Pastilele din vin şi vinul din pastile, două mituri care au înfierbântat minţile românilor şi au creat un bogat folclor
0
Specialiştii în vinificaţie spun că, deşi există numeroase poveşti despre transformarea vinului în pastile şi, apoi, a pastilelor în vin, lucrurile trebuie privite cu precauţie. Chimia modernă poate face adevărate minuni, însă vinul adevărat se poate face numai din struguri.
Secretele vinului sunt fascinante. S-au scris cărţi, s-au făcut filme şi s-a umplut piaţa de bancuri. Avem folclor berechet. Însă nimic din ceea ce s-a spus despre vin nu întrece în controverse miturile despre tranformarea vinului din lichid în pastile şi, apoi din pastile în licoare care să încânte simţurile.
Există astfel de mituri (cu parfum de adevăr ţinut la mare taină) la mai toate popoarele europene. Românii, însă, s-au dovedit cei mai aprigi în a cultiva astfel de legende (la fel de aprigi pe cât s-au dovedit şi în cultivarea viţei), iar unii chiar ar putea să se jure pe roşu că au văzut cu ochii lor când cineva (de regulă un misterios specialist străin) săvârşea minunea.
Parfum biblic şi bancuri cu negustori evrei
Fără îndoială, cea mai importantă mărturie despre transformarea vinului în apă vine din Biblie, din celebrul episod al nunţii din Cana Galileii. De altfel, mulţi oenologi sunt de părere că tocmai din minunea săvârşită de Iisus s-au inspirat ulterior şi miturile legate de fabricarea vinului din altceva decât din struguri. Tot omul vrea să poată face minuni, cu alte cuvinte.
Însă asta nu înseamnă, totuşi, că românii au deprins a face minuni, ci că cercetătorii în chimie au făcut progrese remarcabile, după cum vom arăta în cele ce urmează.
Ideea că vinul se face câteodată (unii zic că deseori) din oareşce prafuri circulă de sute de ani şi este prezentă în numeroase relatări, fie ele anectodice sau cu parfum de poveste din bătrâni.
Bunăoară, unul dintre cele mai cunoscute bancuri legate de acest subiect este acela cu negustorul evreu de vinuri care, pe patul de moarte, îşi cheamă fii pentru a le destăinui un mare şi teribil secret: „Fiilor, să ştiţi că vinul se mai poate face şi din struguri”. Aşa-i. Cine-a băut ştie.
Cam pe aceleaşi coordonate, inginerul agronom Vasile Popa povestea, în urmă cu câţiva ani, că ar fi fost martor, în adolescenţă (undeva în perioada interbelică) la o fabricaţie de vin din prafuri.
„Negustorul care aducea vinul a cârciumă a oprit carul la marginea mahalalei, la cişmea, a umplut butoiul cu apă, apoi a scos din traistă nişte prafuri şi le-a pus în butoi. Mi-a dat să gust: era vin”, a povestit inginerul întâmplarea, într-un cerc în care ne aflam câţiva ziarişti, dar şi alţi agronomi. Nimeni nu l-a contrazis.
Chimia care omoară vinăria
Că se face vin din apă şi din chimicale nu mai este în zilele noastre chiar aşa o mare taină. Controalele făcute de Ministerul Agriculturii şi de Protecţia Consumatorului scot la iveală, anual, sute de tone de vinuri falsificate. Statisticile sunt relevante, însă nu includ decât o parte a fenomenului.
„Falsurile se fac de către cei care nu au suprafeţe de vii şi vor să facă mai multe loturi de vin la nivelul unui an. Falsificarea înseamnă de fapt adaos de apă în masa vinului, deşi în foarte multe cazuri nu se pune deloc vin, iar deosebirea dintre un vin natural şi unul falsificat este la îndemâna oenologului şi nu a consumatorului. Din această cauză au proliferat atât de repede şi atât de mult, pentru că au mers pe ideea slabei cunoaşteri a consumatorului“, spune Toader Manole, preşedintele Federaţiei Viticultorilor din Vrancea, una dintre cele mai puternice federaţii de profil din România.
Toader Manole. FOTO Stefan Borcea
Evident, faptul că pe piaţă pătrunde foarte mult vin falsificat (apă, zahăr, drojdii, colorant şi arome „identic naturale”) face ca preţurile să scadă foarte mult, uneori sub preţul de cost al licorii făcute de struguri, iar asta-i aduce la sapă de lemn pe podgorenii veritabili. Chimia omoară vinăria, iar lipsa de fermitate a autorităţilor are un rol important în toată povestea.
Mitul trasnformării vinului în pastile şi marmeladă
Foarte interesante sunt şi poveştile legate de transformarea vinului în pastile sau într-un soi de gel super-concentrat.
În urmă cu aproape 60 de ani, la cramele din Balinteşti ale IAS Bereşti (societatea dispărută, cu tot cu podgorie, sub apăsarea tranziţiei la economia de piaţă) a apărut povestea că o mare firmă franceză ar fi cumpărat o uriaşă cantitate de vin, însă a luat cei aproape un milion de litri de licoare într-o valiză obişnuită.
Se spune că la cramă au venit doi francezi, care ar fi introdus un soi de echipament de filtrare în fiecare butoi, iar acesta extragea, în nişte sticluţe ca de parfum, esenţa vinului. La sfârşit, francezii ar fi plecat cu o valijoară cu sticluţe, în vreme ce un butoaiele cramei a rămas aproape un milion de litri de apă cu un vag miros de vin.
Cam pe aceleaşi coordonate se situează şi legenda că, prin 1970, la Cotnari ar fi fost descoperită o hrubă secretă în care se aflau câteva buoaie cu vin din vremea lui Ştefan. Se pare că vinul se concentrase, prin evaporarea apei, la doar o zecime din volum, transformându-se într-un soi de marmeladă care îmbăta zece bărbaţi dintr-o cană.
Vin de şanţ cu certificat de producător. FOTO Adevărul (Cosmin Costache)
Ambele poveşti sunt demontate însă, fără de milă, de Cătălin Păduraru, unul dintre cei mai cunoscuţi oenologi din România.
„E o prostie, e o teorie împotriva naturii. Învăţăm la chimie că există osmoza inversă, când din lichid faci solid, dar dacă încercăm să evaporăm apa din vin, primul care dispare este alcoolul pentru că fierbe la o temperatură mai mică. Într-o pastilă n-ar rămâne decât tanin, reziduuri, dar nu şi alcool. E o invenţie”, spune Păduraru.
Ca să scapi de dureri de cap, ia marfă verificată
Piaţa abundă şi de vin falsificat, dar şi de teorii despre efectele vinului făcut din altceva decât din struguri. Iar dincolo de lucrurile adevărate, sunt vehiculate şi numeroase „prăpăstii” despre efectele cancerigene ale unor adaosuri din vinuri.
„Se exagerează mult pe tema asta. Adaosurile din vin, deşi invazive, sunt autorizate pentru consumul uman şi nu sunt nocive. Nu vorbesc aici însă despre prafurile chinezeşti sau alte prostii vândute ca băutură alcoolică instant. Astea nu înseamnă vin”, mai spune Păduraru.
Specialiştii de la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole de la Târgu Bujor (Galaţi) cred că soluţia cea mai simplă este ca vinul să fie cumpărat de la producătorii autorizaţi, nu de la buza şanţului.
„Aşa-zisul chilipir de la marginea drumului este un risc asumat. Recomandăm ca vinul să fie cumpărat de la producători şi de la firme autorizate. Acela este cu siguranţă vin, de diverse calităţi şi la preţuri adecvate calităţii. Lichidul vândut la şosea poate fi orice altceva, numai vin nu”, a declarat Cristina Simion, directorul staţiunii gălăţene de cercetare.
Se încarcă comentariile...
