Aici s-ar fi aflat mormântul regelui dac Decebal. Enigmele unei cetăți legendare din România VIDEO
0Originea numelui Deva a stârnit numeroase controverse de-a lungul timpului. Unii autori au legat-o direct de regele dac Decebal, alții au pus-o pe seama legendelor.
Cea mai veche atestare documentare a orașului Deva (Hunedoara) datează din anul 1269, când așezarea a fost menționată sub numele castrum Dewa.
Unii istorici au aratat că toponimul Deva ar fi fost, de fapt, o variantă a numelui dacic „dava” care însemna cetate, notat pentru a indica numeroase localități din Dacia, menționate pe hărțile antice.
În zona Devei, una dintre cele mai vechi hărți romane, realizată de Ptolemeu, apare numele „Singidava”, numită și „Decidava”.
Cetatea lui Decebal
Unii autori au aratăt că Deva ar fi fost chiar cetatea lui Decebal (video - cetatea medievală Deva).
„Am regăsit câteva vestigii romane în vecinătatea orașului Deva (n.r. situl Micia). Se vede și un drum roman care duce de aici la cetatea Arany (n.r. așezarea de la Măgura Uroiului - Hunedoara). Un castel se ridică pe un vârf de munte înalt. Acest castel a fost construit de zâne populare, iar tradiția spune că a fost ridicat chiar de regele dac Decebal.
Alții îl consideră un castel roman, deoarece cărămizile romane sunt cuprinse în zidurile vechi. În privința lui Decebal, tradiția populară merge atât de departe, încât se spune că după ce a fost învins, el s-ar fi sinucis aici. Unii îi derivă numele de la Decebal. Potrivit acestora, după ce capul lui Decebal a fost dus la Roma, trupul său a fost îngropat aici, de unde și numele Decidava, dealul lui Decebal”, arăta omul de știință Kovary Laszlo, în 1852.
Și alți oameni de știință din secolul al XIX-lea au arătat că Deva ar fi fost o clădită de regele dac Decebal.
„De-a lungul anilor am văzut și m-am ocupat de aproape toate castelele Transilvaniei – inclusiv bisericile fortificate, dar niciuna nu m-a impresionat la fel de mult ca și Castelul Devei. Numele Deva provine din cuvântul dac Dava, care înseamnă munte (Dava - casă), iar în vechime se numea Decidava, care înseamnă muntele lui Decebal ori Casa lui Decebal. Acest faimos rege al dacilor, care a luptat multă vreme cu romanii cuceritori și s-a apărat cu curaj împotriva lor, după părerea cărturarilor, în mai multe puncte de la granița de sud-vest din Vechea Dacia - acum Transilvania, iar sub altele a fortificat inițial și muntele cu pricina”, arăta istoricul Martin Schuster, în 1905.
Acesta cita mai mulți autori din secolele trecute care indicau Deva ca fiind antica Decidava.
„Sub castel se află așezarea cu același nume, cu trăsături de oraș și un deal frumos, unde ar fi fost mormântul lui Decebal. Karl Gottlieb von Windisch (n.r. savant din secolul al XVIII-lea) relatează în Geografia Marelui Ducat al Transilvaniei că Deva, Dacopolis, se crede că se numea în vechime Decidava și că ar fi fost un oraș renumit dacic. Germanii ii spun Diemrich ori Schlossberg, românii îl pronunța Dieva. Aici se spune că ar fi înmormântat și ultimul rege al dacilor”, arăta istoricul Martin Schuster.
De unde provine numele Deva
Explicațiile cu privire la originea numelui Deva și despre sensul acestuia sunt mult mai variate. Unii oameni de știință au arătat că toponimul provine de la tracicul „dava” care ar fi însemnat „localitate“ sau „oraș“.
Alții au indicat ca fiind un nume de persoană sârbesc ori un vechi nume românesc, al unei familii ori a unui loc.
„După părerea noastră, Deva face parte din categoria toponimelor care reflectă tendinţa - firească - de explicare a mediului geografic, fizic. Numai că, fiind proprii unul stadiu cultural îndepărtat, mai puţin evoluat, ele constau, în acelaşi timp, în interpretări de natură mitologică.
Obiectul acestor toponime îl constituie locurile care, prin configuraţie sau dimensiuni mal puţin obişnuite, au impresionat în mod deosebit locuitorii din preajmă şi care, în consecinţă, erau socotite drept rele ori periculoase.
Aşa sunt movile (artificiale), stânci, peşteri sau depresiuni prăpăstioase, cascade, ruine ale unor aşezări de odinioară etc.”, arătau Mircea Valea, Mircea Homorodean și Anghel Nistor, în volumul „Toponimie hunedoreană”.
Potrivit acestora, numele Deva (video - centrul istoric) ar fi însemnat în vechime „fată” și ar fi fost dat în vechime dealului Cetății Devei.
„Populaţia românească a cunoscut, desigur, aceste vestigii, dând zonei, respectiv aşezării, un nume cu o semnificaţie mltologlcă, slmilară cu cea a toponimului Fata, ce desemnează, în diferite părți ale ţării, terenuri cu ruine sau formaţii bizare ale naturii. Ambele toponime pleacă de la eufemisme ale unor personaje fantastice, în speţă zâne răuvoitoare. De altfel, despre ruinele antice de pe Dealul Cetății Devei s-au plăsmuit de-a lungul vremurilor o seamă de legende”, arătau autorii volumului Toponimie hunedoreană.
Cetatea zânelor
Una dintre legende atribuie ridicarea cetăţii Devei, a cetăţii Uroi şi a cetăţii Colţ unor zâne, fete de uriaş, cu părul de aur.
„Potrivit legendei, cetăţile erau legate între ele printr-un pod şi surorile zâne trăiau în cea mai bună armonie una cu alta. Dar zâna de la poalele muntelui Retezat, care îşi avea reşedinţa la cetatea Colţ, intră în duşmănie cu celelalte surori. Zâna Uroiului, mai invidioasă, dorind să distrugă cetatea Colţ, a aruncat mistria uriaşă cu care îşi clădise cetatea spre cetatea rivalei sale. Ura înverşunată a făcut-o să arunce mistria cu o putere mai mare decât era nevoie, astfel a retezat muntele din partea opusă a cetăţii. De aici ar proveni, potrivit legendei, numele muntelui Retezat”, scria istoricul Octavian Floca.
O altă variantă a legendei, care circula în secolul al XIX-lea, arăta că zânele surori au construit fiecare o cetate, una de aur – la Uroi, una de argint – la Deva și una de fier – la Hunedoara. Cetatea de la Uroi, numită și „muntele de aur“, a fost însă nimicită de o furtună mare care a înălțat apele Streiului și Mureșului.
„Din această tradițiune atât este adevărat: că munții pe care se află castelul Hunedoarei conține mult fier, cei de la Deva argint, iar cei de la Uroi aur, de la care i se și zice <muntele de aur>”, informa Aron Densușianu, în revista Familia din 1866.
După o altă legendă, cetatea Devei este opera unor pitici (elfi) harnici. Ei locuiau pe alte meleaguri, dar din şapte în şapte ani veneau să cerceteze dacă mai există cetatea. În lipsa lor, cetatea Devei a fost ocupată de un balaur cu şapte capete, pe care piticii nu l-au mai putut izgoni din cetate, decât cu ajutorul puternicului Iorgovan.
Balaurul s-a refugiat în peştera de la Porţile de fier, de pe Dunăre, dar Iorgovan l-a urmărit acolo şi l-a ucis. Legenda este cunoscută din secolele trecute.
O altă legendă, maghiară, pune zidirea cetăţii pe seama Meşterului Manole, potrivit istoricului Octavian Floca. Cetatea medievală Deva a fost ridicată pe ruinele unei așezări mai vechi și a rezistat până în anul 1849, când o explozie de munție a dus la distrugerea și apoi abandonarea ei ca așezare locuită.
Se încarcă comentariile...
