Cele mai ciudate relatări despre viaţa în Roma Antică: prinţesa nimfomană, împăratul care a atins culmea depravării şi creştinii bănuiţi de canibalism
0O serie de mărturii istorice prezintă viaţa cotidiană şi obiceiurile locuitorilor Romei Antice într-un mod cu totul ieşit din comun. Printre ciudăţeniile romanilor se numărau credinţa că sângele gladiatorilor ucişi putea trata epilepsia, precum şi excesele pe care le făceau în timpul banchetelor fastuoase.
Sângele şi ficatul gladiatorilor ucişi în arenele Romei Antice erau recomandate de medici pentru diverse afecţiuni, printre care se număra epilepsia, potrivit unor istorici.
„Originile proprietăţilor sacre sau curative în apoplexie referitoare la sânge unui gladiator ucis, probabil se află în ritualurile funerare etrusce. Utilizarea în scopuri magice a sângelui gladiatorilor ucişi a continuat timp de mai multe secole, iar după interzicerea luptelor de gladiatori în jurul secolului IV, un individ executat (mai ales dacă ar fi fost decapitat) a devenit legitim succesorul unui gladiator”, informau Moog FP şi Karenberg A., autori ai unui tratat de specialitate. Indicaţii ocazionale despre folosirea sângelui de gladiator au fost oferite şi în manualele moderne timpurii de medicină, în care se făcea referire la recuperarea spontană a unor forme de epilepsie, care dădeau luzia eficacităţii metodei terapeutice.
Purpuriul interzis oamenilor de rând
Îmbrăcămintea purpurie era un simbol al statutului social şi era rezervată doar împăraţilor şi senatorilor. Pentru a obţine culoarea, se folosea un colorant provenit din scoicile Murex. Se considera o trădare pentru oricine altcineva decât împăraţii să se îmbrace complet în purpuriu, susţin unii istorici. „În epoca imperială se purta tot mai mult toga colorată – potrivit anumitor norme: toga împăratului era roşie, a generalilor victorioşi era de purpură cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani (precum şi a înalţilor magistraţi sau a unor categorii de sacerdoţi) era tivită cu o fâşie de purpură”, informa Ovidiu Drimba, ăn Istoria culturii şi civilizaţiei, (Editura Saeculum, Bucureşti, 2003).
Împărăteasa nimfomană
A treia soţie a împăratului Claudius, Valeria Messalina, a fost nimfomană. Potrivit istoricilor antici, ar fi concurat cu o prostituată pentru a stabili cine poate avea mai mulţi parteneri sexuali într-o noapte Pliniu cel Bătrân relata că Messalina obişnuia să-şi potolească poftele carnale în timpul unor competiţii organizate în bordeluri, împotriva celor mai bune prostituate. Messalina ar fi provocat-o la un moment dat pe cea mai faimoasă prostituată din Roma, Scylla, pentru a vedea care rezistă mai mult în timpul unui astfel de maraton sexual. După ce au făcut sex amândouă cu câte 25 de bărbaţi, Scylla ar fi cedat, însă Messalina a mai continuat câteva ceasuri. Deşi faima împărătesei ar fi putut să ducă la exagerarea numărului de bărbaţi care i-au trecut prin pat, cifra avansată este de 8.000, informează ancient.eu.
Falusuri folosite ca talismane
Falusurile erau considerate obiecte aducătoare de noroc. Erau purtate ca talismane sau erau agăţate la uşi alături de clopoţei, ca o modalitate de a alunga spiritele rele. Sculpturile în formă de falus erau dedicate zeului Priapus, al fertilităţii. Acestea erau realizate de romani dintr-un trunchi de copac şi puteau fi folosite la nevoie ca măciuci împotriva tâlharilor, informau istoricii. De obicei, au fost plasate în grădinile romanilor înstăriţi, în scopul dublu de a promova fertilitatea şi de a preveni jafurile. Cultul lui Priapus s-a răspândit în lumea romană şi ar fi ajuns şi în Dacia.
Împăratul depravat şi calul său diplomat
Unul dintre cele mai controversate personaje ale Romei Antice a fost împăratul Caligula. Istoricii susţin că din ordinul său au fost comise un şir lung de asasinate, fiind ucişi senatorii, nobili, actori sau oamenii simpli, nu înainte de a fi torturaţi. Capitoliul, relatau unii autori antici, a fost transformat într-o casă de toleranţă plină cu dame de companie, multe din acestea fiind soţiile şi fiicele nobililor ucişi în mod barbar de împărat. Cruzimea lui Caligula avea proporţii nebunuite, acesta violându-şi în public chiar şi surorile, Iulia Agrippina, Iulia Drusilla şi Iulia Livilla, uneori chiar pe mesele pline cu mâncare, în faţa invitaţilor. Impăratul Caligula apărea de multe ori în public îmbrăcat în haine pentru femei. O legendă ciudată vobeşte despre calul său favorit, Incitatus, care a trăit într-un grajd de marmură, cu o iesle de fildeş. Caligula a încercat să-i dea calului funcţia de consul.
Alte ciudăţenii ale romanilor
Romanii considerau că primii creştini practicau canibalismul, când au auzit despre ei că mâncau pâine şi vin ca reprezentări simbolice ale corpului şi sângelui lui Hristos.
Oamenii socializau în băile publice, Roma având peste 140 de astfel de băi.
Romanii înstăriţi ofereau banchete extravagante şi decadente, care durau mai multe ore, iar pentru a putea continua să mănâce îşi induceau voma.
Deşi erau un popor preocupat de igienă, romanii nu foloseau săpunul în Antichitate. În schimb, pentru a se curăţa, aplicau uleiuri parfumate pe piele şi apoi o râcâiau cu un instrument cunoscut sub numele de strigil.
Urina (datorită amoniacului pe care îl conţinea) era folosită pentru a curăţa hainele. Urina era colectată de fullones, curăţători, din jurul oraşului.
Vă recomandăm şi:
Cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci. Astfel erau caracterizaţi geţii de istoricul grec Herodot, cel care a oferit primele descrieri elaborate ale popoarelor care în urmă cu aproape două milenii şi jumătate ocupau ţinuturile actualei Românii. Tot Herodot îi prezenta pe strămoşii geţi (daci) drept oameni care se credeau nemuritori, iar aceast lucru i se datora zeului lor, Zamolxis.
Comorile ascunse de regele Decebal, înainte ca romanii să fi pus stăpânire peste cetăţile sale, au stârnit fascinaţia istoricilor. Cele mai importante relatări despre desoperirile întâmplătoare ale aurului dacilor provin din urmă cu aproape cinci secole. Se spune că atunci un tezaur impresionant de monede şi piese antice din aur a fost găsit de câţiva pescari, în albia râului Strei.
Agatârşii au locuit pe actualul teritoriu al Transilvaniei în urmă cu 2.500 de ani, potrivit istoricilor, iar autorii antici au descris obiceiurile neobişnuite ai celor consideraţi strămoşi ai dacilor. Agatârşii, tatuaţi, vopsiţi şi împodobiţi cu aur, îşi luau mai multe neveste pe care le împărţeau între ei, îşi cântau legile şi îi venerau pe Apollo şi Dionis.
Se încarcă comentariile...
