Frumoasa prietenie dintre Regina Maria şi familia Chrissoveloni: „Totul în mine e atât de rănit, încât bunătatea mă zdruncină mai mult decât orice”
0
Regina Maria a trăit în România timp de 45 de ani, fiind liantul dintre ţara noastră şi celelalte monarhii importante din Europa. A iubit meleagurile noastre enorm şi toate amintirile sale au fost concentrate în cartea „Povestea vieţii mele”, în paginile căreia, Regina Maria a scris şi despre frumoasa relaţie avută cu familia Chrissoveloni, celebrii bancheri greco-români care trăiau în palatul de la Ghidigeni, judeţul Galaţi.
Regina Maria a fost prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii şi a venit în România în urma căsătoriei cu Regele Ferdinand I, nepotul regelui Carol I. Avea doar 16 ani şi plecarea de lângă familie a întristat-o enorm. Nici nu bănuia atunci că va ajunge să iubească ţara noastră mai mult decât orice alt loc de pe pământ, fiind principalul promotor al României Mari şi a culturii româneşti în ţările din vestul Europei.
Cum a influenţat familia Chrissoveloni viaţa Reginei Maria
Multe personalităţi ale vremii, precum Nadejde Ştirbei, Maruca Cantacuzino (soţia lui George Enescu), şi Martha Bibescu au jucat roluri importante în viaţa reginei, iar printre cei care au ocupat un loc special în sufletul ei se află şi soţii Chrissoveloni.
„Jean Chrissoveloni, fratele Helenei, un tânăr foarte deştept, era însurat cu o englezoaică, Sybille Youell, care fîcea parte şi ea din cercul nostru. Firea ei adevărat anglo-saxonă, veselă, plină de avânt, fără făţărnicie, alcătuia un contrast încântător cu cumnata ei. Înaltă, bălaie, neobosită,, veselă, cu inima bună, spontană, avea o statură minunată şi tenul alb ca laptele; mişcările ei păreau pline de voiciune falnică şi toată fiinţa ei era pătrunsă de sevă şi de strălucită vitalitate. Dinţii ei erau albi şi sănătoşi şi râsul molipsitor; avea ochi căprui ca iazurile din munţi, iar nasul ei mic şi delicat avea vârful puţin ridicat în sus, în chip încântător. Farmecul ei era neîntrecut; Sybille era una din acele fiinţe care după cum spune vechiul cântec, trebuie să se fi născut într-o dimineaţă plină de soare. Era darnică, fără şiretenie, prea încrezătoare; dar cu tot belşugul bunurilor pământeşti, viaţa nu a fost întotdeauna bună cu Sybille. Când vedea că a fost înşelată sau păcălită, indignarea ei era ca a unui copil şi o arăta făţiş fără cuvinte. Sybille era una dintre fiinţele cele mai curate la gând şi o iubeam din toată inima”, scris Regina Maria în cartea „Povestea vieţii mele”.
Regina Maria FOTO Historia
Prietenia dintre aceasta şi familia Chrissoveloni a fost una sinceră şi frumoasă şi scoate în evidenţă, aşa cum spune şi scriitoarea gălăţeană Mihaela Gudană, locul pe care aceştia l-au ocupat la începutul secolului între personalităţile ţării noastre.
Elena Chrissoveloni, sora lui Jean Chrissoveloni, a fost o altă apropiată a Reginei Maria şi o descria cu cuvinte calde.
„La înfăţişare seamănă cu o Tanagra, avea capul mic şi-l purta mândră pe un gât foarte drept deasupra umerilor foarte drepţi şi ei; trupul ei avea proporţii desăvârşite iar trăsăturile feţei erau limpezi şi de o croială clasică. Totul în Helene era curat: privirea dreaptă şi sinceră a ochilor, rostirea limpede şi precisă a cuvintelor, părerile clare şi neşovăitoare despre lucruri, întâmplări şi fiinţe. Fusese crescută cu multă grijă, vorbea cu uşurinţă multe limbi şi era cât se poate de citită. Trăind mai mult la Paris, făcea parte din cercurile literare şi aristocratice de acolo şi era o desăvârşită femme du monde (femeie de lume)”, relata Regina Maria în paginile cărţii „Povestea vieţii mele”.
Palatul devenit spital de campanie
În timpul războiului, Sybille şi Jean Chrissoveloni au ajutat-o pe Regina Maria în numeroasele sale activităţi legate de frontul din România, mai ales frontul din zona Moldovei.
„Deşi centrul militar era la Iaşi, Regina a vizitat în nenumărate rânduri palatul de la Ghidigeni, unde era înfiinţat un spital de campanie. Exista şi o reţea de ambulanţe numită «Regina Maria». Era şi o organizaţie condusă sub deosebita îndrumare a Reginei şi a lui Jean Chrissoveloni. Amândoi lucrau cu destoinicie şi întotdeauna se aflau acolo unde era nevoia mai mare”, a spus Maria Gudană, autoarea „Monografiei comunei Ghidigeni”.
În anii de război, Regina Maria şi-a lăsat copiii în grija lui Sybille şi a angajaţilor săi de la Palatul Ghidigeni. O liniştea gândul că aici micuţii erau în siguranţă. Uneori, mai mergeau şi la Iaşi, unde era un centru regional de război în interiorul căruia Regele Ferdinand şi Regina Maria se întâlneau cu politicienii pentru a duce tratative de război.
Activitatea din spitalele militare i-a adus reginei numele de „mama răniţilor” FOTO Pinterest
„Au sosit copiii de la Ghidigeni. Mignon e foarte necăjită că a trebuit să plece, tocmai acum când era mai mare nevoie de munca tuturor şi când se aduceau de pe front răniţi în număr mare. Era cât se poate de fericită acolo, ba chiar începuse să slăbească. Dacă se liniştesc puţin lucrurile, o voi trimite neapărat înapoi, căci e pentru binele ei. Ileana a adus cu ea un pui de găină crescut în casă; caraghioasa vietate o urmează peste tot ca un căţel”, povestea Regina Maria, arătând astfel apropierea dintre familia regală şi familia Chrissoveloni.
Multe vieţi au pierit în timpul războiului, iar Regina Maria încerca să fie prezentă pretutindeni pentru a-i ajuta pe bolvani. Cu toţii sperau ca Moldova să nu fie evacuată, însă Regele Ferdinand se temea de acest lucru. Veştile care circulau în acea perioadă erau înspăimântătoare şi mulţi oameni începeau să părăsească ţara şi plecau în Rusia. Regina Maria simţea o oarecare speranţă şi a rămas alături de soţul ei.
„Regele mi-a jurat că orice s-ar întâmpla, îmi va fi îngăduit să rămân cu el şi cu armata pe pământul românesc, până la ultima sforţare”, scria Regina Maria în memoriile sale.
Înainte de a vizita fronturile de la Ouituz, Mărăşeşti şi Focşani, unde se dădeau lupte ucigătoare, Regina a ales să viziteze localitatea Ghidigeni, după cum a spus scriitoarea Mihaela Gudană.
„Am să mă duc întâi la Ghidigeni, să vizitez spitalele «Regina Maria» şi de acolo voi înainta spre front atât cât voi putea”, a scris Regina în „Povestea vieţii mele”.
„La începutul lunii august a anului 1916, Regina Maria a revenit la Ghidigeni. Spitalul de la palat era plin de răniţi până la ultimul loc, iar fiica sa, Mignon, ajuta infirmierele făcând o muncă modestă, fiind în stare chiar să spele ferestre sau să măture pe jos. Aceste întâmplări nu au aceeaşi valoare în amintirile povestite fără a sublinia prezenţa blândă a doamnei Sybille Chrissoveloni în timp ce soţul său era prezent de-a lungul şi de-a latul frontului, acolo unde era nevoie de ajutor umanitar”, a spus Maria Gudană, autoarea „Monografiei comunei Ghidigeni”.
Regina, îndrăgostită de viaţa la Ghidigeni
„Credincioasa mea Sybille mă urma peste tot; era atât de veselă că mă revede, încât mă mişcă nespus. De dimineaţă până seara are grijă de toate fără răgaz; e adorabilă şi conduce singură tot. Afară de aceasta, casa ei e deschisă pentru oricine vine până aici, de orice neam sau treaptă socială ar fi musafirul; e adevărată ospitalitate în adevăratul sens al cuvântului. Pe soţul ei nici nu l-am zărit căci aleargă de colo, colo în ambulanţele noastre, nu ştiu pe unde, de-a lungul frontului”, scria Regina Maria în „Povestea vieţii mele”.
Timp de câteva zile, aceasta a stat la Palatul Ghidigeni şi s-a bucurat de aerul curat al pădurii din apropiere.
„Cât de dragă îmi este viaţa la ţară! De câţiva ani nu m-am mai bucurat de ea. Dimineaţa era o răcoare minunată şi peste tot căzuse o rouă grea, dar pe urmă se făcu îngrozitor de cald”, spunea Regina.
După această vizită, Regina Maria a plecat la Căiuţi, în judeţul Bacău, unde se înfiinţase un alt spital pentru răniţi. În acest timp, copiii reginei au fost lăsaţi în grija altora, acolo unde s-a putut, dar şi acolo unde mai era nevoie de ajutor: Lisabetha la Iaşi, Mignon şi Carol la Ghidigeni, iar Nicky se afla cu mama sa la Coşofăneşti. Această perioadă a fost foarte dificilă pentru regină deoarece toţi copiii ei se îmbolnăviseră.
„Luna septembrie 1917 aducea tot veşti rele şi nelinişte privind situaţia din ţară. Dar sufletul Reginei Maria trăgea nădejde că tot răul se va duce pe apa sâmbetei. Pentru liniştea sa interioară, pentru a-şi crea o stare de confort interior are de ales să rămână în continuare la Coţofăneşti sau să vină la Ghidigeni, pentru că aici se adunau mai multe familii în vremurile bune. Sper sfârşitul anului Regina a vizitat mai multe oraşe din ţară şi prieteni deoarece întoarcerea în capitală era imposibilă. A fost plăcut să aflu că aici, la Ghidigeni, Regina îşi regăsea liniştea şi odihna: «Ziua se sfârşi prin sosirea la mult iubitul Ghidigeni, care mi s-a părut ca o ancorare în port, după zbuciumul unei călătorii pe o mare furtunoasă»”, a precizat scriitoarea Maria Gudană în „Monografia comunei Ghidigeni”.
Regina Maria se simţea bine la Ghidigeni deoarece avea confort şi condiţii bune de locuit.
„M-am deşteptat în odaia Sybillei, în marele pat trandafiriu şi alb, după o noapte de somn tihnit; m-am bucurat de desfătarea unei băi încântătoare, cu toate curate în jurul meu, toate frumoase şi odihnitoare. Un break-fast cât se poate de îngrijit, bine servit, cu bunătăţi ispititoare în porţelanuri de preţ. Timp de o clipă, m-am simţit departe de război şi de bejenie. Atmosfera din jurul Sybillei era cât se poate de prietenoasă şi binefăcătoare, din pricina liniştitei şi armonioasei ei uitări de sine, şi a marii ei credinţe în tot ce e bun, în puterea de a reîncepe şi în izbânda finală... toate acestea erau un balsam pentru sufletul meu sfâşiat, îmi umpleau mereu ochii de lacrimi”, scria regina în memoriile sale.
Aşa arată acum camera în care era găzduită Regina Maria FOTO Oana Cernat
În anul 1916, când România a fost cuprinsă de războiul care a distrus oameni şi localităţi, Nicky Chrissoveloni era doar un copil, avea şapte ani. El a fost singurul copil al lui Jean şi al Sybillei Chrissoveloni. Împreună cu copiii Reginei Maria se jucau prin palat sau prin parcul acestuia. Regina îşi aminteşte cu drag de Nicky, spunând despre acesta că era încântător, bine crescut, plin de atenţie, leal şi iubitor ca mama sa. Regina se înduioşa până la lacrimi când îi vedea pe copii jucându-se.
„Am ajuns o fiinţă atât de slabă, totul în mine e atât de rănit încât bunătatea mă zdruncină mai mult decât orice. Mi-e drag micuţul Nicky al Sybillei, căci pare a fi o parte din fiinţa ei curată”, spunea cu emoţie Regina Maria.
Scriitoarea gălăţeană Mihaela Gudană păstrează şi astăzi legătura cu urmaşii familiei Chrissoveloni, pentru care păstrează un respect deosebit.
„Sunt foarte rare prieteniile care să dureze ani şi ani! Dar acum, după ce am avut onoarea de a-i cunoaşte pe urmaşii domnului Nicky Chrissoveloni îmi dau seama de educaţia aleasă primită de aceştia, deoarece doamna Sybille îmi vorbea despre o prietenie de-o viaţă. Şi chiar dacă întâlnirile sunt foarte rare, sentimentele faţă de prietenia sa sunt aceleaşi şi sunt convinsă că ochii care nu se văd nu se uită. Exemplul dat este cel mai bun, şi îl reprezintă prietenia cu o membră a familiei Ghica, prietenă din tinereţe a doamnei Sybille. Doamna Ghica a venit la Ghidigeni, invitată de doamna Sybille, să participe la slujba de sfinţire a clopotului donat bisericii noastre de familia Chrissoveloni. A fost încântător să văd cum îşi făceau una celeilalte mici dar semnificative servicii. Nu îmi pot stăpâni mândria când mă gândesc cât de reprezentativă a fost familia Chrissoveloni în România de-a lungul timpului. Acest lucru nu trebuie uitat ci menţinut prin păstrarea istoriei locale”, a spus Mihaela Gudană, autoarea cărţii „Monografia comunei Ghidigeni”.
De-a lungul timpului, Palatul de la Ghidigeni a suferit numeroase transformări şi vandalizări care l-au degradat serios. Moştenitorii încearcă acum să stopeze degradarea acestei bijuterii arhitectonice.
Palatul se află într-o stare avansată de degradare FOTO Oana Cernat
„Ne dorim să vedem revitalizat acest monument. Numeroase personalităţi ale României au fost aici în perioada 1917 - 1940 şi de aceea monumetul trebuie marcat pe harta turistică a judeţului Galaţi. Vorbim des cu membrii familiei Chrissoveloni şi încercăm să găsim soluţii de finanţare pentru că nu este uşor ca un asemenea domeniu să nu fie revitalizat”, a declarat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.
În 1848, familia Chrissoveloni a deschis la Galaţi prima bancă din România, ulterior fiind inaugurate sucursale în Bucureşti şi în alte oraşe importante din ţară. Genii financiare, cu viziuni în domeniul afacerilor, Chrissovelonii aveau la începutul anilor 1900 bunuri evaluate la 100 de milioane de lei. Familia de bancheri era apropiată de familia regală şi de personalităţi precum Marcel Proust şi Chaplin.
Se încarcă comentariile...
