone fiecare să fisureze mai ușor”, arăta arhitectul Cristian Călinescu, într-un memoriu tehnic întocmit în 1980 de Institutul de Proiectare Hunedoara (IPH Deva).
La începutul anilor ’80, autorităţile au plănuit extragerea monumentului de aproape 20 de tone din Sarmizegetusa Regia, pentru a-l expune la muzeul din Deva, în locul lui urmând să fie adusă o replică de dimensiuni similare.
„Demontarea se va face prin înregistrarea fiecărei bucăți și notarea și ambalarea sa separată. Se vor scoate întâi pietrele mici și acelea mai mari, care se pot ridica manual. Când toate acestea vor fi îndepărtate, marcate și ambalate, se va proceda la ridicarea bucăților mari. Ridicarea bucăților mari este necesar a se face cu scripeți sau alte mijloace disponibile. Ridicarea blocurilor mari se va face pe o substrucție din material lemnos, confecționat la fața locului, pentru a nu supune la efort blocurile care ar putea conține fisuri și s-ar sparge sub propria greutate”, arăta memoriu tehnic al proiectului din 1980.
După demontarea razelor și a tamburului central, acestea aveau să fie marcate și pregătite de transport la muzeu, arătau autorii proiectului. Apoi urma demontarea soclului format din blocuri de calcar, care urmau și ele aceeași procedură.
„Remontarea se va face în poziție identică, cu replici întregi, reproducând originalul întreg, dar confecționate din similipiatră, pe soclu din blocuri noi de calcar”, se arăta în memoriul tehnic realizat de IPH Deva.
Restaurarea Sarmizegetusei Regia, oprită în 1981
Resursele care trebuiau alocate pentru demontarea și mutarea Soarelui de andezit la Deva, oraș aflat la 60 de kilometri de Sarmizegetusa Regia, erau imense, iar eforturile pe măsură, în condițiile unui drum neadecvat pe ultimii patru kilometri spre cetatea dacică din Munții Orăștiei.
Valea Grădiștii era traversată de drumuri greu accesibile mașinilor și de o cale ferată forestieră, iar pe ultimii kilometri care urcau pe Valea Albă, până la vreun kilometru de templele din Sarmizegetusei Regia, fusese deschis un drum forestier, extrem de dificil.
Pentru ca lucrările de restaurare pregătite să înceapă în 1980 să poată fi realizate, a fost propusă înființarea unei linii de funicular de circa trei kilometri, de la poalele Dealului Grădiștii Muncelului până la Sarmizegetusa Regia.
În anii 1980 – 1981, monumentele din Sarmizegetusa Regia au trecut prin restaurări ample, care le-au schimbat înfățișarea. Specialiştii de la Muzeul din Deva, arheologi şi restauratori, dar şi arhitecţi şi ingineri de la Institutul de Proiectări Hunedoara au luat parte la transformarea capitalei dacilor.
În cei aproape doi ani de lucrări, restauratorii au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu replici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare, iar o rețea de canalizare a fost realizată pentru a diminua efectele precipitațiilor și ale scurgerilor de pe versanți asupra monumentelor antice.
Arheologii s-au opus mutării Soarelui de Andezit
Planurile de mutare a Soarelui de Andezit la Deva au fost, însă abandonate, însă colectivul ştiinţific a propus atunci salvarea sa de la distrugere, prin acoperirea sa, pentru a putea fi protejat de intemperii. Și această soluție a fost respinsă, în cele din urmă.
„Propunerile din discuţiile preliminare sugerau o acoperire completă cu o construcţie vitrată, adosată zidului de sprijini al terasei a X-a sau independentă, ori o acoperire şi pereţi demontabili, pentru sezonul de vizitare. Această soluţie este de nedorit, orice protecţie adăugată ducând la alterarea monumentului. S-a propus şi înlocuirea originalului cu o replică realizată, ca şi acesta, din andezit. Se dorea ca replica să aibă forma completă pe care originalul nu o mai are, prin distrugerea părţii dinspre canal. În această situaţie, ar fi urmat ca monumentul să fie mutat, pentru protecţie, şi expus la Muzeul din Deva. Această opinie a întâmpinat, pe loc, opoziţia hotărâtă, ca acest vestigiu, ca şi alte elemente ce trebuie conservate prin scoatere din sit, să părăsească complexul arheologic”, arăta arhitectul Cristian Călinescu, în Revista Monumentelor Istorice (1982).
Soarele de andezit a fost restaurat prin astuparea fisurilor și completarea razelor sale lipsă, cu unele de piatră. Monumentul rămas în Sarmizegetusa Regia a devenit tot mai popular după 1990.
Până în 2013, când a fost instituită paza în Sarmizegetusa Regia, Soarele de andezit a fost incendiat, călcat în picioare, scrijelit, vandalizat şi chiar a fost locul pe care unii dintre oaspeţii nocturni ai cetăţii făceau sex.
Alți turiști se mulțumeau doar să se urce pe monument, pentru a medita, încredințați de „magnetismul” locului pe care îl considerau un centru energetic sau chiar un portal spre alte lumi.
Se încarcă comentariile...
