Explicaţiile celor mai tulburătoare mituri despre vestigiile dacilor. De unde provin teoriile controversate
0
Explicaţiile celor mai tulburătoare mituri despre daci: runiele cetăţilor dacice, dar şi alte locuri cunoscute din România au stârnit imaginaţia amatorilor de senzaţional.
O serie de mituri despre geto-daci au înflorit în ultimele decenii, iar vestigiile din cetăţile dacice şi megaliţi precum Sfinxul şi Babele din Munţii Bucegi au fost adesea folosite pentru a da greutate unor teorii controversate. Iată câteva dintre explicaţiile miturilor despre monumentele străvechi.
Mitul sanctuarului – calendar
Geţii aveau cunoştinţe de astrologie şi astronomie, cunoşteau semnele zodiacului, mişcarea planetelor şi aveau propriul calendar, afirma istoricul got Iordanes, în secolul al VI-lea, într-una dintre cele mai preţioase lucrări care fac referire la locuitorii antici de pe actualul teritoriu al României. Istorici şi publicişti din secolul XX au căutat dovezi arheologice în sprijinul afirmaţiilor autorului antic, asociindu-le cu vestigiile cetăţilor dacice. Unul dintre aceştia a fost Costantin Daicoviciu (1898 - 1973), omul de ştiinţă care a condus cercetările arheologice de la Sarmizegetusa Regia.
Acesta a ajuns la concluzia că sanctuarul mare rotund din Sarmizegetusa Regia ar fi fost, de fapt, un uriaş calendar. „Considerat multă vreme ca o enigmă, lui i s-au atribuit, ipotetic, cele mai diverse destinaţii, de la aceea de circ până la aceea de necropolă sau de altar al zeului solar. Academicianul C. Daicoviciu a făcut un mare pas înainte afirmând legătura acestui sanctuar cu calendarul. În realitate e vorba nu numai de o simplă legătură; monumentul e un adevărat sanctuar-calendar al dacilor. Admiţând că numai stâlpii subţiri reprezintă zile calendaristice, sanctuarul mare rotund cuprinde 180 de zile, repartizate în 30 de grupuri de câte 6. Să facem acum încă un pas înainte, afirmând că numărul de 180 de zile ne duce la concluzia existenţei unui calendar în care anul era de 360 de zile”, afirma istoricul Hadrian Daicoviciu, fiul academicianului, în volumul „Dacii” (1965, Editura Ştiinţifică). Teoria din anii ´60 a lui Daicoviciu a fost îmbrăţişată de numeroşi români, însă a fost contestată de alţi istorici care au evitat să asocieze ruinele din incinta sacră a Sarmizegetusei Regia cu un calendar. În plus, săpăturile arheologice care au urmat celor din vremea istoricului Daicoviciu au atestat că acesta greşise numărătoarea stâlpilor care compuneau vechiul sanctuar.
Mitul oraşului subteran de sub cetăţile dacice
Carieră a făcut nu numai „calendarul dacic” din Sarmizegetusa Regia, dar şi povestea oraşului subteran peste care s-ar suprapune cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, o teorie dezvoltată de un fost general Vasile Dragomir, la mijlocul anilor ´90, în vremea în care siturile atrăgeau tot mai mulţi căutători de comori, dotaţi cu detectoare de metale. Dragomir, oaspete frecvent la Sarmizegetusa Regia, după 1989, afirma că descoperirea reţelei subterane de sub cetăţile dacice ar fi fost făcută de armata română care căuta locuri pentru a construi unităţi militare. De asemenea, potrivit fostului militar, în zona Sarmizegetusei Regia ar fi existat o reţea de tuneluri subterane.
„Aici se afla un colos al unei civilizaţii vechi de peste 10.000 de ani. Este o civilizaţie materializată prin ceva caracteristic numai lor. Eu mă pricep la două lucruri: ştiinţă concretă, în cazul meu, geodezie - cartografie, şi milităria. Eu o dată am demonstrat, prin măsurători concrete, profesional făcute, cu aparatură precisă, că dacii aveau cunoştinţe astronomice, cum numai la maya le-am mai întâlnit. Noi am găsit sus, la Hirtoape, în afară de elemente militare construite pe teren, şi elemente subterane, care după părerea mea îi proiectează pe daci ca ducând un fel de război ca în Vietnam! Dacii noştri erau foarte buni luptători şi pe dedesubt, de aceea, chiar dacă nu este numai părerea mea, se vorbeşte că în zona Cioclovina sunt nişte peşteri ciudate, interesante, puţin explorate. Am fost în unele”, relata Dragomir în 1998.
Informaţiile au fost contestate de istorici şi oameni de ştiinţă, iar urme ale unei civilizaţii anterioare dacilor nu s-au descoperit la Sarmizegetusa Regia.
Tuneluri antice săpate de oameni ar fi existat nu numai în jurul Sarmizegetusei Regia, dar şi în Munţii Bucegi, conform amatorilor de senzaţional, însă nimeni nu a dat de urma lor. Conform teoriilor acestora, reţelele subterane ar fi cunoscute de un număr foarte mic de persoane încă de pe vremea dacilor, când acestea aveau fie un rol strategic, fie ascundeau tezaure.
Mitul Sfinxului, altarul şlefuit de oameni
Celebrul „sfinx” din România se află în Masivul Bucegi. Megalitul cu forma neobişnuită, care înfăţişează chipul unui om, ar fi fost în trecut un loc sacru, în jurul căruia se petreceau ritualuri religioase şi sacrificii, susţineau istorici ca Nicolae Densuşianu.
„Pe punctul cel mai culminant al muntelui Omul se înalţă o columnă uriaşă, învăluită de regulă în nori, iar pe un alt pisc din apropiere mai există cel mai important simulacru al lumii preistorice, o reprezentaţiune umană sculptată în stâncă, de o mărime într-adevăr formidabilă. Această figură într-adevăr titanică din Munţii Daciei vechi ne înfăţişează după toate caracterele sale imaginea supremei divinităţi a timpurilor pelasge”, afirma istoricul, menţionând că triburile din Antichitate îşi venerau zeii pe vârfurile înalte ale munţilor. Iar dacii nu făceau excepţie.
Mai mult, strămoşii românilor ar fi contribuit la şlefuirea Sfinxului şi a Babelor din Munţii Bucegi. „Timpul însă a distrus aproape toate formele primitive ale acestor misterioase figuri, însă cu toate acestea resturile lor par a ne spune că mâna omului a contribuit necondiţionat la formele acestea atât de curioase, că odată aici a fost un loc sfânt, consacrat religiunii preistorice, un loc de adunare comună pentru vechile triburi pastorale şi agricole”, scria Densuşianu.
Nu există însă dovezi ştiinţifice că Sfinxul şi Babele au fost clădite în urma intervenţiei oamenilor.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
