PORTRET: Locotenentul Nicolae Răducu a dat cifrele pe jandarmerie

Deşi la terminarea liceului economic hunedoreanul obţinuse nota 10 la examenul de contabilitate, a refuzat să devină contabil şi a ales să poarte uniformă.

La terminarea liceului, părinţii şi-ar fi dorit să-l vadă urmând cursurile Academiei de Studii Economice. Cu toate acestea, Nicolae Răducu spune că îşi dorea altceva. „În anul 2001 când am terminat liceul, se întâmpla un fenomen ciudat: toţi absolvenţii îşi doreau să fie economişti sau avocaţi. Eu, deşi terminasem Liceul Economic obţinând nota 10 la atestatul de contabilitate, îmi doream să intru în Jandarmerie. Eram pur şi simplu impresionat de imaginea acestei arme, mai ales că fratele meu era jandarm. Astfel am ales să dau examen la Academia de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza», Facultatea de drept, specializarea jandarmerie”, spune Răducu.

Jandarm în vârf de munte

După terminarea Academiei, Nicolae Răducu este repartizat la Deva unde, în 2005, este numit comandantul unui pluton de pază. La scurt timp iau fiinţă primele posturi de jandarmerie montană, astfel că Răducu acceptă să plece la un post montan din Retezat. „Am privit acest pas ca pe o provocare. Şi a fost într-adevăr o provocare. Dar una frumoasă”, spune jandarmul.

Acesta îşi aminteşte curiozitatea pe care au declanşat-o jandarmii montani sătenilor din vârf de munte. „Imaginea jandarmilor montani care patrulează prin sate uitate de lume, în care nu se întâmplă nimic, a fost ca un şoc pentru localnici. Mai ales că, pentru ei, jandarmii erau oamenii pe care îi văzuseră la televizor în confruntări cu galerii sportive sau asigurând ordinea la manifestaţii. Adică exact ceea ce acolo, la ei, nu se întâmpla niciodată”, explică Răducu.

Astfel, pentru a-i linişti şi pentru a relaţiona cu ei, ofiţerul Nicolae Răducu tipăreşte fluturaşi cu însemnele jandarmeriei şi cu informaţii despre rolul lor. „Nu puteam umbla din poartă în poartă, să povestim cu fiecare. Aşa că am făcut fluturaşii şi i-am împărţit prin sate şi pe la cabanele de pe munte. Sigur, informaţiile erau pe înţelesul lor”, spune ofiţerul.

Cel mai tânăr ofiţer de relaţii publice

Acţiunea sa de comunicare cu sătenii a fost apreciată de superiorii săi, care, în anul 2006, îi propun o nouă funcţie: aceea de ofiţer de relaţii publice. „Aveam 23 de ani şi viaţa îmi oferea o nouă provocare: aceea de a fi purtătorul de cuvânt al instituţiei. Am acceptat şi am devenit cel mai tânăr ofiţer-jandarm de relaţii publice din România”, spune Răducu.

În opinia sa, a fi purtător de cuvânt  este dificil, iar cei mai înverşunaţi critici sunt chiar colegii săi. „Fiecare coleg aşteaptă să-i prezint munca lui cât mai bine. De aceea am o responsabilitate enormă faţă de ei”, spune ofiţerul.

Întrebări şi răspunsuri

Care au fost cele mai solicitante misiuni pe munte ?
Cele pe timp de iarnă. Îmi amintesc de o misiune în care trebuia să ajungem urgent la Pietrele. Era un scandal la o cabană şi trebuia să intervenim. Zăpada avea aproape un metru şi am parcurs distanţa în două ore. Am aplanat conflictul şi am înţeles atunci că muntele trebuie luat în serios. E nevoie să fii antrenat pentru a-i face faţă.
Ce e important pentru un ofiţer de presă ?
Trebuie să am grijă ca declaraţiile mele să fie clare şi precise. Sunt conştient că ceea ce spun apare, uneori, în presa din toată ţara. Eu transmit imaginea muncii colegilor mei. Şi trebuie să o fac corect şi echitabil.

Ce-i place
Lui Răducu îi place foarte mult istoria. „Sunt pasionat de istorie şi de filme istorice. De fiecare dată, când timpul îmi permite, urmăresc un film istoric”, spune jandarmul.

Ce nu-i place
„Nu suport să fiu minţit. O persoană care mă minte pierde foarte mult din încrederea pe care i-am acordat-o”, a declarat Răducu.

Profil:

Născut. 06.12. 1982
Educaţie. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza
Familie. Căsătorit