Secretele celor mai valoroase monede din Dacia. De unde provin Kosonii de aur şi argint şi staterii Lysimah
0În Munţii Orăştiei, dar şi în alte ţinuturi unde dacii şi-au clădit aşezări, au fost descoperite de-a lungul timpului zeci de mii de monede antice din aur şi argint, însă modul în care acestea au fost folosite în Antichitate a dat naştere unor controverse.
Inventarul descoperirilor numismatice din fostele aşezări dacice aflate pe teritoriul României este bogat şi divers, însă cele mai valoroase piese sunt monedele Lysimah şi Kosonii din aur şi argint. De-a lungul timpului, zeci de mii de astfel de monede antice au fost scoase la iveală din zona fostelor cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, locurile celor mai multe astfel de descoperiri. Specialiştii în arheologie au cercetat originea lor şi modul în care puteau fi folosite, iar unii dintre ei au ajuns la concluzii inedite.
Ce făceau dacii cu banii
Arheologul Barbara Deppert – Lippitz afirma, în privinţa monedelor de aur, că dacii nu aveau noţiunea banilor, iar spiralele dacice din aur masiv şi staterii din aur inscripţionate „Koson”, nume al unui rege din Antichitate, puteau fi folosite de strămoşi drept ofrande aduse zeilor. „Aurul era sfânt. Aparţinea zeilor şi spiritelor”, declara Barbara Deppert Lippitz, într-un interviu acordat revistei National Geographic.
Academicianul Vasile Pârvan (1882 - 1927) s-a ocupat îndeaproape de cercetarea vestigiilor dacice şi, deşi a trăit cu mai multe decenii înaintea celor mai mari descoperiri monetare din Munţii Orăştiei, afirma că în Dacia comerţul era înfloritor, iar circulaţia monedelor, de import, era vastă.
„Comerţul cel mare cu Dacia nu era nici în mâinile grecilor de la Pontul Euxin, nici în ale celţilor din Pannonia, ci în mâinile marilor exportatori de vin şi de untdelemn din Grecia propriu-zisă şi din Macedonia, şi apoi în mâinile negustorilor italici şi greci de la Adriatica. Monetele acestor greci din Egeea şi apoi ale Romanilor sunt acelea care se întâlnesc pretutindeni în Dacia. Iar dacă găsim deci în Dacia atâta monetă bună de argint macedoneană ori grecească din secolul IV este fiindcă bogăţia ţării (grâul, mierea, pieile, sarea, sclavii), care se cumpăra aici, nu putea fi plătită numai în natură cu vinul, untdelemnul, vasele de bronz, armele de oţel bun, vasele de sticlă colorată, podoabele de haine şi aplicele de hamuri de bronz aduse în schimb de negustorii greci. Dacii îşi aveau de multă vreme propria lor artă industrială şi podoabele lor erau mai preţioase şi uneori chiar mai frumoase decât produsele greceşti la a doua mână. Şi de asemeni, romanii pătrunzând încă de la începutul secolului II î.Hr., în mare număr în provinciile danubiene, plătesc în bani cumpărăturile pe care le fac în Dacia. Tezaurele de denari descoperite în Dacia sunt extrem de numeroase până la 44 î.Hr”, scria Vasile Pârvan, în volumul Dacia – Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene.
Kosonii de aur
Cele mai cunoscute monede „dacice” din aur sunt Kosonii. În ultimii ani, peste 1.000 de astfel de monede care fac parte din tezaurele descoperite ilegal din Sarmisegetusa Regia au fost recuperate de statul român, iar alte câteva mii au fost date în urmrire naţionale, după ce ar fi fost furate din situri protejate şi traficate pe piaţa neagră a antichităţilor. Primele mari descoperiri de Kosoni datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, însă cele mai preţioase tezaure au fost extrase de braconieri, după 1990, din Munţii Orăştiei.
Potrivit cercetătorilor, staterii din aur descoperiţi doar la Sarmizegetusa Regia şi în împrejurimle celorlalte cetăţi dacice au fost emişi în timpul domniei regelui Koson (Cotiso), urmaş lui Burebista, în prima jumătate a secolului I înainte de Hristos. Monedele dacice cântăresc în jur de opt grame, au fost bătute la cald şi au o figuraţie inspirată de cea a denarilor romani. Pe aversul kosonilor este reprezentat un vultur aşezat pe o ghioagă, care ţine într-una din gheare o cunună cu lauri, iar pe reversul monezilor sunt înfăţişate trei personaje a căror costumaţie seamănă cu cea a demnitarilor romani din trecut. Staterii sunt inscripţionaţi însă cu litere greceşti. Locul provenienţei kosonilor a dat naştere unor controverse.
„Moneda de aur Koson... trebuie pusă în conexiune cu o putere regală dacică, fie că piesele au fost emise direct din ordinul regelui Coson, fie de străini, pentru el”, relata istoricul Hadrian Daicoviciu. Arheologul Iudita Winkler afirma în urma studiului elaborat „Consideraţii asupra monedei Koson” (1972) că monedele ar fi fost făurite într-una din cetăţile dacice. „Moneda cu legenda Koson, deosebindu-se prin stilul ei de emisiunile romane şi fiind atestată numai prin descoperiri de pe teritoriul Daciei, trebuie considerată ca o emisiune locală, care ne indică o alianţă a regelui Coson cu Brutus. Emiterea ei începe ca atare în anul 43 î.Hr., extinzându-se asupra unei perioade de relativ scurtă durată, dar neprecizabilă”, scrie Iudita Winkler.
Kosonii de argint – tezaurul dispărut
În afara tezaurelor de aur, şi un tezaur preţios de Kosoni din argint, format din peste 2.300 de piese, a fost descoperit la Sarmizegetusa Regia. Mai puţin de 300 de monede antice Koson de argint au fost recuperate în ultimii ani de autorităţile române, în timp ce restul monedelor scoase la iveală de braconieri, au dispărut pe piaţa neagră. „Monedele fac parte din singura emisiune dacică de argint, purtând pe revers o legendă scrisă cu litere greceşti, menţionând numele suveranului care a ordonat baterea lor – KOSON. Ele au fost bătute în atelierul monetar de la Sarmizegetusa Regia în jurul anilor 44 - 29 a. C. Piesele repatriate provin dintr-un mare tezaur, descoperit după anul 2003, în urma unor activităţi ilegale de detecţie şi săpături desfăşurate de membri ai unor reţele infracţionale, care au activat zona în Sarmisegetuza Regia, ultima capitală a Daciei libere. Monedele au părăsit teritoriul naţional în mod clandestin, o parte fiind apoi depistate, în 2011, în cadrul comerţului internaţional de antichităţi”, informa Muzeul Naţional de Istorie a României. Monedele Koson de argint au mai fost menţionate pentru prima dată de cercetătorul Max Bahrfeldt, la începutul secolului XX, însă acesta le considera falsuri. „Cum cel puţin monedele de argint cu aceeaşi iconografie cu kosonii de aur au fost bătuţi cu o singură pereche de ştanţe, utilizată şi pentru aur, rezultă că autenticitatea kosonilor de argint este certă”, informează koson.org.
Lysimah, monedele din aur realizate în coloniile greceşti
În timp ce preţul Kosonilor a fost estimat la 500 – 750 de dolari pe bucată, fiecare monedă de tip Lysimah a fost estimată la cel puţin 2.000 de dolari. Povestea lui Lysimah, al căror nume îl poartă staterii preţioşi din aur, datează de peste 2.300 de ani, când generalul macedonean luase în stăpânire Tracia. O legendă antică spune că a fost înfrânt de geţi şi nevoit să răscumpere de la aceştia, cu mult aur, fiul luat prizonier. Despre monedele Lysimah experţii afirmau că au fost bătute în secolul I, î. Hr., în monetăriile din Callatis, Tomis şi Histria. Tezaurele monetare provin, potrivit specialiştilor, din capturile aduse de regele Burebista în urma campaniilor pe care le-a desfăşurat în zona Dobrogei. Au pe avers chipul lui Alexandru cel Mare, iar pe revers este înfăţişată zeiţa Atena. Potrivit unor specialişti, cu toate că inscripţia este BAΣIΛEΩΣ ΛYΣIMAXΩY (BASILEOS LYSIMAHOI, a regelui Lisimah), aceste monede au fost emise prin 88-86 î.e.n. de Mithridate VI Eupator, regele Pontului, în timpul primului război purtat de acesta cu romanii. Unele monede au fost bătute la Tomis, mărturie stau literele TO plasate sub tronul zeiţei Atena.
Stateri similari s-au bătut şi la Histria şi Callatis, aceste monetării fiind marcate prin literele IΣ respectiv KAΛ, plasate de asemenea sub tronul Atenei.Primele mari comori care conţineau monede Lyisimah au fost scoase la iveală în secolul al XVI-lea, potrivit mărturiilor păstrate, din albia râului Sargeţia (Strei), care izvorăşte din Munţii Şureanu şi curge pe la poalele Munţilor Orăştiei, înainte de a se revărsa în râul Mureş. De la începutul anilor 1990, mii de astfel de monede descoperite în zona Sarmizegetusei Regia au fost traficate pe piaţa neagră, iar în prezent sunt date în urmărire internaţională tezaure însumând peste 30 de kilograme de galbeni. Cel mai valoros tezaur a fost descoperit, susţin anchetatorii, în august 1998, în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, punctul Şesu Căprăreţei. Conţinea peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes şi Asander din aur, bunuri care au fost valorificate la casele de licitaţii din Europa Centrală şi SUA. În vara anului 1999, în apropiere de incinta sacră a Sarmizegetusei, braconierii au localizat un tezaur alcătuit din două brăţări dacice din aur, 200 monede Lysimach din aur şi 500 tetradrahme din argint. Iar un alt tezaur de 800 – 1.000 de monede Lysimah ar fi fost descoperit de căutătorii de comori în martie 1999, la 300 metri, nord, de zona sacră a cetăţii Sarmizegetusa Regia. În aceeaşi groapă a braconierii au găsit şi un „şarpe de aur”, precum şi 2.000 monede din argint.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
