Sarea, blestem sau binecuvântare. Cum era folosită în trecut în ritualuri sinistre de magie neagră, alături de farmece şi descântece

Cum era folosită sarea ca instrument de prognoză meteo pe un an de zile, cum credeau străbunii noştri că o putea folosi pentru a afla sexul unui copil aflat în pântecele mamei şi în ce blesteme cumplite era ingredient de bază: Adevărul vă prezintă secretele sării.

Nu există român care să nu cunoască frumosul basm popular „Sarea în bucate”, care reuşeşte să pună în valoare atât calităţile excepţionale ale umilului condiment, cât şi valorile umane de bază. Însă, dacă despre virtuţile alimentare ale sării şi despre influenţa ei asupra sănătăţii s-au scris sute de mii de pagini, mult mai puţine sunt scrierile despre utilizările magice ale produsului. Asta cu toate că supertiţiile populare din toată lumea sunt pline de referiri spectaculoase.

De fapt, sarea are o valoare simbolică importantă la majoritatea populaţiilor. Folosită ca element purificator în şintoism, ca simbol al hranei spirituale în liturghia botezului – „sare a înţelepciunii” –, ca ofrandă împreună cu pâinea în creştinism, sarea este şi un element important în ritualuri, de la cel ebraic de sfinţire a victimelor, de purificare a gospodăriei la diverse populaţii, până la cel de purificare a spaţiului de către luptătorii de sumo.

La greci, la evrei, la arabi, ca şi la români, sarea este şi un simbol al ospitalităţii şi al prieteniei, pentru care este împărţită, având valoarea unei legături de frăţie. În spaţiul românesc sarea este folosită pentru acţiunea sa benefică sau malefică în diferite ritualuri.

Sarea şi prognozele ei meteorologice

În tradiţia poporului român, sarea este folosită deseori în ritualurile de aflare a viitorului. Exemplul cel mai cunoscut de meteorologie populară, care s-a păstrat până în zilele noastre (mai ales în Moldova), este acela ca în noaptea de Sfântul Vasile să se pună pe pervaz 12 coji de ceapă umplute cu sare, menite celor 12 luni.

A doua zi, cantitatea de apă aflată în coji va prognoza lunile ploioase sau secetoase ale noului an. „Din ce-mi amintesc eu din copilărie, metoda nu dădea greş niciodată, ori poate că doar aşa ne plăcea nouă să credem”, spune, pe jumătate în glumă, folcloristul gălăţean Paul Buţă.

Uneori, se ajungea chiar la accente şamanice, căci în anumite zone ale ţării se credea că „dacă arunci o mână de sare în foc, stă ploaia”, iar dacă „se umezeşte sarea fără motiv în vasul în care este păstrată, înseamnă că se apropie ploaia”.

Adevărul despre aceste ultime două credinţe populare ni-l explică profesorul de fizică Mihai Toma. „Este evident că nu există nicio legătură între a arunca sare în foc şi oprirea ploii, însă umezirea ei înainte de declanşarea unor precipitaţii este credibilă, căci umiditatea atmosferică poate provoca un astfel de efect asupra cristalelor de sare”, spune profesorul.

Aflarea ursitei şi a sexului copiilor

Sarea se foloseşte şi în ritualuri de aflare a ursitei. Spre exemplu, turta de Sfântul Andrei este o pâiniţă nedospită, foarte sărată, preparată de fetele nemăritate în ajun de Sântandrei, pentru aducerea ursitului, menit să stingă setea. În alte zone, turta era dată la câine sau pisică pentru a vedea direcţia din care va veni ursitul.

Şi aflarea sexului copilului nenăscut cu ajutorul sării este consemnată de mai mulţi cercetători. Dacă pui sare pe capul unei femei îngreunate, fără ştiinţa ei, şi dacă ea în urmă pune mâna pe nas, atunci are să nască băiat; iar dacă pune mâna la gură, are să nască fată.

Sarea are şi alte valenţe speciale, putând proteja şi purifica oameni şi animale, ba chiar şi spaţiul de locuit. La construcţia unei case, se pune aghiasmă, tămâie, sare, capete de câine ori de vită, sub talpa casei, la fiecare colţ, „să ferească Dumnezeu casa de fulgere, de foame şi de boli. Pâine şi sare să fie în casă” (GH.F.Ciauşanu).

Pragurile casei se presară cu sare sfinţită pentru a proteja casa împotriva farmecelor, cu acelaşi scop punându-se sare în încălţări, sau pe capul copilului, când este descântat cineva bolnav din casă, pentru a-l proteja împotriva bolii. Vitele sunt protejate de farmece tot cu ajutorul sării, pusă în hrană sau descântată şi îngropată sub pragul uşii de la grajd.

Sarea, pelinul şi usturoiul în jurul cărora a jucat ceata de căluşari sunt folosite mai apoi la diferite leacuri.

Magie neagră cu sare albă

Sarea poate era folosită şi în magia neagră pentru a provoca răul, prin farmece şi descântece.

Se zice că acela care vrea să-şi ucidă duşmanul trebuie să pună un pic de sare sub limba unei persoane moarte, iar apoi să presare pe furiş sarea respectivă în mâncarea celui a cărui moarte este dorită.

„Pe undeva pare credibilă metoda. Să nu uităm că în Evul Mediu, cînd acest obicei era în mare vogă, bolile contagioase mortale făceau ravagii. Dacă puneai în mâncarea cuiva un material contaminat cu un microb sau o bacterie mortală, este evident că poţi să îmbolnăveşti acea persoană”, este de părere medicul Iulian Popa.

Şi răzbunarea „mai soft” era practicată asiduu în gospodăriile ţărăneşti e acum un secol. Etnologul Gh.F. Ciauşanu, în lucrarea „Superstiţiile poporului român” (Editura „Saeculum” – 2014) consemnează un obicei oltenesc ca atunci când sar scântei din sobă să se presare sare în foc, „căci e semn că te vorbeşte cineva de rău şi astfel dai în ochii celui care te vorbeşte”. Ca ofrandă, sarea era folosită de vrăjitoare.

În ciclul vieţii, sarea este folosită bunăoară la naşterea unui copil, în albia în care era spălat întâia dată, sau pentru îmbunarea ursitoarelor. De asemenea, pe prag, pe fereastră sau pe o masă la capul lăuzei se pun sare, pâine şi o serie de obiecte simbolice, pentru a i se prezice o viaţă cât mai prosperă noului născut.

„Există şi obiceiul să se pună pe limba noului-născut câteva fire de sare, pentru a goni demonii care au în stăpânire până la botez”, scrie GH.F.Ciauşanu.

Aţi lins sare la nuntă?

O altă întrebuinţare specială a sării este în cadrul ceremonialul de nuntă, pentru prosperitatea mirilor. Mai ales în regiunile unde influenţa culturii slave este mai pregnantă, tânăra pereche este îndemnată adesea de către mama mirelui să lingă sare de pe o pâine.

Caracterul sacral al sării se manifestă şi prin respectarea anumitor tabu-uri legate de întrebuinţarea ei: să nu verşi sarea că va fi ceartă în casă, dacă ţi se fură sarea de la vite ele vor muri, să nu dai sare din casă lunea pentru că îţi mor vitele, şi multe altele, considerate superstiţii, dar care au rămas în practică până în zilele noastre.