Secretul averii fabuloase a lui Iancu de Hunedoara. „Atletul lui Hristos” a strâns 1.000 de sate şi oraşe în Transilvania
0
Iancu de Hunedoara a fost unul dintre cele mai strălucite personaje din istoria poporului român, însă a rămas faimos nu doar pentru bătăliile purtate de oştile sale cu armatele Imperiului Otoman, dar şi pentru averea sa impresionantă.
Ioan de Hunedoara, cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara, (1407 (?) - 1456), a rămas în istorie drept unul dintre cei mai importanţi voievozi ai românilor. A fost ban al Severinului, voievod al Transilvaniei între 1441 - 1456 şi guvernator al Ungariei între 1446 – 1456, iar istoricii îi amintesc meritele sale, în apărarea hotarelor Europei de invaziile otomanilor. Cunoscut pentru isprăvile sale militare, numit „atlet al lui Hristos” de capii Bisericii, Iancu de Hunedoara a impresionat şi prin averea sa, pe care deseori a folosit-o pentru a finanţa armatele de mercenari şi campaniile de pe câmpul de luptă.
Primele 40 de sate
Prima atestare a averii deţinute de familia lui Iancu de Hunedoara provine din anul 1409 şi reprezintă un act de împroprietărire semnat de regele Sigismund de Louxemburg. Familia Huniazilor a primit atunci domeniul Hunedoarei, cu cele 40 de sate componente, ca răsplată pentru serviciile militare. „Primele date despre această familie le găsim într-un document din 1409, prin care regele Sigismund donează cetatea Hunedoarei lui Voicu, fiul lui Şerb, fraţilor săi şi fiului său Ioan. Întâia informaţie indirectă despre cetatea din Hunedoara, care intra în anul 1409 în proprietatea Huniazilor”, relata istoricul Virgil Vătăşianu. Pe lângă domeniul întins al Hunedoarei, familia Huniazilor a primit exploatări miniere de aur, argint şi fier şi ocnele de sare, ultimele fiind cele mai profitabile surse de venituri din Transilvania.
A intrat astfel în rândul nobilor, având drept blazon un corb cu aripile uşor desfăcute şi purtând în plisc un inel. Unii istorici susţin că Iancu de Hunedoara s-a născut în 1407, la curtea regelui Sigismund, iar cronicarii din vremea fiului său Matia, devenit rege al Ungariei, au creat legenda că Iancu de Hunedoara ar fi fost copilul din flori al împăratului Sigismund de Luxemburg.
Din anul 1430, potrivit istoricilor, Iancu de Hunedoara a intrat în slujba directă a lui Sigismund de Luxembourg, împărat al Sfântului Imperiu Roman şi rege al Ungariei şi Croaţiei, iar după 1437, la încoronarea regelui Albert, Iancu de Hunedoara şi fratele său Ioan cel Tânăr au fost numiţi bani ai Severinului. „A primit atunci numeroase moşii, ajungând sub raportul stării materiale aproape de nivelul marilor nobili”, informa istoricul Mihail P. Dan.
Aproape 1.000 de oraşe şi sate
În jurul anului 1440, pământurile sale aveau o întindere de aproximativ 500.000 de jugăre, susţineau istoricii, iar ca răsplată pentru victoriile sale din anii următori, pentru cheltuielile suportate de el a primit de la rege mereu numeroase alte moşii. „Primeşte marile domenii ale cetăţilor Deva şi Gurghiu, apoi domeniul Şiriei, din regiunea Aradului, moşii în Ungaria. După campania de la Varna sunt confiscate toate moşiile pe care le deţinea Brancovici în Ungaria. În 1446, când este ales guvernator, suprafaţa totală a domeniilor sale atingea peste cinci milioane de jugăre”, scria istoricul Camil Mureşanu.
În ultimul deceniu de viaţă, averea lui Ioan de Hunedoara însuma, pe lângă suprafeţele impersionante de pământ, 28 de cetăţi, 57 de oraşe şi peste 930 de sate, cele mai multe din Transilvania. Veniturile moşiilor sale au fost folosite însă, în mare parte, pentru susţinerea campaniilro militare. Ioan de Hunedoara avea propria armată de mercenari, iar mulţi dintre cnezii care l-au urmat în campaniile militare anti-otomane, din care s-a întors victorios, au primit titluri nobiliare şi proprietăţi. Sub steagul lui Ioan de Hunedoara luptau mercenari rcehi, polonezi, nemţi şi unguri. „Pentru a putea duce această luptă ofensivă împotriva otomanilor, el s-a folosit mai cu seamă de armata de mercenari, care, dacă era plătită, îl urma oriunde, în vreme ce nobilii feudali, trebuind să întreţină armata pe cheltuiala lor, refuzau să lupte mai departe de hotarele regatului. Nucleul armatei consta din aşa-zisele banderii regale, compuse din ostaşi plătiţi din veniturile regale, pe care Ioan, ca guvernator, primise dreptul de a le folosi în asemenea scopuri”, informa Camil Mureşanu, autorul cărţii „Ioan de Hunedoara şi vremea sa”. Potrivit istoricilor, anii 1443 şi 1444, aproape 100.000 de zloţi au fost achitaţi de Ioan de Hunedoara, pentru a susţine campania militară anti-otomană din Balcani, care s-a încheiat însă, printr-o înfrângere dezastruoasă a armatelor aflate sub conducerea sa.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.
Povestea impresionantă a bătăliei de la Belgrad, în care armatele creştine conduse de Ioan de Hunedoara au rezistat eroic în faţa invadatorilor otomani ai Belgradului, l-au transformat pe voievodul transilvănean într-un erou al Creştinătăţii. Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria României, Ungariei şi a Balcanilor.
Ioan de Hunedoara a rămas în istorie ca unul dintre marii voievozi ai Transilvaniei şi un apărător al creştinătăţii în faţa expansiunii puternicului Imperiu Otoman din secolul al XV-lea. Ioan (Iancu) de Hunedoara şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în campaniile militare, iar iscusinţa sa i-a adus renumele de „atlet al lui Hristos”. Voievodul a avut însă aliaţi de bază în numeroasele bătăţii purtate.
Se încarcă comentariile...
