Cât de bogată rămâne Valea Jiului după „era cărbunelui”. Resursele nebănuite ale marelui bazin minier VIDEO

Minele de cărbune din Valea Jiului au susținut economia în orașele miniere din Hunedoara în ultimul secol și jumătate, însă epoca mineritului se apropie de sfârșit. Regiunea minieră din România are și alte resurse naturale valoroase, în afara „aurului negru”.

Puțul Ștefan din Lupeni, unul dintre cele mai vechi din Valea Jiului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Înconjurată de munți care ating înălțimi de peste 2.000 de metri, Valea Jiului din Hunedoara, își datorează faima zăcămintelor uriașe de cărbune, exploatate intens de aproape două secole. Cărbunii nu au fost singurele bogății ale regiunii miniere din Hunedoara.

Primele mine de cărbune din Valea Jiului din Hunedoara (video) au fost deschise la mijlocul secolului al XIX-lea, într-un ținut în care în trecut, păturile mari de cărbune puteau fi văzute la suprafață, iar uneori ardeau bulgării negrii ardeau mocnit perioade îndelungate.

Până la deschiderea minelor de cărbune, depresiunea din sudul județului Hunedoara, traversată de cele două Jiuri, se înfățișa călătorilor ca un ținut sălbatic. Oaspeții săi găseau aici câteva sate arhaice, slab populate, părăsite vara de familiile de păstori care cutreierau munții cu turmele și care coborau de la cabanele și stânele de pe culmi, doar atunci când zăpezile începeau să acopere pajiștile.

Exploatarea cărbunelui a schimbat complet soarta așezărilor pastorale din Valea Jiului. Micile sate au dispărut lăsând loc, cu timpul, celor șase orașe miniere (Petrila, Petroșani, Aninoasa, Vulcan, lupeni și Uricani) care aveau să numere împreună, în ultimii ani de comunism, peste 150.000 de locuitori.

După 1990, declinul industriei miniere a dus la scăderea populației Văii Jiului cu o treime, iar în prezent aici trăiesc 100.000 de oameni.

Sub orașele miniere din Hunedoara (video), zeci de kilometri de galerii subterane au sfredelit bazinul carbonifer întins pe aproape 20.000 de hectare. Sunt peste 20 de straturi de cărbune în adâncurile Văii Jiului, întinse de la est la vest – de la un capăt la celălalt al depresiunii, cu grosimi de până la 50 de metri.

Straturile se întind pe o lungime de aproape 50 de kilometri și au lățimi de până la zece kilometri în estul Văii Jiului (Petrila, Petroșani) și mult mai mici la capătul de vest al acesteia, după Uricani.

Minele de cărbune din Valea Jiului au atins apogeul expansiunii la sfârșitul anilor ’80, când avea, împreună cu uzinele care le deserveau, peste 40.000 de salariați, și produceau anual peste zece milioane de tone de huilă. Apoi, mineritul a intrat pe o pantă descendentă, iar în prezent patru mine de cărbune din Valea Jiului, aflate în proces de închidere etapizată, au rămas active, la Lonea, Petroșani - Livezeni, Vulcan și Lupeni (video).

Deși industria din Valea Jiului s-a bazat aproape în întregime pe resursele de cărbune, „aurul negru” nu este singura bogăție naturală a regiunii din sudul Hunedoarei.

Valea Jiului din Hunedoara, bogată în resurse naturale

În Antichitate, aurul nativ a fost căutat de romani, în apele râurilor de munte din zona Petrila Lonea (video). Rămășițele unor așezări antice, dacice și romane se găsesc în apropiere de Petrila și Petroșani – la Bănița.

„Urme neînsemnate de minerit roman se pot vedea la Jieț, lângă Petroșani, unde minerii spălau aur. Descoperirile arheologie au arătat că romanii au extins exploatarea aluviunilor aurifere și la izvoarele Jiului”, informa cercetătorul Ioan Velica, în volumul „Călătorii prin vârstele Văii Jiului”.

Aurul a fost căutat în versanții ce mărginesc văile râurilor de munte și în secolul al XIX-lea, însă în cele din urmă exploatarea sa a lăsat locul investițiilor mult mai stabile și mai profitabile în exploatarea marilor zăcăminte de cărbune.  

„Marea bogăţie a acestui domeniu al cărbunelui care conţine, aşa cum s-ar părea, cărbune excelent, nu poate fi trecută cu vederea. Plasată de asemenea la câteva mile de zăcămintele de minereu de fier remarcabile ale Hunedoarei şi Teliucului (Telek), există un motiv suplimentar ca ele să fie dezvoltate. Aurul este o speculaţie, în care norocul şi şansa sunt de mai mult folos decât cunoaşterea şi industria. Cărbunele este o certitudine şi este de sperat că Valea Jiului va prezenta în curând dovada profitabilităţii industriei, a bogăţiei de minerale“, relata geologul David Ansted, în 1862, în ghidul „O excursie scurtă în Ungaria şi Transilvania în anul 1862“.

Cariera cu cel mai pur cuarț din Europa

O carieră din Valea Jiului a fost locul de unde s-a extras cel mai pur cuarț din Europa, potrivit relatărilor din anii de comunism.

Cariera de cuarț din Uricani, aflată pe muntele Șiglău, a funcționat în anii ’80 și ’90, rămânând apoi în conservare. În ultimii ani de comunism, potrivit foştilor angajaţi, o mare parte din producţia lunară de circa 75 de tone de cuarţ era destinată înfrumuseţării Casei Poporului.

Cuarț. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

„75 de tone de cuarţ de cea mai bună calitate deveneau cristal pentru podoabele Casei Republicii, în vreme ce exista o acută penurie de sticlă optică sau de siliciu. Nu mai vorbesc de florile de mină, cuarţuri găsite şi recuperate din carieră, cu care orice muzeu s-ar mândri – cuarţuri care fac parte din patrimoniul naţional  - pur şi simplu erau luate de şefii cei mari de la Bucureşti. Furt pe faţă, în loc să le avem într-o sală de muzeu în oraş”, informa inginerul Ioan Toacsen, în februarie 1990, citat de fostul cotidian local „Zori Noi”, din Valea Jiului.

Cuarţul prelucrat la Uricani, în cariera de pe Dealul Şiglăului, era folosit în principal ca materie primă pentru fabrica de sticlă Vitrometan din Mediaş, ori era trimis fabricilor de cristaluri, porţelanuri şi emailuri din Bistriţa, Dorohoi, Cluj şi Bucureşti.

La începutul anilor ´90, câteva sute de oameni mai lucrau în cariera de cuarţ cu care se mândreau localnicii din Uricani, cel mai izolat oraş din judeţul Hunedoara.

„Zăcământul din dealul Şiglăului este foarte bogat în siliciu, ceea ce face ca preparaţia să fie, în pofida numărului restrâns de lucrători, o unitate de importanţă deosebită. De munca noastră depinde în bună măsură calitatea sticlei optice, a unor componente pe bază de cuarţ pentru industria electronică şi a cristalurilor româneşti apreciate bine şi pe piaţa externă. De asemenea, livrăm siliciu tehnic şi la Combinatul metalurgic din Tulcea”, informa, în 1990, inginerul Ioan Toacsen.

Cariera de cuarț din Uricani a mai fost exploatată câțiva ani, după 1990. În ultimii ani, autoritățile locale au propus redeschiderea ei.

„Atât cariera de cuarț din Uricani, de pe muntele Șiglău, cât și cariera de piatră de la Câmpul lui Neag, de pe muntele Păroasa, ar putea fi redeschise și ar ajuta la dezvoltarea zonei”, relata Emil Manolescu, localnic din Câmpul lui Neag, un fost șofer de basculantă care a muncit în carierele din Uricani (video).

În prezent, cariera aflată deasupra satului Câmpul lui Neag, cuprins în orașul Uricani, este propusă de localnici ca destinație turistică, pentru amatorii de călătorii pe munte, Pe drumul din Uricani spre carieră, excursioniștii pot găsi numeroase bucăți de cuarț.

În afara cărbunelui, cea mai importantă resursă naturală din Valea Jiului au rămas pădurile, singurele exploatate atât în secolele trecute, cât și în prezent.