Sancţiuni drastice pentru România în urma unui scandal internaţional. Navele noastre pot fi confiscate dacă ajung în anumite ţări
0
Deoarece ţara noastră a refuzat să onoreze pretenţiile financiare ale unui consorţiu internaţional, confirmate printr-o decizie a Curţii de Arbitraj de la Zurich (Elveţia), dar nerecunoscute de Justiţia din România, orice navă a Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) poate fi confiscată dacă ajunge pe teritoriile Marii Britanii, Olandei, Belgiei sau Luxemburgului.
O operaţiune de scoatere de sub apele Dunării (tehnic procedura se numeşte ranfluare) a epavei unei nave ucrainene, care bloca traficul fluvial şi producea pagube imense, a devenit un adevărat coşmar pentru autorităţile române. România a ajuns să fie somată să achite circa 12,5 milioane de euro către concernul care s-a ocupat de ranfluare, mai mult decât dublu faţă de prevederile contractului semnat de părţi.
Mai mult decât atât, ţara noastră (reprezentată de Administraţia Fluvială a Dunării de Jos – AFDJ) a fost notificată cu privire la faptul că, pentru că a refuzat să achite suma pretinsă, orice navă aparţinând AFDJ poate fi arestată, sechestrată şi confiscată dacă ajunge pe teritoriile Marii Britanii, Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, state ce au recunoscut o decizie a Curţii de Arbitraj Internaţional de la Zurich (Elveţia), prin care s-a stabilit că România este bună de plată. Cumva hazlie este prezenţa în listă a Luxemburgului, ţară care nu are nicio ieşire la mare, deci e imposibil ca vreo navă românească să ajungă acolo.
De la ce a pornit scandalul
Obligaţiile de plată ale ţării noastre au apărut în urma unui contract încheiat în anul 2004 de către Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi (în calitatea de reprezentant al statului român) cu consorţiul internaţional „Rostock Wreck Removal Consortium” (RWRC), format din firmele Multraship (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons (România). Obiectul contractului era scoaterea din apele Dunării a epavei navei ucrainene Rostock (scufundată în septembrie 1991), care bloca parţial şenalul navigabil şi navigaţia fluvială.
Naufragiul navei ucrainene a provocat un veritabil incident diplomatic în 1991 după ce prima concluzie a comisiei de anchetă privind naufragiul (petrecut în apropiere de localitatea tulceană Partizani) a fost aceea că nu a fost vorba despre un accident, ci despre o acţiune intenţionată a echipajului. S-a vorbit chiar despre un sabotaj ca-n filmele cu spioni, multe surse media făcând referire la o încercare a Rusiei de a bloca astfel traficul naval pe Dunăre. Ulterior, tonul anchetei s-a „îndulcit”, însensul că s-a stabilit că la mijloc ar fi fost o eroare de pilotaj.
Cu toate acestea, o serie de martori ai eşuării navei Rostock au povestit că echipajul era pregătit să abandoneze nava imediat după ce prova acesteia (partea din faţă) a atins malul. Bărcile de salvare erau deja pregătite, încărcate cu bagajele echipajului, ceea ce a condus la opinia că, de fapt, nava a fost scufundată intenţionat.
Revenind la scoaterea epavei, trebuie spus că România risca sanţiuni internaţionale consistente dacă nu-şi îndeplinea obligaţia de a ţine şenalul Dunării navigabil, aşa că oportunitatea operaţiunii nu este contestabilă.
Valoarea contractului de ranfluare a fost stabilită la 4,9 milioane de euro, cu posibilitatea majorării acesteia până la 5,9 milioane în caz de situaţii neprevăzute. Din păcate, însă, scoaterea navei a fost mai dificilă decât se credea. Operaţiunile au durat 14 luni în loc de şase, în cursul lor au murit doi dintre scafandrii angajaţi, iar costurile au fost cu mult mai mari. La sfârşitul lui 2005, consorţiul cerea AFDJ 7,5 milioane de euro, pretenţiile fiind apoi majorate constant, până la 12,5 milioane de euro.
Arbitraj internaţional controversat
Dat fiind că statul român a refuzat să achite suma pretinsă (pe motivul că doar o parte din cheltuieli erau justificate cu documente legale), RWRC a dat în judecată AFDJ la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Zurich (Elveţia). Urmarea a fost că, în 2012, România a pierdut arbitrajul şi a fost obligată să plătească. Trebuie precizat că arbitrajul a fost presărat de numeroase episoade controversate, mai ales acela în care expertiza financiară a fost făcută de un expert olandez (conaţional a unei dintre firmele din asociere), acesta fiind menţinut în ciuda faptului că statul român a cerut înlocuirea acestuia cu un alt expert, dintr-o ţară neutră.
Ulterior, Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC) a încercat să investească hotărârea de la Zurich cu formulă executorie, la instanţele din România 9altfel nu putea pretinde să is e achite banii), însă Curtea de Apel Ploieşti a decis, definitiv şi irevocabil, că arbitrajul internaţional nu poate fi recunoscut pe teritoriul românesc deoarece încălca prevederile contractuale în mai multe puncte (inclusiv în privinţa articolului care stabilea că orice litigiu se soluţionează cu prioritate în România, instanţele internaţionale având rol de căi de atac extraordinare).
Surpriză, însă! Consorţiul RWRC a reuşit să aducă România într-o situaţie foarte incomodă după ce, în ultima perioadă, a obţinut titluri executorii, pentru decizia luată la Zurich, de la judecătorii din Marea Britanie, Olanda, Belgia şi Luxemburg. Potrivit deciziilor acestora, orice navă a AFDJ Galaţi poate fi confiscată dacă ajunge pe teritoriile amintitelor state. Totuşi, şansele să se întâmple acest lucru sunt destul de mici, după cum declară conducerea AFDJ, deoarece toate navele aparţinând companie de stat lucrează doar pe Dunăre, ocazional pe Marea Neagră şi execepţional pe Mediterana.
Se încarcă comentariile...
