„Mafia din zona portuară, vinovată de moartea scafandrilor”

Vasile Cozma, proprietarul unei firme de scufundări din Galaţi, afirmă că lăcomia patronilor a dus la decesul celor doi scafandri din Constanţa.

Patronul unei firme de scufundări din Galaţi este ferm convins că tragedia de la Constanţa - unde doi scafandri au murit în cursul unei operaţiuni riscante - a fost favorizată de mafia din administraţia portuară şi de lăcomia patronilor.

Operaţiunile de scufundare ale firmei Hunters, condusă de Jorj Unciuleanu, se desfăşoară în afara legii şi sunt protejate de relaţiile de prietenie dintre Unciuleanu şi Alexandru Mezei, directorul Căpităniei Zonale Constanţa, a spus Vasile Cozma.

„Este adevărat că mă cunosc de mai mult timp cu Alexandru Mezei, dar vreau să infirm informaţia că am avea o relaţie de naş-fin. Aşa ceva nu este adevărat. Ne cunoaştem şi atât", ne-a declarat Jorj Unciuleanu.

Pe baza acestor afinităţi, o mare parte din operaţiunile de scafandrerie din Marea Neagră se fac doar prin intermediul firmei lui Unciuleanu.
Hunters Company este un simplu magazin de articole de vânătoare şi pescuit din Constanţa şi are doar patru angajaţi, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

Asta deşi, pentru a putea desfăşura acţiuni de scufundare în Marea Neagră este nevoie de minim cinci scafandri, aşa cum ne-a mai explicat Vasile Cozma.

„Pe lângă comerţul cu articole de vânătoare şi pescuit suntem specializaţi în în operaţiuni cu scafandri, este cunoscut acest aspect", ne-a mai declarat Unciuleanu.

Scufundări fără scufundători

Mai mult, societatea nu are niciun scafandru pe statul de plată, motiv pentru care şi cei doi morţi (Cătălin Ispas şi Cristian Zarafu) erau doar colaboratori şi lucrau fără echipament specializat, fără respectarea legii şi fără autorizaţii.

„De la Căpitănie nu se obţin aprobări pentru scufundări decât prin Unciuleanu. Practic dacă nu colaborezi cu Hunters nu poţi trăi. Nimeni nu îţi dă aprobări pentru a face scufundări. Este o adevărată mafie", ne-a mai declarat Cozma.

Acuzaţiile sunt confirmate şi de reprezentanţii Autorităţii Navale Române.

„Din câte am fost informaţi noi aseară, au plecat cu nava fără să ne informeze nici pe noi, nici Poliţia de Frontieră, fără să ceară vreo aprobare", a declarat - imediat după producerea incidentului de pe Mendy - Paul Brânză, directorul Autorităţii Navale Române.

Cine este Unciuleanu

Jorj Unciuleanu a ocupat până la mijlocul anilor 2000 poziţia de şef servicii în Compania Naţională a Administraţiei Porturilor Maritime (CNAPM) Constanţa. După ieşirea din mediul bugetar, în urma unei anchete realizate de DNA, Unciuleanu s-a specializat de acţiuni de scafandrerie, prin care se scot epave şi alte obiecte şi utilaje din Marea Neagra şi Dunăre.

Cum se acţionează

Firma lui Unciuleanu obţine preferenţial aprobări de scufundări de la Căpitănia Zonală a Portului Constanţa, condusă de prietenul său Alexandru Mezei. Imediat Unciuleanu contactează restul firmelor de scafandrerie pentru a le propune să facă scunfundările pe preţuri modice. În caz că nu se înţelege cu aceste societăţi contactează individual scafandri pe care îi tocmeşte pe contracte de colaborare.

Această matrice se poate aplica şi cazului Mendy, unde Cătălin Ispas şi Cristian Zarafu au fost tocmiţi temporar de firma lui Unciuleanu pentru a face o scufundare foarte periculoasă.

Coborârea în Marea Neagră fusese comandată de o firmă de asigurări din Marea Britanie, iar neoficial suma ce urma să fie încasată de Hunters Company se ridica până la 500.000 euro.

Favorurile autorităţilor care au dus la dispariţia scafandrii

- Pentru că firma lui Unciuleanu are parte de protecţia autorităţilor, Hunters nu a respectat regulile de coborăre sub apă la o adâncime mai mare de 40 de metri.

- Firma Hunter trebuia să aibă cinci scafandri angajaţi pentru a putea realiza o astfel de operaţiune. Societatea lui Unciuleanu nu avea nici măcar scafandri propii, cei doi dispăruţi lucrau ca şi colaboratori.

- Trebuia să existe cel puţin comunicare audio cu cei doi scafandri. Ba mai mult se impunea şi monitorizare video dacă se pătrundea în interiorul navei. În realitate nu a existat nici cea mai mică legătură cu cei doi dispăruţi. Din acest motiv nu există niciiun indiciu real despre ce s-a întâmplat cu cei doi.

- Scufundarea la o adâncime de 40 de metri implică echipamente speciale şi un amestec suraoxigenat azot-oxigen în buteliile cu care se făcea operaţiunea. Concentraţia de azot-oxigen se face cu instalaţii speciale. Nu a existat absolut niciun fel de echipament. Scafandrii au intrat cu un ametec banal de oxigen în butelii.

- Acţiunea trebuia să fie comandată de la suprafaţă de un scafandru cu experienţă. Nu a existat aşa ceva.

Ce contracte mai importante a obţinut Hunters în ultimii ani:

-Scoaterea din adâncuri a navei „Karim 1". Aceasta se scufundase în portul Constanţa, lângă docul plutitor al companiei „Sorena".

- Ranfluarea împingătorul „Harghita" din portul Bechet

- Scoaterea remorcherului „Cisnădie", scufundat în dana 88 a portului Constanţa.

- Nava „Mamaia" a fost scoasă la suprafaţă în portul Sulina.

- De la „Interservices" Bucureşti, reprezentatul clubului de asigurări P&I, s-a primit comanda de recuperare a unei ancore de 43 tone, cu 330 metri de lanţ. Fusese pierdută în rada portului Constanţa, în zona II de ancoraj.