Ştefan Băiatu, epigramistul care cântă la cinci instrumente

adevarul

Publicat: 30.01.2010 09:06

Ultima actualizare: 09.08.2022 16:26

Ştefan Băiatu este membru Clubului Umoriştilor din Galaţi

Este membru activ al Clubului Umoriştilor „Verva” din Galaţi. A fondat fosta trupă ATLES, cântând pe aceeaşi scenă cu Nicu Alifantis, Victor Socaciu şi Anda Călugăreanu.

Crescut într-o familie de muzicieni, Ştefan Băiatu ştia , la doar 14 ani, să cânte la cinci instrumente: pian, chitară, acordeon, tobe şi flaut. „Când eram copil am găsit în podul casei o chitară veche, dar foarte bună. M-am apucat singur să cânt la ea. Toată familia mea se pricepea la muzică. De exemplu, bunica a cântat la pian, mama la muzicuţă, iar tatăl a cântat cu marii artişti gălăţeni Ionel Miron şi Alexandru Jula”, povesteşte Ştefan Băiatu.

Muzică şi scrimă

A ajuns să cunoască succesul încă de la o vârstă fragedă. A fost membru fondator al primului grup vocal-intrumental „ATLES” din Galaţi. „Din 1978 am cântat cu diferite trupe din oraş, dar cu formaţia ATLES am avut onoarea să câştig trei premii naţionale consecutiv la Cântarea României. A fost un mare succes. Păcat că, imediat după Revoluţie, ne-am despărţit şi fiecare a plecat în drumul lui”, spune Ştefan.

A cântat pe aceeaşi scenă cu mulţi artişti de valoare, printre care amintim pe regretata Anda Călugăreanu, Victor Socaciu, Nicu Alifantis şi Adi Ordean.
La vârsta de 14 ani părinţii l-au înscris la scrimă. A avut atât de multe absenţe încât a fost nevoit să renunţe la şcoală. A fost component al lotului de scrimă timp de 11 ani.

„Am fost căpitanul echipei CSM Dunărea, cu care am obţinut o mulţime de premii naţionale şi internaţionale. Ţin minte că făceam antrenamente de patru ori pe zi, plecam foarte des în deplasare. Lotul de scrimă de la Galaţi era printre cele mai bune din ţară. Acum, din păcate, nu se mai promovează acest sport”, ne-a spus Ştefan Băiatu.

Membru al Clubului Umoriştilor

Când nu compune muzică, Ştefan Băiatu scrie epigrame şi poezii. Face parte din Clubul Umoriştilor „Verva” şi este unul dintre cei mai apreciaţi umorişti din Galaţi. A colaborat cu reviste precum „Epigrama”, Haz de necaz” şi suplimentul „Buzunar” de la Viaţa Liberă, timp de 11 ani. A cochetat chiar şi cu lumea teatrului, fiind actor amator la Teatrul Muncitoresc condus de regretatul Lucian Temelie.

Nu a putut sta prea mult timp departe de lumea muzicii. De trei luni de zile se află pe primul loc al secţiunii naţionale de artişti pop, pe site-ul internaţional de muzică ReverbNation, cu melodiile Ana Sophia, La mia Ragazza sau Do not play. Regretă însă că muzica sa nu este cunoscută şi apreciată la adevărata valoare. „Am scris imnul de unire a României cu Republica Moldova - „Unire, fraţi români”. Din păcate, în ţara aceasta sunt promovate doar non-valorile”, conchide Ştefan Băiatu.

Întrebări şi Răspunsuri

De ce v-aţi izolat de lumea artistică gălăţeană?

„Formaţia ATLES s-a destrămat imediat după Revoluţie. Nu mai mergea. Toată lumea parcă înnebunise. În acel moment am simţit că trebuie să mă retrag. Am aprins o ţigară şi am plecat definitiv. Restul colegilor au plecat la Bucureşti. La scurt timp, s-a înfiinţat trupa Verde-n faţă. Ei ne-au preluat instrumentele”.

Cum vi se pare societatea în care trăim?

„Pur comercială şi haotică. Mă sperie faptul că bunul simţ şi seriozitatea lipsesc cu desăvârşire. Totodată, mă sperii când un nimic nu dă doi bani pe mine. Mă sperie faptul că sunt fericit o dată la zece ani. Nici nu mai ştiu cum este să fii fericit. Simt că această lume mă sufocă”.

Ce-i place : Mi-ar plăcea să-mi fac o casă pe malul unui râu, o casă tip labirint. Iubesc femeia frumoasă. Mi-aş dori să am idealul ei. Nici nu ar fi nevoie să o ating. Aş vrea să am pensie de vreo 2600 de lei, să-mi pot permite să călătoresc pe o navă de croazieră în toată lumea.

Ce nu-i place : Detest minciuna, oamenii neserioşi şi făţărnicia. Mă enervează foarte mult societatea în care trăim. Nu agreez camerele de luat vederi. Este obositor. Trebuie să fii mereu bine îmbrăcat, amabil. De asemenea, nu-mi place să plictisesc oamenii.