FOTO Viaţa cu albine. Un silvicultor s-a făcut apicultor din pasiune: „Dacă am munci şi am fi toţi ca ele, am fi departe“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De mai bine de zece ani, într-o comună unde mai toţi poartă numele Ban, Ionel Ban are în grijă circa 140 de familii de albine. Silvicultor de profesie, se declară fascinat de lumea acestor harnice insecte, pe care le hrăneşte cu miere, nu zahăr. Face totul din pasiune, iar în această îndeletnicire şi-a împlicat întreaga familie.

„Lucrurile nu sunt chiar atât de simple precum par“, spune Ionel Ban, apicultor din Giurgiu. Se referă la multitudinea de informaţii despre apicultură care se rostogoleşte pe Internet şi la cum arată piaţa de desfacere în ziua de azi. Are 37 de ani, e inginer silvic la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ din Bucureşti şi creşte albine de mai bine de 10 ani în comuna Letca Nouă.

Foşti colegi din judeţul Giurgiu l-au sfătuit să-şi caute o altă ocupaţie în paralel cu locul de muncă. Un inginer i-a povestit mai demult despre modul de viaţă al albinelor arătându-i cealaltă faţă a acestor creaturi, nu cea de insecte care înţeapă. Ionel Ban ştia alţi silvicultori ce cresc albine. Cocheta cu ideea de a deveni apicultor. „Am început să citesc despre ele. Mi s-a părut altceva. Atât de inteligente. Acum le privesc, chiar şi atunci le priveam cu alţi ochi. Nu mi-era teamă. De aici a mai fost un pas până să încep să achiziţionez“, îşi aminteşte apicultorul.

A pornit la drum cu 5 familii de albine, iar acum are circa 140. Într-o familie sunt circa 40.000 de astfel de creaturi harnice.

„Sunt fascinante, dacă ajungi să le cunoşti şi să le vezi comportamentul lor şi să-l înţelegi e un lucru care te lasă fără cuvinte, de multe ori. (...) Sunt unite, sunt organizate“, adaugă acesta.

E impresionat de modul lor de organizare. Povesteşte că uneori i se întâmple să scape o pungă sau o hârtie în stup, iar albinele se organizează şi în vreo 10 minute scot afară „intrusul“.

image

Stup de albine FOTO: arhiva Ionel Ban

Bani europeni

Prin 2005, Ionel Ban a accesat fonduri europene, 7.500 de euro pe cinci ani, care l-au ajutat să-şi dezvolte mica pasiune. Produce patru sortimente de miere: rapiţă, floarea-soarelui, salcâm şi polifloră. Un borcan de miere, la un kilogram, costă 25 de lei. Cea de salcâme 30 de lei. O vinde la clienţi fideli şi la magazine din Bucureşti: două de cartier din sectorul 3, iar al treilea, un supermarket din complexul comercial Dragonul roşu.

„Produsele încercăm să fie cele mai naturale, exact cum sunt extrase. Se merge pe ideea să nu se intervină asupra compoziţiei ca oamenii să guşte exact o miere 100% produsă de albine. (...) Acum în comerţ sunt numai surogate, aproape toate sunt cu amestecuri: ameste de miere din China, din Asia, din Mexic şi 10% din România. De ce să nu mergem pe ceva bun, pe 100% românesc? Este şi alt gust, alt miros“, e de părere apicultorul.

În primii ani ducea mierea la procesator, dar apoi s-a răzgândit. Acum o ambalează, etichetează şi o distribuie.

„Una e să o fierbi efectiv şi să o bagi la borcane, alta e să o aduci la aceeaşi valoare nutritivă. (...) Dar dacă guşti o miere crudă – cum îi zic eu, adică neprocesată - , exact cum e extrasă, simţi şi aroma, parfumul şi mirosul de miere. Şi lucrurile astea ar trebui să înceapă să conteze pentru oameni. Pe asta m-am bazat când am plecat la drum fără a mai duce miere la procesator“, explică acesta.

Un alt lucru care diferenţiază mierea sa, susţine Ionel Ban, e că albinele le hrăneşte cu miere, nu cu zahăr.  „Mi se pare normal să le hrănim cu ce produc ele, nu cu ceva sintetic“, adugă el. Recunoaşte că i-ar plăcea să trăiască doar din creşterea albinelor, ca şi altor apicultori, dar „societatea nu permite lucrul ăsta pentru că preţurile sunt foarte mici; sunt şi anumiţi ani în care nu prea produci“.

Întrebat dacă se merită toată osteneala, apicultorul mărturiseşte că da pentru că face un lucru care îi place, ceea ce din start e un atuu, iar din punct de vedere financiar, orice venit suplimentar e binevenit. „E un timp pe care-l petreci în aer liber, într-un mediu curat. E un timp plăcut. O detaşare. O relaxare“, consideră acesta.

image

Ionel Ban, printre albinele sale din Giurgiu  FOTO: arhiva personală Ionel Ban

De ce nu cumpără românii mai multă miere

Mierea nu are trecere pe online, ca hainele, crede Ionel. Contează mult sursa ei. „La vânzarea de miere online, oamenii sunt sceptici, nu e ca la vânzarea de haine. Preferă să vadă şi să ştie foarte bine sursa. (...) La miere se uită cu totul altfel şi le dau dreptate pentru că mierea o consumă, de regulă, copiii. Şi se merge pe siguranţa supermaketului - dacă e acolo înseamnă că e bună. Foarte greu îl aduci să cumpere de la tine pentru că nu te cunoaşte“, consideră apicultorul. 

image

Apicultorul din Giurgiu are circa 140 de familii de albine   FOTO: arhiva Ionel Ban

Ce le lipseşte apicultorilor din România e, zice inginerul din Giurgiu, partea de coagulare a apicultorilor. Există asociaţii, dar sunt mai mult în teorie, crede apicultorul. Există şi cooperative, dar nu au avut succes.

„Noi vedem exemplele dinafară. Şi mentalitatea e una, mai sceptică, trecută prin comunism. E greu. În Germania, toţi erau structuraţi la nivel de asociaţie. Tot ce produceau se ducea într-un singur loc, nu mai era stresul de la a produce la a vinde, care e destul de mare. (...) E foarte greu să capeţi încrederea oamenilor, să te cunoască. Dacă eşti într-o asociere care respectă anumite reguli, altfel te promovezi, altfel poţi să faci faţă unor comenzi. (,...) Siguranţa asta. Eu produc, dar cui vând?“, explică Ionel Ban.

Un alt aspect care ar fi bine să fie schimbat e educaţia. Dacă unii clienţi de-ai săi consumă miere din copilărie, alţii nu ştiau ce gust are mierea până să-l cunoască.

O ideea de-a sa legat un proiect pentru elevi - „Albina la şcoală“ - a fost apreciată la Congresul tinerilor fermieri de la Bruxelles, unde a luat locul al IV-lea. Un alt proiect apreicat a fost cel de anul trecut în care apicultorul din Giurgiu crease împreună cu un mic înreprinzători de fructe uscate din judeţ un produs interesant: miere cu fructe uscate (prune şi mere). Şi ideile lui Ionel Ban nu se opresc aici. Concluzia lui e clară: „Dacă am munci şi am fi toţi ca albinele am fi departe“.

Mai puteţi citi:

Păstorii de albine încep transhumanţa

Doi tineri apicultori din Bistriţa şi un stupar sibian pleacă în această seară (duminică) cu peste 130 de stupi de albine prin ţară. Aceştia practică vechiul obicei al stupăritului pastoral şi spun că numai aşa obţin producţii bune de miere. Drumul cu albinele, dus-întors, îi costă în jur de 3.200 de lei.

FOTO „Uriaşul de Transilvania“, prima rasă de iepure din România pe cale de a fi omologată, este campion european în Germania

Geneticianul clujean Valentin Petrescu-Mag (33 de ani) a participat, în urmă cu o lună, la Campionatele Europene de Animale Mici şi Mijlocii din Leipzig (Germania), unde patru exemplare din nou creata rasă „Uriaş de Transilvania“ au primit titlul de campion. Aceasta este prima recunoaştere a valorii şi potenţialului pe care îl are această primă rasă românească de iepure.

EXCLUSIV Cum s-au născut primele trei rase de iepuri 100% româneşti, create recent la Cluj şi recunoscute oficial în toată lumea

România are oficial, de puţin timp, trei rase de iepuri autohtone create la Cluj şi dezvoltate la crescători din toată ţara. Cei trei urecheaţi se numesc Uriaşul de Transilvania, Iepurele de Cluj şi Iepurele Secuiesc. Primul are deja titluri de campion european, iar ceilalţi de campioni naţionali.

Giurgiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite