Îngerul animalelor fără stăpân. Ocroteşte 1.200 de suflete, de la câini şi pisici, până la ponei şi măgari
0
De aproape 20 de ani, Corina Grigore salvează şi îngrijeşte animale abandonate, accidentate sau cu handicap, cărora nimeni nu le-ar fi acordat nicio şansă. În adăpostul „Ajutaţi-l pe Lăbuş”, de la marginea Galaţiului, peste 1.200 de animale sunt ajutate să aibă o viaţă mai bună.
Corina Grigore a început încă din anul 2002 să acorde ajutor câinilor fără stăpân care erau capturaţi de pe străzile din Galaţi şi duşi în padocul public. Dragostea pentru animale este mai veche.
„Am început să ajut animale din anul 1998. În acel an am întâlnit şi îndrăgit o căţeluşă care era la mine la serviciu. O hrăneam zilnic, iar la un moment, a adus pe lume 11 căţeluşi. Din păcate, puiuţii au făcut o boală a copilăriei, care este foarte severă. A rămas doar unul singur în viaţă, pe care l-am dus la veterinar Ulterior, el a făcut parte din familia mea. A trăit 14 ani şi 4 luni. Aşa se face că de la o căţeluşă pe care o hrăneam, am ajuns să hrănesc 12-13 câini. Mi-am dat seama că trebuie să fac mai mult pentru aceste suflete”, povesteşte Corina Grigore.
Ulterior, Corina s-a zbătut să ajute căţeii din adăpostul Primăriei Galaţi, cu hrană şi tratamente, în măsura posibilităţilor. Astfel, a ajuns să îngrijească sute de animale. Pentru că a avut curajul să sesizeze anumite nereguli, din 2008 până în 2012 a avut accesul interzis în adăpostul public. „Cred că eram singura persoană din Galaţi care nu avea posibilitatea să intre în adăpostul public, să adopte sau să ajute căţeii”, spune Corina.
sursa: Arhivă Personală
Anii au trecut şi, în ciuda tuturor obstacolelor, a continuat să ajute animalele orfane. Probabil că nu există iubitor de animale din Galaţi care să nu o cunoască pe Corina. Ea este considerată un „înger al animalelor abandonate”, un om implicat care îşi dedică timpul şi energia pentru ca sufletele mai puţin norocoase să aibă şansa unei vieţi mai bune.
A înfiinţat adăpostul „Ajutaţi-l pe Lăbuş”
Deoarece numărul animalelor care aveau nevoie de îngrijire a tot crescut, Corina şi-a înfiinţat propriul adăpost de animale, unde îngrijeşte aproape 1.200 de câini, pisici, dar şi măgari, oi, capre şi cai. Animalele sunt salvate şi îngrijite, beneficiază de tratamente, iar ulterior sunt ajutate să-şi găsească o familie în ţară sau chiar străinătate.
„Din 2004 până în prezent, au fost ajutate mii de animale. Multe abandonate, accidentate, pe unele le-am ajutat să-şi găsească familii şi au plecat în adopţii. Mă bucur că în toţi aceşti ani am reuşit să îmbunătăţesc viaţa unor suflete chinuite, să le ofer o rază de soare şi un trai decent. Pur şi simplu iubesc animalele. Sunt viaţa mea. Ştiu că pentru ele sunt singura lor şansă la viaţă. Dacă nu aş fi creat locul acesta, multe dintre aceste suflete nu ar mai fi fost în viaţă”, mărturiseşte Corina.
sursa: Arhivă Personală
Poneiul Hannah, miracolul de la „Lăbuş”
Marea dragoste a Corinei este poneiul Hannah. Micuţa s-a născut cu un defect la picior, iar stăpâna urma să o eutanasieze la nici o lună. Corina a auzit povestea ei şi a făcut eforturi uriaşe să o salveze. A fost dusă la Universitatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca şi supusă unei intervenţii chirurgicale în premieră pentru România.
„Am fost eforturi uriaşe, am făcut multe drumuri la Bucureşti, la Cluj. Avea doar o lună, am reuşit să o operez la Universitatea Veterinară de la Cluj. A fost atunci o premieră medicală. După operaţie piciorul salvat rămăsese prea scurt. Cu ajutorul unui prietene, medic pediatru, am reuşit să-i facem o proteză, iar de patru ani o am în grijă. Nu există zi să nu merg la ea. Ador să o mângâi şi să-i miros nările catifelate. Sunt înnebunită după mirosul ei. Este viaţa mea”, mărturiseşte emoţionată Corina.
Toate animalele din adăpost sar în sus de bucurie şi fericire atunci când o văd pe Corina. Toate au un nume şi o poveste, iar unele sunt extrem de emoţionante şi triste, despre care s-ar putea scrie o carte întreagă. Pentru toate aceste suflete, Corina luptă, zilnic, să le ofere o viaţă mai bună.
sursa: Arhivă Personală
„O poveste emoţionantă are căţeluşa Cenuşica. Ea a fost grav rănită într-un incendiu izbucnit într-un adăpost improvizat din Galaţi, unde stătea împreună cu oameni ai străzii. Aceştia au fugit din calea focului, însă micuţa căţeluşă a rămas în urmă, singură şi rănită. Noi am salvat-o , am ajutat-o să se facă bine, iar cazul ei a impresionat o familie de romîni din Spania, care au adoptat-o şi i-au oferit o viaţă de vis”, povesteşte Corina.
Un alt caz este cel al lui Harry, care avea probleme grave de piele, era hulit şi fugărit din cauza felului în care arăta, de parcă ar fi fost ciumat.
sursa: Arhivă Personală
„L-am luat în marea familie de la Lăbuş şi i-am promis că nimeni nu-l va mai alunga pentru felul în care arată. Şi iată că minunea s-a produs. După câteva luni de când e la noi, de îngrijire şi multă dragoste, pare de nerecunoscut. A luat în greutate, iar problemele de piele sunt de domeniul trecutului. Este un uriaş cu un suflet mare, care m-a cucerit definitiv. Aşa cum m-a cucerit Tica, o minune de căţelusă, care nu mă scapă din priviri şi pe care am pus-o şefă la cabinetul medical. O iubesc tare mult” , spune Corina Grigore.
Sute de suflete salvate în pandemie
Pe perioada pandemiei, au apărut tot mai multe cazuri de căţei abandonaţi şi de oameni în vârstă care i-au cerut să o ajute cu îngrijirea şi salvarea animalelor. Un astfel de caz este Bobiţă, salvat din judeţul Vaslui, după ce doamna care îl îngrijea nu a mai reuşit să ajungă la el aproximativ o lună, din cauza restricţiilor de circulaţie impuse de starea de urgenţă. Se întâmpla la începutul pandemiei.
„Stăpânii lui Bobiţă au murit de bătrâneţe, iar el a rămas în gospodărie, să le păzească munca de o viaţa. Nu a avut loc în casa nimănui şi nici în inima vreunui vecin, să-i poarte de grijă. Am aflat de povestea lui şi am mers 360 de kilometri până la el. Răguşit, slăbit, aproape resemnat, Bobiţă m-a lătrat şi a venit încet spre mine. Bucuria a fost de nedescris, şi acum pare un vis”, povesteşte Corina Grigore.
sursa: Arhivă Personală
Deşi era un câine bătrân şi cu câteva probleme medicale, o familie din Germania a rămas impresionată de povestea lui şi a decis să-l adopte. „I-am promis atunci când l-am salvat că nu va mai fi hulit de nimeni şi nu va mai suferi de foame niciodată. Merita să aibă parte de iubire şi de un cămin aşa cum ne dorim pentru toţi căţeii din adăpost. Fericirea lui a venit de departe, din Germania”, spune Corina.
O altă poveste demnă de un film este cea a celor 30 de câini şi a bătrânei din cătunul Crângeni, de pe malul Siretului, aflat la 70 de kilometri de oraşul Galaţi. Soţul femeii a murit, iar ea a rămas să aibă grijă de câini, despre care spune că sunt „copiii” ei. De la începutul pandemiei, Corina merge, lunar, cu hrană la ei.
sursa: Arhivă Personală
„Pe tanti Ioana şi pe nea Titi i-am cunoscut anul trecut, în ianuarie. Doi oameni simpli, care din puţinul lor aveau grijă de aproximativ 30 de câini. Am mers în cătun şi le-am dus mâncare căţeilor, i-am sterilizat şi am încercat să le îmbunătăţesc viaţa. Am întâlnit la aceşti oameni o dragoste simplă şi sinceră, care m-a înduioşat de fiecare dată. Am promis că îi vom ajuta şi astfel, lună de lună, am mers în cătun cu saci cu mâncare. Astfel, s-a legat o prietenie frumoasă şi sinceră. Tot lunar facem eforturi să ajungem şi în comuna Unirea, din Brăila, acolo unde doi bătrâni, care îngrijesc 40 de câini, ne aşteaptă cu mâncare. Sunt aproape 100 de guri pe care le hrănim lunar şi care au nevoie de noi. Este nevoie în permanenţă de hrană, aşa că vă rugăm să ne sprijiniţi în acţiunile noastre şi să fiţi alături de noi şi pe viitor”, povesteşte Corina.
sursa: Arhivă Personală
Viţelul Bebe, cel mai recent ”locatar” de la ”Lăbuş”
Ultimul locatar care a intrat în marea familie „Ajutaţi-l pe Lăbuş” este viţelul Bebe. Are doar cinci luni, iar Corina l-a salvat de la un fermier care intenţiona să-l sacrifice. L-a cumpărat şi l-a adus la adăpost, unde i-a amenajat o căsuţă, cu iesle, cu de toate.
„M-am îndrăgostit deja de ochii lui blânzi şi i-am promis lui Bebe că va fi iubit şi va avea o viaţă de vis, pe care din păcate cele mai multe animale de fermă nu o au. Căutăm un părinte adoptiv care să ni se alăture pentru a-i asigura hrana necesară şi corespunzătoare unei creşteri sănătoase”, spune Corina.
Este printre primele persoane din ţară care au înfiinţat adăposturi şi ong-uri pentru animalele fără stăpân, fiind un model pentru mulţi care activează în prezent în acest domeniu. ONG-ul ei, „Help Lăbuş”, este cunoscut la nivel internaţional şi are parteneriate cu alte organizaţii de profil foarte cunoscute. Sursa de finanţare – iubitori de animale, 2 la sută, dar şi ajutor de la fundaţii şi sponsori din Elveţia.
sursa: Arhivă Personală
„Cu ajutorul acestor oameni am reuşit să construim un adăpost nou pentru 300 de câini şi 200 de pisici, să înfiinţăm Spitalul Animalelor Orfane, unde mii de animale au fost îngrijite, au primit tratament. De asemenea, tot o fundaţie din Elveţia ne-a ajutat să construim o casă nouă pentru câinii bătrâni şi cu handicap. Le mulţumim zilnic pentru generozitatea lor şi pentru că ne-au ajutat să îmbunătăţim viaţa acestor suflete”, spune Corina.
Corina nu se gândeşte o clipă să renunţe la proiectele ei de suflet. Din contră, îşi doreşte să reuşească să îmbunătăţească cât mai mult viaţa animalelor din adăpost şi să ajute cât mai multe cazuri sociale din judeţ.
„Nu m-am gândit niciodată să renunţ...voi renunţa doar atunci când voi pleca din viaţa asta definitiv, din lumea asta. Îmi iubesc enorm munca, iubesc fiecare suflet din adăpost, pe care am reuşit să-l ajut să îşi continue viaţa. Am suferit enorm pentru fiecare neputinţă, am suferit atunci când mi-a fost imposibil să transform moartea în viaţă”, mărturiseşte preşedinta Asociaţiei ”Ajutaţi-l pe Lăbuş”.
sursa: Arhivă Personală
Clinică mobilă pentru a ajuta animalele din mediul rural
Visul Corinei este să pună pe picioare un proiect de sterilizare cu ajutorul clinicilor mobile, în parteneriat cu primăriile din judeţ, pentru a ajuta şi mai mult animalele din mediul rural. Prima oprire va fi în localitatea Cudalbi, la o bătrână care îngrijeşte peste 20 de pisici.
„Îm doresc enorm ca Ajutaţi-l pe Lăbuş să aibă o clinică mobilă de sterilizare. Ne-am dorit să ajutăm şi mai mult animalele din mediul rural, oamenii iubitori de animale, cu posibilităţi reduse, şi iată că, în curând, vom putea veni în sprijinul lor. Totodată, vom putea ajuta şi autorităţile locale din judeţ cu campanii de sterilizare, acolo unde vom fi solicitaţi. Urmează să autorizăm din punct de vedere sanitar clinica mobilă, să o dotăm corespunzător şi să o punem la treabă. Nu am fi putut realiza acest vis fără ajutorul unui sponsor din Germania, căruia îi mulţumim înzecit pentru generozitate şi bunătate”, mai spune Corina.
Vă recomandăm şi:
Povestea „Indianului”, motanul terapeut care ajută animalele să treacă peste traumele suferite FOTO
Se încarcă comentariile...
