Povestea tristă a Gării Docăneasa. Cum a fost vândută la licitaţie prima gară de pe relaţia Galaţi-Bârlad

Gara Docăneasa a fost prima scoasă la licitaţie de Fiscul din Galaţi şi prima vândută, pentru doar 20.000 de lei. Din momentul vânzării şi până astăzi, bătrânii din sat, care vor să meargă cu trenul la rudele de la oraş, trec prin adevărate chinuri.

Gara Docăneasa este undeva departe de Galaţi, într-un loc aproape uitat de lume. Pe calea ferată se mai ajunge cum se ajunge, dar pe drumurile rutiere este jale. Sătenii ştiau că singura lor cale de acces către civilizaţie era trenul.

Gara a fost părăsită prin 2003, după ce Direcţia de Finanţe Galaţi a pus sechestru pe ea. Din 2003 şi până în 2006, când as fost scoasă la licitaţie, Gara a fost vandalizată. A dispărut cam tot ce putea fi smuls: uşi, ferestre, bănci.

Din 2006, câţiva ani la rând, sătenii care au vrut să meargă cu trenul pe relaţia Galaţi-Bârlad şi invers şi-au luat biletele de tren de la un mic canton de pe vechiul peron al gării. De lşa o persoană fizică – PF Bumbaru. Au aşteptat trenurile în aer liber, fără a avea unde să se adăpostească, şi au citit mersul trenurilor – patru curse mari şi late – scris cu cretă pe cărămizi.

„Noua” gară a trecut prin clipe mult mai grele. A fost lăsată fără curent electric, iar vânzătoarea de bilete a fost nevoită să vândă la lumina lumânării. „Închipuiţi-vă noaptea, pe la două şi jumătate, cum este să stai într-un chioşc pe timp de iarnă, fără curent şi fără lumină”, povestea atunci femeia de la casa de bilete. La numai câteva zile de la vânzarea ei de către fisc, a dispărut şi şeful de staţie. Comunicarea dintre mecanicul de locomotivă şi Gară se făcea doar prin „naşul” de tren... Ziua dădea din mâini, noaptea flutura lumina lanternei.

Sătenii au crezut că-i o glumă

Oamenii au crezut iniţial că persoana care a cumpărat gara lor, veche de peste un secol, o va repara şi o va reda circuitului feroviar. Dar când au văzut că trec anii şi nimic nu se întâmplă cu gara lor, şi-au luat gândul. „Ne-au nenorocit, nu înţeleg de ce haosul ăsta, se vinde, se cumpără, nimeni nu se gândeşte la noi, oamenii bătrâni, care nu mai avem cum să ne deplasăm”, se plângea atunci o femeie de 80 de ani.

Orice om cu bani putea deveni atunci proprietarul unui conac, construit la inceputul secolului trecut, pe care-l putea transforma lejer într-o locuinţă de vacanţă. ANAF, prin DGFPCFS Galaţi, a scos la vânzare nu mai puţin de 12 gări. Gara din Băleni, clădire din cărămidă roşie, cu etaj, situată la marginea unui iaz din localitatea Viile, a fost vândută cu 28.350 lei, după ce la prima licitaţie preţul fusese de 30.600 lei. Gara din Roşcani, tot din cărămida roşie, situată foarte aproape de celebra Pădure de la Roşcani, care găduieşte în fiecare an Sărbătoarea Bujorului, costa 65.000 de lei, iar Gara Balinteşti, cu tot cu castelul de apă din curte, a fost vândută pentru numai 77.400 lei.

După mai bine de şapte ani de la vânzare, nimic nu s-a schimbat în Gara Docăneasa. Clădirea arată la fel, poate mai deteriorată ca la momentul vânzării, iar biletele se vând la acelaşi canton. Nici măcar bucuria copiilor nu s-a îndeplinit: clădirea nu s-a transformat în discotecă, aşa cum sperau ei în 2006.