Specialiştii avertizează: două cetăţi daco-romane de importanţă crucială pentru istoria României sunt în stare de colaps

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cele două cetăţi – Piroboridava-Poiana şi Tirighina Barboşi - au fost ridicate de daci în urmă cu peste 3.000 de ani, apoi au fost ocupate de romani pentru a apăra cu ajutorul lor graniţa de nord a imperiului.

Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi trage un semnal de alarmă, printr-un report înaintat recent Prefecturii (sub nr. 520 din 22 martie 2018), asupra faptului că cinci monumente istorice foarte importante de pe raza judeţului sunt în pericol grav. Printre acestea se numără şi două cetăţi daco-romane cruciale pentru înţelegerea formării poporului român, respectiv Piroboridava-Poiana şi Tirighina-Barboşi.

Potrivit conf.univ.dr Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei de Cultură, se mai află în stare de precolaps, în afara celor două cetăţi, Palatul Simion Gheorghiu (aflat în centrul Galaţiului), casa memorială Nicolae Mantu şi gara istorică Frumuşiţa. Toate se află în ruină, prăbuşirea lor fiind imineantă.

„Circa 2% dintre cele 263 de monumente istorice din judeţul Galaţi se află în precolaps, necesitând intervenţii urgente pentru conservarea şi salvarea lor. Alte 16% din totalul monumentelor sunt în stare foarte rea”, se afirmă în documentul transmis reprezentantului Guvernului în teritoriu.

Dezastru şi nepăsare la Piroboridava-Poiana

Cea mai gravă situaţie (având în vedere şi importanţa crucială a ei pentru istoria românilor) pare a fi cea a cetăţii daco-romane Piroboridava (veche de cel puţin 3.300 de ani), situată pe un promontoriu de la malul Siretului, în apropiere de comuna Poiana, judeţul Galaţi. Situl arheologic este înscris în Lista Monumentelor Istorice din România (cod GL-I-s-A-02989) şi a stârnit interesul cercetătorilor încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, după ce în prealabil a fost parţial jefuit de traficanţii de antichităţi.

Imagine indisponibilă

Imagini de la săpăturile din perioada 1985-1986 FOTO Muzeul Mixt Tecuci

Anul 1913 consemnează realizarea primelor sondaje arheologice efectuate de Vasile Pârvan. Studierea sitului prin sondajele realizate de Vasile Pârvan şi de către Gheorghe Ştefan în 1926 este continuată prin cercetarea sistematică a „Cetăţuii„ şi a împrejurimilor de către colective de arheologi conduse de Radu Vulpe şi Ecaterina Dunăreanu Vulpe între anii 1927-1931, 1939-1940 şi 1949-1950.

Ultima perioadă de ample cercetări sistematice în situl de la Poiana este cea derulată între anii 1985-1990 prin colaborarea Institutului de Arheologie din Iaşi şi a Muzeului Mixt Tecuci, colectivul fiind condus de arheologul Silvia Teodor, căreia i s-au alăturat Stela Ţau şi Mircea Nicu.

Ca urmare a acestor cercetări realizate prin studierea a peste 30 de unităţi de săpătură, doar pe promontoriul „Cetăţuia”, situl de la Poiana a fost încadrat cronologic începând cu epoca bronzului şi până la începutul secolului al III-lea e.n.  Stratigrafic  s-a constatat existenţa a cinci niveluri de locuire, din care cel mai reprezentativ este cel din perioada geto-dacică.

Imagine indisponibilă

Promontoriul pe care se afla cetatea Piroboridava FOTO C Crângan

Existenţa a numeroase straturi de cultură marchează o intensă locuire timp de mai bine de un mileniu, începând din secolul al XIII-lea î.e.n., continuând cu cele două perioade ale epocii fierului, când populaţiile tracice şi geto-dacice vor ajunge la apogeul dezvoltării lor intrând în contact cu lumea mediteraneană şi încheind cu epoca în care romanii cuceresc spaţiul de la nord de Dunăre fiind prezenţi şi în Moldova de Jos.

Situl arheologic Poiana cuprinde atât aşezarea de pe „Cetăţuie”, cât şi două necropole tumulare, una din epoca bronzului şi cealaltă din perioada dacică, situate în partea de est a promontoriului, precum şi urme ale unor elemente de fortificaţie (şanţ şi val) existente încă din antichitate.

Cele peste 20.000 de artefacte scoase la lumină la Piroboridava au făcut posibilă constituirea unor colecţii valoroase aflate în administrarea unor instituţii specializate (Muzeul Mixt Tecuci, Institutul de Arheologie Iaşi, Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul de Istorie Galaţi).

Reconstituire istorică la castrul Bărboşi - Galaţi

Reconstituire istorică la cetăţile dacice FOTO Costel Crângan

Ciprian Tudor, primarul comunei Poiana (care are zona în administrare), spune că bugetul local de-abia ajunge pentru cheltuielile curente ale administraţiei, deci nici nu poate fi vorba despre lucrări ample de conservare la cetatea antică.

„Noi tocmai ce am făcut curăţenie în zonă, am montat un catarg şi un drapel, dar prea multe nu putem face. De-abia ne zbatem să rezolvăm cu apa curentă, care este la adâncimea de peste 100 de metri în zona noastră. Ar fi minunat dacă Guvernul sau Consiliul Judeţean ar aloca bani pentru cetate. Ar ieşi ceva frumos acolo, chiar dacă  lucrurile de valoare au fost deja luate de muzeele de la Iaşi, Tecuci şi Galaţi”, spune primarul.

Tirighina-Barboşi ar avea ceva şanse europene

Cea de-a doua cetate menţionată de specialişti ca fiind în pericol grav este cea de la Tirighina-Barboşi (este veche de circa 2.300 de ani şi se află la circa un kilometru de oraşul Galaţi). Starea sitului (clasificat ca monument istoric de importanţă naţională) este foarte proastă de câteva decenii, când zona a devenit depozit clandestin de moloz, iar în apropiere s-au ridicat abuziv o serie de clădiri ce zac acum şi ele în ruină.

Imagine indisponibilă

Castrul roman Barboşi în zilele nostre FOTO Costel Crângan

Aflată în administrarea oraşului Galaţi, zona aferentă castrului daco-roman a stârnit numeroase controverse în ultimii ani, iar în cele din urmă, la iniţiativa prefectului Dorin Otrocol, autorităţile locale au iniţiat un proiect european pentru restaurare şi punere în valoare a sitului. Circa 4,2 milioane de euro ar urma să fie primite de la Uniunea Europeană, însă deocamdată există doar nişte hârtii şi o mulţime de speranţe.

Totuşi, la presiunea publică, zona cetăţii a fost curăţată de gunoaie, a fost montat un gard împrejmuitor şi câteva indicatoare. Mai mult decât atât, arheologii de la Muzeul de Istorie au făcut vara trecută o serie de săpături în zonă (care este înţesată de morminte romane şi dacice), prilej cu care au făcut o serie de descoperiri interesante.

Imagine indisponibilă

Artefacte scoase de arheologi din zona castrului Barboşi FOTO Muzeul de Istorie Galaţi

Situl arheologic daco-roman de la Tirighina-Bărboşi se află un promontoriu ce domină valea Siretului, la confluenţa acestuia cu Dunărea şi este situat în partea de vest a oraşului Galati, în apropierea şoselei spre Tecuci şi Brăila, DN25.

Sub acest nume sunt cuprinse zonele în care au fost efectuate descoperiri din perioada dacică, aşezare datată în secolele II-I î.e.n. şi perioada romană, aşezarea civilă romană, castellum, castru roman datate în secolele II-IV e.n. Acestea ocupă o suprafaţă destul de mare care cuprinde partea sudică a platoului Tirighina, versanţii acestuia, promontoriu pe care se află zidurile de fundaţie ale castrului, precum şi o parte din actualul cartier Bărboşi

Încă de acum mai bine de 300 de ani cronicarii şi cărturarii moldoveni au menţionat că pe această înălţime naturală, cunoscută în trecut sub numele de Gherghina, iar acum Tirighina, se găsea o veche cetate din timpul romanilor, ale cărei ruine erau încă vizibile, iar unele elemente din zidăria lor se foloseau la înălţarea altor edificii în oraş.

Primele cercetări de teren au fost întreprinse, la Bărboşi, de către Gheorghe Săulescu, iar cercetările arheologice sistematice au fost iniţiate de către Vasile Pârvan, în 1912 şi continuate de Gheorghe Ştefan în anii 1935-1936.

Imagine indisponibilă

Harta cu amplasarea castrului de la Barboşi FOTO Muzeul de Istorie Galaţi

Locuirea în aşezarea dacică a fost cercetată, în anii 1959-1980, de către Nicolae Gostar şi continuată de Silviu Sanie (Institutul de Istorie şi Arheologie Iaşi) şi dr. Ion T. Dragomir (Muzeul de Istorie Galaţi). În aşezare au fost descoperite locuinţe de suprafaţă construite odinioară  din stâlpi de lemn, nuiele, pomestuială de chirpic, şi bordeie. N. Gostar, Silviu Sanie şi Şeiva Sanie au descoperit, în anul 1963, o zonă cultică sesizată arheologic prin prezenţa a şase tamburi din lemn, dispuşi pe două alineamente, cu analogii la sanctuarul descoperit la Zargedava.

Cucerirea romană pune capăt aşezării dacice, în acelaşi timp, sau probabil ceva mai timpuriu decât celelalte cetăţi şi aşezări dacice de pe teritoriul Moldovei. Secolul al II-lea e.n. reprezintă în istoria Imperiului Roman perioada de apogeu şi de extindere teritorială maximă. Graniţele imperiului depăşesc limesul dunărean şi includ Dacia, care devine cea mai estică provincie.

Imagine indisponibilă

Săpături arheologice la Barboşi, în anul 1972 FOTO MIPP

Deşi nu făcea parte din noua provincie Dacia, teritoriul situat la vărsarea Prutului şi Siretului în Dunăre, zonă în care se află situat şi situl arheologic de la Bărboşi, a constituit un avanpost al apărării imperiului intrând în stăpânirea efectivă a acestuia în secolele II-III e.n.  

Castrul de piatră, care suprapune o necropolă romană şi o parte din aşezarea civilă romană, a fost ridicat după anul 171, când împăratul Marcus Aurelius era într-un greu război împotriva mai multor neamuri de pe frontiera dunăreană a Imperiului Roman. Castrul a fost abandonat la o dată şi în împrejurări încă necunoscute, în orice caz după împăratul Sever Alexandru (222-235).

Clădiri impresionante, dar ruinate

În privinţa impresionantului Palatul Simion Gheorghiu, care se năruie de peste două decenii fără ca nimeni să intervină, Primăria Galaţi ne-a informat că în urma cîştigării procesului cu persoanele care îl revendicau, muncipalitatea are de gând să treacă la expertizarea şi consolidarea clădirii, procedurile preliminare fiind în curs.

Gara Frumuşiţa judeţul Galaţi FOTO Costel Crangan

Gara de la Frumuşiţa FOTO C Crângan

În schimb, celelalte două monumente istorice aflate pe lista ruşinii (Casa Mantu şi gara Frumuşiţa) vor avea, se pare, un sfârşit iminent, dat fiind că în cazul primei clădiri există un litigiu juridic ce blochează orice demers, iar în privinţa celei de-a doua primarul de la Frumuşiţa şi-a exprimat categoric intenţia de a o lăsa să se dărâme deoarece „nu constituite o prioritate administrativă”.

Vă mai recomandăm şi:

Bizara poveste a scheletului vechi de 1.800 de ani găsit în România, la graniţa dintre lumea romană şi barbari 

Vestigii romane vechi de circa 1.600 de ani, scoase la lumină după ce timp de decenii au fost transformate în groapa de gunoi a unui cartier din Galaţi 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite